joi, 11 iulie 2013

Nimeni nu s-a nascut adult

Un articol exceptional pe tema educatiei, cu atat mai mult cu cat este scris de o persoana cu zeci de ani de experienta in sistem:

Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu

Deasupra patului meu de copil trona, pe peretele casei părinteşti, un tablou mare reprezentând un cerb cu privirea semeaţă îndreptată spre vârful unor munţi înzăpeziţi. Sub cerb, pe o panglică îngălbenită  de vremuri scria cu majuscule: „REGELE PĂDURILOR”. Așa am luat eu act despre noțiune de rege. Despre împărați auzisem din povești.

Era o copie după  un alt tablou de demult din casa bunicilor dinspre mama. Îl pictase un văr de-al meu mai mare cu vreo zece ani. Copil fiind, cred că  eram prin clasa a II-a, îl urmăream pe vărul meu cum realiza copia. Împărţise coala de hârtie în careuri şi picta pe bucăţi. Întâi completa un careu, apoi altul şi aşa mai departe până când tabloul a fost gata.  Cutia de acuarele, pe care i-o cumpărase tata, a rămas la noi. Imediat ce a plecat văru-meu, am scos o coală  de la mijlocul maculatorului, am îmărţit-o în careuri cu rigla din penarul meu de şcolar sârguincios şi m-am apucat să pictez cerbul. A doua zi tabloul era gata. Doar că, cerbul meu avea o privire blândă şi tâmpă de bou. De atunci n-am mai pictat niciodată. Au trecut anii, am făcut liceul, apoi facultatea, doctoratul şi am devenit specialist în Ştiinţele educaţiei.

Mi-am amintit această  întâmplare acum vreo câțiva ani într-un compartiment de tren, când, un individ la vreo cincizeci de ani, fost maistru la Electoputere, disponibilizat ca mulţi alţii din România cu o sumă frumuşică de bani, îşi plângea soarta. Avea, spunea el, pământ mult în zona Balş, dar nu-l mai angaja nimeni. Încet-încet, cei din copartiment începeau să-i dea dreptate: era mai bine pe vremea comunismului, nu aveai ce cumpăra dar aveai serviciu. Revoluţia asta numai necazuri ne-a adus. Ce să faci cu libertatea?

Atunci am intervenit în discuţie amintindu-mi povestea tabloului şi făcând o comparaţie între bou şi cerb. Boul e un animal cu stăpân. Are adăpost, are hrana asigurată, în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte. Cu cât îşi face datoria mai bine cu atât primeşte o raţie de fân sau de coceni mai mare. Cu cât e mai ascutător şi se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Dacă  leneveşte are parte de bici. Nu are grija zilei de mâine. Mâine e la fel ca astăzi, la fel ca ieri şi ca în toate zilele. Doarme liniştit, pe coadă. Spre deosebire de bou, cerbul nu are un adăpost. Hrana şi-o procură singur. Nu e sigur că o poate găsi şi mâine. Nu e ferit de pericole, trebuie să fie mereu în alertă, treaz, să decidă singur. Şi, mai e o deosebire: cerbul e liber, totul depinde de el, boul are stăpân, e dependent, e sclav. Când nu mai poate munci sau când stăpânul nu mai are nevoie de el, soarta lui e la mila stăpânului. Scopul boului nu e să-și găsească  hrana, e să-și caute stăpân care să-l hrănească.

L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată  tututror.  Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală  a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici?

Continuarea AICI
Alte articole de acelasi autor aici: Marcel Capraru

8 comentarii:

  1. Excelenta si foarte lucida analiza din intreg articolul! Mc. pt recomandare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar cum ajunge boul bou? Pai, cerbul e prins, apoi copii lui nu-si mai amintesc ca au fost cerbi. Asta despre libertate.

    Nu sunt de acord cu comparatia "boi = comunism = rau". Elefantii traiesc in turme. Oamenii, la fel traiau. Lasati liberi vor coopera pentru ca le e mai usor tuturor. Daca oamenii coopereaza, nu inseamna ca sunt boi, inseamna ca sunt cel putin la fel de destepti ca elefantii, sau leii, sau alte animale pentru care grupul e mai bun, si fata de care omul se considera superior.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate cu cooperarea. Dar cooperare nu inseamna comunism. Cel putin nu ala cu cincinale agricole, munca la canal si construit de inchisori de beton cu 10 etaje cu numele de locuinte pentru.. boi. De socializat coopereaza si cerbii, dar liberi si doar cat vor ei, nu pentru ca-i obliga cineva... :)

      Ștergere
  3. Cine intelege cauza prima, sau cat mai aproape de radacina ei - ceea ce nu e deloc un exercitiu usor si nici unul definitiv vreodata, insa este unul esential - intelege metafora cu boii si cerbii, insa in articol este studiata strict problema educatiei, care este doar o floare din buchet. E un bun exercitiu. Dar e mai buna o privire de ansamblu, si o analiza cat mai aproape de baza (pe cat posibil). Altfel, la fel de bine se poate ajunge la o dogma a scolilor alternative. In articol apare si cel putin o inadvertenta, dar este una pe care autorul cred ca o intelege, nu stiu daca si cititorul, ma refer la ideea ca scoala este cea care produce sistemul, este inexact, sistemul produce scoala, si apoi apare cercul vicios. Insa pentru mine cuvantul "sistemul" se poate inlocui cu "creatura" sau "roiul", pentru ca este viu, nu este ceva creat de noi, cel putin nu in mod constient, de aceea nu este bun cuvantul "sistemul", care se refera la un artificiu. Dihotomia fundamentala este intre "sisteme", sau mai bine zis, intre vietati. O vietate (destul de bizara) care pare ca se apropie de apus si alta (mai bine zis altele) care sunt in chinurile facerii. Ioan N.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos spus si perfect de acord. Multumesc.

      Ștergere
  4. Merci de articol . Foarte interesant . Am sa transmit si eu mai departe. Mitica

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut Flavian!
    Ce urmeaza sa scriu este offtopic si-mi cer scuze pentru asta.

    Sa spunem ca eu mai degraba prefer sa ma bag cate putin in mai multe domenii pentru a scoate ceea ce imi este necesar pentru supravietuire decat sa ma axez pe un singur domeniu (ex: doar cresterea prepelitelor), obtinand astfel un surplus considerabil pe care sa-l vand. Insa daca m-as baga in mai multe domenii, inevitabil as avea un mic surplus din ceea "ce produc", surplus pe care as dori sa-l dau la schimb. Vorbesc de troc, nu de o forma mai evoluata a comertului. Bineinteles, cu cat suntem mai multi in aceasta comunitate, cu atat mai bine.
    Curiozitatea mea este urmatoarea: de ce apar noi "comunitati sustenabile" in loc sa se dezvolte (sa se alature noi membri) cele deja existente? Tu ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am impresia ca este mai bine sa formezi comunitatea incepand cu oamenii, nu cu terenul. Adica daca te muti 3-5 familii intr-un loc si incepi o comunitate, cei care vor veni ulterior se vor simti straini. Totodata, ceea ce vor reusi sa realizeze cele 3-5 familii nu va fi suficient cat sa atraga in jurul lor si altii. Noi la Armonia Brassovia am inceput un pic altfel: intai cu oamenii, cu coeziunea intre ei. Iar abia apoi, impreuna, cu alegerea zonei in care dorim sa ne stabilim.

      Ștergere