vineri, 5 aprilie 2013

Despre momentul ACUM

Ati auzit probabil si cu alte ocazii despre importanta momentului ACUM. Ati intalnit probabil persoane care afirma ca momentul acesta, aceasta secunda, aceasta fractiune in care existi acum este tot ceea ce conteaza. Ca trecutul si viitorul sunt simple iluzii, simple alegeri, simple alternative cu mult prea putina relevanta. Expresii precum traieste clipa, savureaza momentul sau nu te mai gandi la ziua de maine sunt si ele foarte cunoscute. Ce voi incerca azi prin acest articol este sa arunc un pic mai multa lumina asupra acestui subiect. Sa incerc o abordare atat din punct de vedere stiintific sau filozofic, dar si spiritual. Pentru ca de multe ori, atunci cand stiinta adevarata intalneste spiritualitatea la cel mai inalt nivel, nu mai exista nici o deosebire intre cele doua.

Stiinta vorbeste de universuri paralele, de linii temporale sau de realtati simultane. Spiritualitatea vorbeste de dimensiuni, de nivele de vibratie si de inaltarea sau coborarea in lumina. Haideti sa vedem ce legatura pot avea aceste notiuni intre ele si modul in care momentul acum are relevanta in toata aceasta poveste. Haideti sa ne imaginam momentul acum ca un punct pe trunchiul unui copac, ca o intersectie de drumuri sau ca un nod al unei retele neurale. Consideram radacinile acestui copac virtual drept liniile temporale care vin din trecut si care ar fi putut sa ne conduca la acest moment. Consideram drumurile care ajung in intersectie, diferite cai prin care se poate ajunge in acel loc. Exista practic o infinitate de variabile in trecut care ar fi putut influenta momentul actual schimbandu-l sau din contra, ajungand la acelasi rezultat. Pe drumurile care duc la acest moment am fi putut alege oricand o directie diferita, la o intersectie anterioara, care ar fi putut schimba locul in care ne aflam azi.

Acelasi rationament se aplica si in ce priveste viitorul. Decizia luata in aceasta secunda, in acest moment, este cea care conteaza. Pentru ca din infinitatea de decizii pe care o poti lua in fiecare clipa, cea pe care o alegi dicteaza ramura copacului sau drumul pe care pornesti mai departe din intersectia actuala. Pana acum lucrurile sunt simple. In stiinta se vorbeste de universuri paralele, adica lumi identice cu a noastra in care anumite decizii luate la un anumit punct in timp, au condus la o modificare in respectivul univers. Ca o padure deasa cu copaci care au radacina si frunzisul comun. In functie de amplitudinea deciziei luate, modificarea poate fi mai mica sau mai mare, iar asemanarile intre doua universuri paralele mai mari sau mai mici. Se vorbeste astfel de distanta intre cele doua universuri paralele sau de diferenta de "vibratie" asa cum este numita in lumea spirituala. S-a teoretizat faptul ca exista tehnologii care permit salturile dintr-un univers in altul, dintr-o dimensiune in alta sau de pe o linie temporala pe alta. Sau chiar ca exista fiinte multidimensionale, care pot percepe si experimenta simultan mai multe realitati paralele, observand totodata si legaturile dintre lumile respective.

Extrapoland acest concept al multidimensionalitatii putem ajunge la ceea ce spiritualitatea numeste creatorul universal, adica o fiinta sau mai bine zis o constiinta care de fapt experimenteaza toate aceste situatii si toate aceste lumi. Ele ar fi, din punctul de vedere al unor teorii spirituale sau filozofice, rodul imaginatiei sale, un exercitiu de logica extrem de complex, al unei fiinte omnipotente cu o imaginatie foarte bogata si resurse infinite. Un vis in care totul este posibil si totul se poate realiza instantaneu, indiferent cat de ciudat ar parea, doar de dragul experimentului. Iar sursa de energie din spatele acestui vis si legile temporare sau permanente care il guverneaza au fost de fapt subiectul de discutie de-a lungul istoriei omenirii pentru fizicieni si oameni de stiinta, chimisti sau alchimisti, filozofi sau psihologi, maestri spirituali sau persoane iluminate. Analizand teoriile lor, putem astfel ajunge sa intelegem legatura intre trecut, prezent si viitor si modul in care acestea se pot influenta unele pe altele.

Va intrebati poate cum am ajuns sa vorbesc azi despre acest subiect ? Citeam zilele trecute o poveste despre istoria civilizatiei atlante, care se presupune ca ar fi precedat actuala "civilizatie" din care facem parte. Ati mai auzit probabil de existenta acestei foste mari civilizatii, care a ajuns la un nivel de dezvoltare impresionant, atat din punctul de vedere al tehnologiilor clasice, al tehnologiilor “ezoterice” sau spiritualitatii. Daca v-am facut curiosi, puteti intra AICI sa o cititi si voi. Exista multe legende despre aceste lucruri, iar asta mi s-a parut una dintre cele mai frumoase. Mai ales ca in partea a doua descrie o lume renascuta, care a luat totul de la zero. Unde inaintasii civilizatiei actuale traiau in armonie in mijlocul naturii, in niste conditii foarte asemanatoare cu cele descrise si in cartile Anastasiei. Iar dilema existentiala care apare in urma lecturii, intelegand ca ceea ce avem in acest moment este nesustenabil pe termen lung, ar fi urmatoarea: oare la ce lume ar fi mai bine sa tindem azi ? La cea atlanta, evoluata tehnologic si spiritual sau la cea naturala, incercand sa evoluam doar pe calea tehnologiei "biologice" asa cum o numeam noi.

Este o intrebare cu multe raspunsuri corecte, fiecare din alt punct de vedere. Cat priveste povestea din care a rasarit aceasta intrebare, pe mine sincer ma intereseaza mai putin daca este sau nu reala. Sau mai bine zis ma intereseaza mai putin daca realitatea prezentata acolo face parte din universul nostru actual. Pentru ca intr-un alt univers paralel, acea poveste a fost probabil foarte reala. Din moment ce un om si-a imaginat-o, cu siguranta ca o fiinta multidimensionala si omnipotenta de genul celei despre care vorbeam anterior a putut sa o si experimenteze. Asta este farmecul acestei teorii, care te face sa te gandesti in momentul in care vezi o sceneta sau urmaresti un film, o poveste considerata SF sau imaginatie: cum ar fi sa o poti transpune in realitate ? Sa intri efectiv in poveste sau in carte, sa devii tu un avatar de pe planeta Pandora, un om de pe vremea atlantilor sau un explorator din Star Trek. Sa simti ce simteau ei, sa vezi ce vedeau ei si sa experimentezi ce experimentau cei din povestile respective, ca si cum acestea ar fi reale la fel ca si viata pe care o traiesti acum. N-ar fi frumos sa poti transforma orice poveste in realitate cu un simplu gand ?

Asta este fascinatia si uneori chiar boala de care unii oameni ajung sa sufere in ziua de azi, lasandu-se prinsi de lumi virtuale si jocuri de calculator de tot felul. Pierzandu-si familia, timpul sau banii explorand lumi virtuale, fapt care pentru cei ce traiesc in lumea noastra considerata reala, este complet lipsit de sens. Counter Strike sau World of Warcraft fac uneori victime si vaduvele de computer ajung sa nu isi mai inteleaga deloc partenerii si obsesia lor pentru asa ceva. Dar pentru ei, cei care o experimenteaza, lumea jocului este uneori la fel de reala si mult mai buna decat cea in care traim noi. Imaginati-va cum ar fi daca in jocul respectiv ar reusi sa-si uite si identitatea, sa se identifice permanent cu personajul pe care il joaca. Sa uite ca totul e o joaca, ca impuscaturile din joc nu sunt reale si ca dramele de acolo sunt virtuale. Sa ia totul in serios si sa creada pe bune ca totul se termina definitiv atunci cand pe ecran ajunge sa scrie Game Over. Ar fi un joc cu atat mai frumos si realist, nu-i asa ? Asa este. Iar jocul respectiv exista. Unii il numesc viata... :)

Sa revenim totusi la povestea cu Atlantida si sa vedem cat este aceasta de reala. Iar prin reala inteleg de fapt: care ar fi sansele ca pe linia temporala care a dus la crearea momentului Acum sa fi fost posibila existenta ei. Pentru ca pana la urma de fapt despre asta vorbim: sanse si probabilitati. Pornind de la un punct anume de la radacina copacilor dintr-o padure, sansele sa ajungi pe un trunchi sau altul sunt mai mici sau mai mari. Iar in functie de copacul pe care te afli acum, sansele sa ajungi pe una din frunzele aflate deasupra sunt mai mici sau mai mari. Pentru cei cu spirit de observatie bun sau cu o privire de ansamblu, este usor sa estimeze aceste probabilitati. Asta se cheama in termen stiintific calcul de probabilitati, previziune sau estimare. Iar in termen spiritual se numeste profetie, premonitie sau intuitie. Unii o fac cu pixul si mintea, altii cu ochii si cu sufletul. Daca metoda este corect aplicata, rezultatele sunt la fel de bune. Insa atunci cand vorbim de sanse si probabilitati, nu trebuie sa uitam un anumit aspect: liberul arbitru.

Chiar daca zona in care cresc respectivele radacini are anumite caracteristici, chiar daca drumul pe care il parcurgem are anumite reguli, pana la urma depinde de noi pe care il alegem. Putem alege uneori drumul cu probabilitatea cea mai mica sau cu dificultatea cea mai mare, in ciuda sanselor mici de a reusi sa-l parcurgem. Dam astfel uneori peste cap chiar si previziunile celor mai buni oameni de stiinta sau profetiile celor mai mari iluminati. Mai mult decat atat, liberul nostru arbitru nu se aplica doar la alegerile viitoare. Ci si la modificarea momentului actual, prin influentarea liniilor temporale trecute. Este ca si cum ai cobora inapoi la radacini, pentru a alege sa urci pe trunchiul copacului alaturat. Facand acest proces nu doar o data, ci chiar de mai multe ori, pana ajungi intr-o cu totul alta zona a padurii. Aparent, acest lucru este un paradox, dar voi incerca sa prezint in mod simplu procesul respectiv, pe care il explica destul de bine si Sal Rachele. Metodele aplicate de acesta se numeau Time Healing sau Reversed Time Healing, pentru ca aveau legatura cu vindecarea unor aspecte din trecut.

Ideea din spatele metodei este ca prin simplul gand pe care il aplicam trecutului modificam ceva. Modificam in mintea noastra raportul proportiilor deciziilor viitoare. Sa spunem ca un om avea o anumita teama de apa, iar sansa ca acesta sa faca o calatorie cu barca in viitor era minima. Posibil ca aceasta teama de apa sa provina dintr-o trauma anterioara, care poate fi vindecata. Ulterior, sansele ca omul respectiv sa faca acea calatorie cu barca cresc simtitor. Aparent, omul este acelasi, dar constiinta lui nu mai este. A fost modificata in mod fundamental. Desi la acelasi nivel, omul este pe un alt drum, intr-un alt punct al altui copac invecinat. Unul pe ramurile caruia sansele de a ajunge la o calatorie cu barca au crescut simtitor. Este ca si cand s-a facut o extensie in trecut, modificand ceva de acolo, pentru a influenta viitorul. Ca si cum ai coborat la radacina copacului, vindecand trauma, si urcand inapoi pe copacul alaturat, la aceeasi inaltime. Aparent totul este la fel, desi esti acum pe o linie temporala diferita, intr-un alt univers, cu alte sanse viitoare.

Iar aceste extensii catre trecut, catre radacina problemei, se pot face si in sens invers. Putem folosi exercitile de imaginatie pentru a arunca o undita virtuala in viitor, pentru a prinde o anumita experienta dorita. Alegi frunza pe care doresti sa ajungi si analizezi calea pe care poti sa o iei pentru a ajunge acolo. In termeni psihologici sau spirituali asta se realizeaza prin vizualizare, intentie sau atractie. Iti imaginezi ca ai ajuns deja in locul unde doreai sa ajungi, ca ai deja obiectul dorit, ca simti experienta respectiva. Daca ideea vi se pare cunoscuta, e probabil pentru ca ati mai intalnit-o in materiale precum The Secret si altele de genul. Metodele prin care se poate face atractia viitorului sau vindecarea trecutului poarta nume diferite, desi in esenta fac acelasi lucru. In psihologie se numesc vindecare de traume, in hipnoza se numesc regresii, Sal Rachele le numea vindecari ale liniilor temporale, Isus le numea iertare data gresitilor nostri, iar asiaticii le numeau meditatii pentru acceptarea si vindecarea karmei, necesare la ruperea legaturilor nedorite cu trecutul, cu anumite persoane, ganduri sau fapte care ne pot influenta in mod negativ.

Legat de aceasta capacitate a unora de a se juca cu trecutul, cu viitorul si cu momentul Acum, tot pe blogul mentionat mai sus am mai gasit o idee interesanta. Timpul vazut ca un soi de masuratoare a rezistentei la ordinea impusa de legile universului. Cand rezistenta scade la zero, manifestarea este instantanee, iar legatura intre trecut-acum-viitor este evidenta. De la gand la intentie si la manifestare fizica nu mai este nici un pas. Este ca si cum ai sari de pe un trunchi de copac, pe altul alaturat. Direct, instantaneu, fara a mai urma un proces anevoios de coborare la radacina problemei, vindecare si revenire pe un alt traseu. La fel si cu atractia unei funze anume din viitorul aflat deasupra. Scazand rezistenta sau comprimand timpul, este ca si cum copacii devin tot mai mici. Coboratul la radacini sau urcatul la frunze devine foarte usor. Totodata trunchiul acestora se subtiaza, devenind mai apropiati unul de celalalt. Pana ce intreaga padure devine un punct sau mai bine zis constiinta celui care o experimenteaza se extinde astfel incat o poate cuprinde pe toata. Toate realitatile paralele si alegerile posibile pot fi observate de o fiinta multidimensionala.

Abia atunci reusesti sa vezi imaginea de ansamblu si sa nu mai actionezi la fel ca unul ce nu vede padurea din cauza copacilor. Asa cum povesteam si in articolul despre 21 decembrie 2012 din momentul acum, urmand trifurcatia respectiva, se spune ca poti ajunge pana la urma oriunde. Intr-o civilizatie de tip Star Trek, construita pe modelul atlant. Intr-o civilizatie de tipul La belle verte construita pe baza invataturilor Anastasiei. Sau inapoi intr-o lume 3d de tipul Counter Strike in care razboaiele mondiale si pacpac-ul sunt tema principala a jocului. Folosind instrumentele de care va spuneam, fiecare poate transforma in realitatea lui Acum orice trecut sau viitor, poate face alegerea care i se pare cea mai potrivita. Uneori constient, alteori inconstient. Nu exista alegeri bune si rele, exista doar alegeri si atat. Pentru ca in final se pare ca oricum toate drumurile duc... nu la Roma, si nici in Tracia dacologilor :), ci inapoi la sursa. Inchei aici aberatiile mele pe tema acestei dileme existentiale care i-a preocupat probabil pe multi de-a lungul vremurilor. Cu rugamintea, ca de obicei, ca daca nu v-a placut, sa nu folositi pietre.. prea mari... :)

16 comentarii:

  1. La lista de tehnici enuntata de tine mai sus as mai adauga metodele samanice (De ex. ele apar frecvent in "Cele 4 Introspectii" de Alberto Villoldo) si Dianetica lui Ron Hubbard.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si tehnicile Matricei energetice ale lui Richard Bartlett.

      Ștergere
    2. Aha, mersi. Chiar nu auzisem de ele.

      Ștergere
    3. Cumva articolul a avut ca punct de pornire si "The power of now" a lui Eckhart Tolle? (varianta in romana e varza). Vezi si ce zice Dan Mirahorian: http://www.scribd.com/doc/133886359/Despre-Puterea-Lui-ACUM

      Ștergere
    4. Eckart Tolle n-am prea citit, iar Mirahorian ma termina de obicei cu boldurile si culorile lui din texte... :)

      Ștergere
  2. sursa povestii despre atlanti e..remer ra...cucoana aia de la lumea misterelor....pacat ca s-a inchis OTV-ul ca avea loc asigurat acolo...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In comentarii am vazut ca se semneaza Dan si este un el. La OTV nu ma uitam asa ca n-am idee ce era cu lumea misterelor.

      Ștergere
  3. Va salut pe toti
    "Aberatiile tale" Flavian sunt mai mult decat de luat in seama, ai reusit o sinteza excelenta, sincer raman din nou uimit de articol.
    Ma bucur ca din acel Acum a putut izvori un astfel de comentariu, aceasta poate fi calea, Momentul Acum. Pornind de la cele de mai sus, cu iubire in suflet, putem construi "lumi paralele" in aceasta lume, doar suntem Creatori.
    Multumesc,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Geo, multumesc pentru gandurile frumoase.

      Ștergere
  4. Gab aici.

    Da, poate ca analizand teorii, putem ajunge sa intelegem legatura intre trecut, prezent si viitor si modul in care acestea se pot influenta unele pe altele. Dar intre a intelege si a simti este o oarecare distanta. Parca incep sa-l inteleg pe Pai Mei si sa pun tot mai mica valoare pe teorii si filozofeli...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu pe Pai Mei am incetat sa mai incerc a-l intelege... :)

      Ștergere
  5. Iar Gab aici.

    De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca povestile au avut intotdeauna un rol important in viata umana.

    Dar daca am de ales, cred ca le prefer pe cele in care caracterul mitoligic, metaforic este evident decat pe cele care pretind ca vorbesc in termeni clari despre adevaruri absolute.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cand eram mic devoram si eu de la povesti nemuritoare la romane de tot felul. Iar de vreo 15 ani am trecut pe filme, unde povestea in imagini este cu un pas mai aproape de realitate.

      Ștergere
  6. Legat de ce ziceati voi si de povesti, uite o poveste frumoasa ...

    http://www.youtube.com/watch?v=AshNCBxngcM

    "after the invasion of Cambodia in 1970 local folks took over some unused college land for a People's Farm to grow food and meet on weekends to weed, harvest, cook and eat, and party"

    Vremuri frumoase, si totusi conceptia noastra a multora e ca hippyes erau pletosi murdari si destrabalati... Despre ideile lor nu prea se vorbeste.

    Ca sa citez cateva idei din filmulte: "...in order to replace fear, isolation and greed ..."


    Moloko intr-un concert intreaba "What time is it?" si probabil i se raspunde, la care ea zice "The time is now, the time is always now!!!"

    ( http://www.youtube.com/watch?v=jR9Ke02m_zk )

    RăspundețiȘtergere
  7. Cauti ajutor cu albinele si dai peste un ganditor (rara aceasta asociere) :)

    Draga Flavian, esti tare. Abia te-am descoperit, desi acum imi pica fisa, cred ca ti-am citit un comentariu despre albinute pe un blog despre hrana vie. O fi o coincidenta?!

    Nu am timp "acum" sa petrec mai mult timp pe blog, dar nu ma pot abtine sa nu comentez scurt.
    Cum ramane cu ideea ca timpul nu exista decat in dimensiunea noastra? In acest caz, ideea cu linia temporala se disipa asa, in ceata... Ok, eu sunt mai mult inclinata spre spiritualitate decat spre SF, dar totusi ne da de gandit..
    Stii ceva despre teoria conform careia, undeva in Tibet, acolo unde numai lama tibetani pot ajunge, exista o pestera unde ar fi pastrate niste masinarii superevoluate pentru noi, care ne-au fost "lasate", de civilizatia care a populat Terra inaintea noastra? Dar la care nu ne este permis accesul pentru ca nu am atins acel grad de evolutie necesar?

    Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Diana, multumesc pentru aprecieri. Eu de o vreme incoace nu mai cred in coincidente. Pe blogul de hrana vie al lui Mimi Walter am avut destule comentarii, legate de albine sau comunitati. Am auzit si de ideea ca timpul nu exista decat in dimenisunea noastra sau in vibratia noastra, asa cum este numita in spiritualitate.

      Iar teorii de genul celei cu artefacte sau tehnologii sunt multe. Daca ai auzit de cartile lui Radu Cinamar se vorbeste de astfel de mosteniri lasate nu doar in tibet ci si in Romania. Alte surse mentioneaza Antartica, Egipt, Telos, Golful Mexic, Bimini, Agartha si multe alte locuri. Care dintre aceste teorii este valabila in care univers paralel ramane de vazut... :)

      Ștergere