miercuri, 26 martie 2014

Cu masina la service

Daca pornim de la premisa ca fiecare persoana are un corp pe post de locuinta temporara si mijloc de transport in planul realitatii fizice, apare de multe ori in mod natural intrebarea: cum il intretinem ? Cum intretinem aceasta masina biologica, aceasta minunatie de corp in care ne desfasuram activitatea pe timp de ziua si cu ajutorul caruia experimentam lumea inconjuratoare ? Cum facem sa evitam vizitele la service-ul medical care in contextul actual abia asteapta sa profite de pe urma noastra ? Cum scapam de reparatiile capitale care in majoritatea cazurilor sunt mult mai costisitoare decat intretinerea corecta sau chiar de casarea prematura a masinii biologice ? Intrebarea, desi aparent complexa, are un raspuns simplu: lasam corpul sa-si faca singur functia de auto-intretinere si incetam sa-l mai sabotam intentionat... :)

Iar cand vine vorba de jucat, stiti ca eu sunt de obicei printre primii care testeaza tot felul de lucruri. Curiozitatea, bat-o vina. Ca pisica o stiti deja, de vreo sase ani de cand bantuie pe blogul asta. Si uite ca inca n-a murit motanul, ba o duce chiar bine mersi. Revenind insa la experimente, saptamana aceasta urmeaza sa fac tura cu numarul zece din tratamentul pentru ficat de care va povesteam acum ceva timp. Concluziile le puteti gasi AICI. De la publicarea articolului respectiv, atat pe blog cat si pe facebook, tot mai multi oameni se arata interesati de realizarea tratamentului. O parte din ei s-au si apucat deja de treaba, altii inca mai dau tarcoale si se acomodeaza usor-usor cu ideea. Iar cat timp ei inca se mai codesc, eu merg inainte cu aceste curatari, cata vreme mai am colesterol in vezica, ficat, vene si prin alte locuri unde corpul, dragul de el, a gasit de cuviinta sa le stocheze cata vreme eu il indopam cu asa ceva.

Pentru ca asta nu inteleg unele persoane: scoti pietre de colesterol pe de o parte, dar indesi in acelasi timp in tine zi de zi material pentru altele noi. Un fel de pedalat in gol in care poti continua cu eliminatul luni bune sau chiar ani intregi daca insisti cu sabotarea si bagatul betelor in roate la propriul vehicol biologic, primit in custodie pe o perioada mai mult sau mai putin determinata. Hai sa vedem asadar cam care ar fi un soi de meniu care s-ar preta mai bine la cei care nu sufera de disonanta cognitiva. Pentru cine nu stie ce inseamna, vedeti in dictionar. E cam acelasi lucru cu cei care spun mereu ca vor sa fie sanatosi, dar in acelasi timp isi fac rau cu mana lor. Ca altfel nu-i nici o problema daca vrei sa experimentezi imbolnavirea organismului, este tot un fel de joaca si asta. Dar barem sa stii de ce faci ceea ce faci si sa nu zici una in timp ce faci alta... :)

Asadar, citez din meniul zilnic personal. Nu ca sa ma dau mare, ci pentru ca au fost oamenii care chiar m-au intrebat: bine, bine, nu mai mananci asa multe prostii, dar totusi ce bagi in tine ? Dimineata o lingurita de catina si una de polen cu miere la toata familia. Mai ales in sezonul rece, care incepe si se termina de obicei si cu o cura de laptisor de matca. Alternativ mai merge cate o lingurita de ulei din seminte de in sau dovleac. Impart cu sotia o cana de praf de orz verde, spirulina sau chlorella cu lamaie, apoi plecam la treaba. Nu inainte de a arunca intr-un pahar cu apa cateva migdale sau alune, cateva seminte de in sau susan, pentru activarea enzimelor. Peste ziua, fructe: cateva mere, pere, prune, banana, nuca de cocos etc. Eventual si niste covrigi din tarate la o cana de ceai verde daca fructele nu sunt suficiente. Ajuns acasa, semintele de in si susan se clatesc si se baga la blender, impreuna cu o portocala, gref, kiwi sau ce se mai gaseste in cosul de fructe. Cu astea iti potolesti un pic foamea cat te apuci sa prepari o salata cat mai bogata: castraveti, ardei, rosii, spanac baby, salata verde, ulei de masline, otet de mere facut in casa. Intre timp mai rontai niste nuci, alune de padure, seminte de bostan, canepa, fructe uscate sau ce mai gasesti prin dulap. Si uite asa se duce ziua.

Suna greu la prima vedere, dar nu este. Devine obisnuinta dupa ceva vreme. Important este sa nu devii habotnic. Adica in weekend sa mai iesi din schema cu o cafea inka sau o pizza fara sa-ti faci procese infinite de constiinta ulterior. La fel si daca te invita cineva la o masa, ori daca aia mici au chef de o mamaliga cu branza sau niste cartofi copti la cuptor intr-o seara si te bagi si tu cu ei. Mai ales ca mujdeiul cica distruge si el microbii, iar o ciorba de legume uneori iti incalzeste sufletul. Doar la carne am renuntat de tot si nu mai fac exceptii deloc, de vara trecuta. Dar in rest, asta este, mai ai si pofte cate o data, iar daca nu le dai curs risti sa faci mai mult rau. Insa incet-incet obisnuinta de a manca tot mai sanatos se formeaza, iar apoi organismul te ajuta si el. Daca mai poti obtine si produse locale, ideal din gradina proprie, deja este prea frumos, prea ca la tara. Si uite asa, pas cu pas, te trezesti ca intr-o zi ai ajuns la sungazing si inedia fara sa-ti dai seama. Hehe. Sa nu exageram. Prea tare. Deocamdata. Ca nu se stie ce ne ofera viitorul... :)

Tot pornind de la experientele de ficat, am ajuns din una in alta la povesti cu Claudia, care pe langa tratamentul de ficat a facut si Bowen. Ea are la ficat deja 15 cure, iar la ultimele a eliminat doar colesterol. Insa e hotarata sa faca curatenie generala, chiar daca pietre nu mai scoate la ultimele ture. Si pe langa asta, pluseaza cu Bowen. Ce-i interesant este faptul ca lucrurile se leaga intre ele. Adica ficatul, prin munca sa de curatare a toxinelor in organism, face in principal lucru la nivel fizic, desi efectele tratamentului sunt mult mai ample sau mai subtile decat se vad la prima vedere. La prima vedere, elimini doar pietre de colesterol. E bine si asa. Dar curatarea e mult mai profunda. Si daca asociezi si cu alte tratamente gen Bowen sau altele care lucreaza la nivel nervos, mental sau spiritual, lucrurile devin cu atat mai interesante. Ceea ce intentionez sa fac, evident. Iar dupa, voi veni sa povestesc, ca ma stiti deja... :)

Oricum, pana atunci sa va zic ce-am mai facut in ultimele luni, ca n-am apucat inca sa va spun tot. Pe langa ideea de a renunta sa mai bag prostii in corp, am trecut si la faza cu a renunta sa mai bag corpul in substante daunatoare. Zicea cineva mai demult, daca nu ma insel chiar la Andreea Lazarescu am auzit prima data, despre ideea urmatoare: sa nu pui pe pielea corpului ceea ce n-ai baga in mod normal in gura. Iar aici se referea la chimicalele zilnice gen deodorante, spray-uri, aftershave, sapunuri sau sampoane cu tot felul de componente care mai de care mai "faine". Zis si facut. La partea cu gelul de dus si sapunul am renuntat relativ usor, incerc sa fac dus sau baie mai des si atunci se compenseaza, chiar daca folosesc doar apa simpla. La partea cu deodorantele mi-a dat o mana de ajutor piatra de alaun. Desi carcotasii insista ca sarea de aluminiu e cam tot una cu aluminiul, diferenta e cam aceeasi cu cea dintre NaCl si Cl. Adica sarea de bucatarie si inalbitorul de rufe. Sub aspect practic, piatra de alaun, cel putin in cazul meu, isi face treaba acceptabil, adica cam la jumatate din ce faceau deodorantele clasice.

Ce-i drept, schimband hrana, se constata si o imbunatatire a toxinelor eliminate prin transpiratie. Adica mai putine arome neplacute, asa ca una peste alta ma pot descurca onorabil cu piatra de alaun, chiar si in situatii mai delicate. Cea mai distractiva parte a fost insa cu parul. Banui ca macar o parte dintre voi ati auzit metoda "no poo" care inlocuieste samponul cu apa simpla, otet de mere, bicarbonat, miere sau altele. Multi prefera bicarbonatul, pentru ca fiind bazic, degreseaza binisor in prima faza. Pe termen lung, nu-i prea recomandat insa, pentru ca deterioreaza parul. De aceea unii folosesc la clatire otet de mere sau miere, care-s usor acide, asa cum este si parul. Otetul de mere ni-l facem singuri in casa, tot de vreo jumatate de an. Iar in loc de sampon, personal am facut o reteta proprie: 2 linguri de apa calda, 1 lingura de otet de mere, 1 lingurita de miere. Suficient pentru o portie de spalat pe cap o data. Asta-i reteta pe care o folosim cu fetita de 3 ani, care incepuse sa aibe cojite in cap de la sampoanele "de copii" cu care o spalam, asa ca am trecut-o pe metoda naturala. Din decembrie incoace o spalam doar cu varianta asta, a scapat de cojite si are un par superb.

In cazul meu, toata povestea a inceput in august anul trecut. Pana prin decembrie m-am spalat doar cu apa simpla. Cel mai dur a fost in primele 2-3 luni, cand parul ramanea gras dupa spalare, indiferent cat il clateam. Dupa uscare, arata totusi rezonabil, asa ca am reusit sa rezist cu brio. Treptat, a inceput sa se adapteze la lipsa samponului si sa se ingrase tot mai putin. Apoi, prin ianuarie, am experimentat cateva spalari si cu reteta de otet si miere folosita la fetita. Arata atunci si mai bine, de fapt dupa juma de an de obisnuit cu apa simpla, otetul si mierea mi-l faceau super-lux, de ziceai c-am folosit sampon, balsam si ceva tratament de fitze pe deasupra. Am renuntat insa, ca mi se parea inutil, iar din ianuarie pana acum am revenit la metoda simpla, doar cu apa. Il spal la 2-3 zile, devine din ce in ce mai obisnuit cu metoda de spalare simpla, se ingrasa tot mai putin, iar eu am si uitat deja cum era pe vremea cand faceam clabuci la fiecare baie.

Inchei aici articolul de fata, care s-a lungit destul de mult, dar nu inainte sa vin cu cateva concluzii. Intrebarea cel mai des aparuta, atunci cand diversi cunoscuti mai mult sau mai putin treziti la "realitate" afla despre tratamentele, experimentele sau obiceiurile mele de viata in general, este urmatoarea: de ce faci toate astea, cat vrei sa traiesti ? Dupa care isi dau singuri raspunsul: o suta de ani sau o suta cincizeci probabil. O sa te plictisesti singur, ca noi vom fi dusi de mult inaintea ta. La care eu ma multumesc sa zambesc si sa imi vad mai departe de ale mele. Bineinteles, daca analizam lucrurile strict din prisma sanatatii corpului, intr-adevar, asta este o intrebare bunicica. Oare printr-o intretinere adecvata, cat s-ar putea prelungi durata de existenta a corpului fizic actual ? Ar putea fi dublata ? Triplata ? Sau dusa pana la infinit dupa cum afirma unele surse ?

Dar cred ca putem pune totusi o intrebare si mai interesanta: a fi sau a nu fi ? Sau mai bine zis: nu cat, ci mai ales cum, cine si de ce ? Timpul este o iluzie. O secunda de agonie trece infinit mai greu decat o ora de extaz. La fel si o viata traita intr-un corp sanatos, fata de una traita intr-unul vesnic bolnav. Este poate asadar mai "bine" sa te intrebi cum traiesti, nu cat traiesti. Iar daca tot am ajuns aici, poate ar fi si mai "bine" sa ne intrebam cine traieste ? Cine este cel care beneficiaza de aventura in corpul aflat in discutie. Si in final, dupa ce ai raspuns la aceasta intrebare, care unora le ia vieti bune pana sa-i afle raspunsul, ramane inca o dilema existentiala: de ce ? De ce traiesti si care-i scopul existentei tale ? Este o intrebare frumoasa, pe care stiu ca unii vindecatori in genul lui Arsenie Boca sau Valeriu Popa o puneau celor veniti la ei in scopul tamaduirii: eu te ajut omule, iti arat cum sa te vindeci cu conditia sa vrei si tu cu adevarat. Dar de ce vrei sa te vindeci ? De ce vrei sa mai traiesti ? Care-i scopul vietii tale aici ? Te-ai oprit vreodata din goana vietii ca sa-ti pui intrebarea asta simpla ? De ce sa existi acum si aici ? Ca altfel poate-i mai simplu sa pleci. A fi sau a nu fi... ;)

8 comentarii:

  1. Multumesc inca o data Flavian. Multumesc pentru aur fizic (am cumparat), multumesc pt bitcoin (am cumparat, am facut de vreo 50x ori profit), multumesc pentru ca de la tine am aflat de Valeriu Popa si de postul cu apa, si multumesc pentru cura asta, pe care, bineinteles, o voi face.

    Sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. de cca vreo 4 ani nu mai folosesc sapun (rareoi sapun handmade sau bio).. sampon la inceput nu, apoi am revenit asupra lui.. iar acum cu reteta de mai sus, cred ca voi renunta definitiv si la el.. am renuntat la pasta de dinti cu fluor si alte chimice; in momentul de fata folosesc pasta de dinti cu argila (fara spuma) ; deodorant nu mai folosesc de vreo 4 ani - pentru ca am renuntat la carne am observat ca si toxinele pe care le elimina corpul sunt mai putine ; totusi in zilele calde, sau cand depun efort si stiu ca voi transpira, folosesc o coaja de lamaie cruda, proaspat feliata, la axiale - te scapa garantat de orice bacterie care emana mios pt o perioada indelungata (chiar si 24 de h, ca-n relama :) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde intr-adevar si ce par ai. La par lung e un pic mai greu cu apa simpla. Pasta de dinti folosim momentan Gennadent, dar am incercat si varianta home-made. Am auzit si de varianta cu limonada la purtator. Join the club... :)

      Ștergere
  3. In toate sistemele de credinta santeia vietii e vesnica, si nu corpul fizic, cand asta crezi la ce bun sa-ti lungesti viata aici? Iar a ramane in corpul fizic nu ar insemna o limitare a experimentarii libertatii, incatusat in acest corp? Daca privesti corpul fizic ca pe un vehicul daruit, e corect sa-l ingrijesti, insa nu sa faci din asta scopul existentei tale. Se poate merge cu seria intrebarilor catre rugaciune, catre experientele la limita mortii etc.
    Antropozofia parca spune ca omul in etapa actuala traieste experienta libertatii depline, a primit darul de a-si nega inclusiv creatorul. Mi se pare ceva uniic

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, pai vezi, vrei sa sari direct la "de ce" fara sa te opresti prea mult la "cum" si "cine"... :)

      Normal ca nu ajuta sa faci din corpul fizic scopul existentei. Aia ziceam si in articol apropo de habotnicie, ca face mai mult rau decat bine. Pentru ca risca sa apara rupturi intre corpul fizic si cel mental. Adica mintea trage intr-o parte, sufletul in alta, corpul e la mijloc si apar dezechilibre. Ideal este sa le ridici impreuna, in echilibru. Atat corpul fizic, cat si cele mental, emotional, astral, cauzal sau cum se mai numesc in diversele scoli spirituale. Aici intervin terapiile de care spuneam, de tip Bowen, meditatii si alte cele, care ajuta sa urce in paralel si celelate corpuri. De asemenea mai ajuta schimbarea graduala a alimentatiei, astfel incat pe masura ce corpul fizic urca in vibratie, celelalte au ragaz sa se adapteze schimbarii treptat, pas cu pas.

      Acuma, la partea cu "de ce"-ul este mult de povestit. Si depinde cum vezi lucrurile, de la care nivel. Pentru simplificare, hai sa mergem pe linia scolii. Pamantul ca scoala, pe care o absolvi dupa n vieti traite, dupa care mergi la o alta scoala, pentru alte lectii sau alte experiente. Ei bine, unii prefera sa scurteze numarul de clase repetate. Adica numarul de vieti traite. Si sa evolueze intr-o viata cat altii in sapte, vorba lui Fat Frumos. De aceea poate fi uneori util sa prelungesti o incarnare sa inveti cat poti mai mult din ea, inainte sa pleci, sa ajungi dincolo si sa constati ca mai aveai inca multe chestii de experimentat. Iar apoi sa o iei de la capat, cu alta viata, cu alta nastere, alti 20-30 de ani de copilarie si tinerete pana sa te apropii abia de nivelul atins in viata "anterioara".

      Ștergere
  4. ce a patit Armonia Brasovia? a murit eroic sau sunteti la faza cadastrului si plantatului de ardei gras?...da' parca as paria pe prima varianta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Varianta doi. Cine-i curios stie forumul Armonia si grupul de facebook.

      Ștergere