vineri, 26 aprilie 2013

De weekend - Sirius

Sirius este ultimul material video realizat de Steven Greer pe tema noilor tehnologii si informatiilor legate de vizite facute de vecinii nostri din alte colturi ale galaxiei. Este un documentar semi-mainstream care s-a bucurat de o lansare destul de populara si va fi probabil vizionat de un public foarte larg. Aduce aminte oarecum de materiale gen Thrive al lui Foster Gamble sau Ancient aliens pe care il recomanda David Wilcock si care a tot rulat pe History Channel in ultima vreme.

Daca tot am ajuns la ideea de semi-mainstream vreau sa va mai aduc in atentie un subiect "fierbinte" al ultimelor zile. Este legat de proiectul TED sau asa cum este numit mai nou TED: Ideas Worth Censoring. Porecla vine de la disputa legata de doua prelegeri tinute de Graham Hancock si Rupert Sheldrake pe care cei din comisia TED le-au considerat prea "excentrice" si au preferat sa le arunce la "coltul rusinii" alaturi de alte materiale "controversate".

Motivul este lesne de inteles daca urmariti cele doua filmulete. Graham Hancock vorbeste despre libertatea de constiinta pe care ar trebui sa o aibe fiecare om in ce priveste mintea si creierul sau, cat si despre efectele pozitive ale unor substante naturale care au fost pe nedrept aruncate in cosul "drogurilor" cu potential distrugator de catre medicina mainstream. Rupert Sheldrake vorbeste la randul sau despre dogmele stiintei actuale, iar un material ceva mai amplu pe aceasta tema l-ati putut vedea pe blogul meu nu demult.

Subiectul cenzurii celor doua prelegeri a suscitat multa agitatie in lumea online, in lumea stiintifica si in randul spectatorilor frecventi ai celor de la TED. Puteti gasi cateva exemple in articole gen Game of Thrones si mai ales We're Halfway There de pe Huffington Post. Au descris aceasta poveste destul de bine si Charles Eisenstein sau Matei de pe blogul Dezvaluiri. Este interesant de urmarit cum mainstreamul incepe sa piarda treptat teren si sa nu mai poata efectiv ascunde adevarul in cutia de dogme.

Iar daca tot vorbeam de ascunsul sub covor, ignorarea sau catalogarea drept "conspiratii" a multor lucruri evidente, vreau sa va mai recomand ceva. Este vorba de ultimul articol al lui Matt Taibbi despre paienjenisurile lumii bancare: Everything Is Rigged. Pentru cititorii mai vechi ai acestui blog, care erau alaturi de mine in perioada cand ne distram cu aventuri din lumea economica, ceea ce spune Taibbi s-ar putea sa nu insemne nimic nou sub soare. Insa ceea ce m-a facut sa recomand acest articol a fost modul amuzant in care debuteaza:

Conspiracy theorists of the world, believers in the hidden hands of the Rothschilds and the Masons and the Illuminati, we skeptics owe you an apology. You were right. The players may be a little different, but your basic premise is correct: The world is a rigged game. We found this out in recent months, when a series of related corruption stories spilled out of the financial sector, suggesting the world's largest banks may be fixing the prices of, well, just about everything. 

Va invit sa cititi tot articolul, pentru ca are multe date interesante si cu asta inchei aici introducerea la materialul recomandat pentru vizionare in acest weekend:


Filmul complet se gaseste foarte usor pe torrenti. A fost pus si pe youtube sau vimeo, dar dispare destul de repede asa ca cel mai simplu este sa-l descarcati atunci cand il gasiti. Puteti incerca un search de genul ASTA.

luni, 22 aprilie 2013

Atelier de cresterea albinelor

In ultima vreme primesc intrebari de la tot mai multi oameni interesati de acest domeniu si se pare ca numarul celor pasionati de cresterea albinelor devine tot mai mare. Am decis asadar ca peste vreo trei saptamani sa incerc sa organizez un mic atelier de cresterea albinelor pentru incepatori. Vom avea astfel ocazia, ca pe langa informatia citita in carti sau pe forumuri, sa discutam mai la obiect despre albinarit. Sa facem schimb de idei, sa lamurim intrebarile ramase neintelese, sa vedem impreuna mai de aproape ce inseamna o familie de albine, un stup clasic sau unul natural.

Daca si vremea ne ajuta, data cea mai probabila a atelierului respectiv va fi sambata dimineata, pe 11 mai, iar locatia va fi in Brasov. Mai exact la vreo 10 km de Brasov, la gradina unde am albinele, dar plecarea se va face din oras. Data si ora exacta le voi anunta celor inscrisi cu cateva zile inainte. Numarul de locuri este limitat, de aceea rog dati un mail pe adresa de pe flavian.ro daca vreti sa participati. Prioritate vor avea membri comunitatii Armonia Brassovia. Costul atelierului este de o nuca. Nuca normala, de nuc normal, in coaja. Pe langa nuca nu strica sa va aduceti, care mai aveti, o masca apicola. Am eu cateva, dar s-ar putea sa nu ajunga.

Pana atunci, ca sa va familiarizati cu lumea albinelor si ca sa avem macar o baza cat de cat de la care sa pornim discutiile, v-as ruga sa parcurgeti macar cele trei articole pe care le-am scris pe aceasta tema:

Scurta introducere in lumea albinelor
Apicultura vs cresterea albinelor
Abecedar apicol pentru incepatori

Apoi ar fi cartile, pentru cine are timp mai mult. Pentru cresterea naturala a albinelor este utila cartea lui Warre recomandata in articole, in varianta romana sau mai bine engleza, ca traducerea nu este chiar grozava. Pentru apicultura clasica este foarte buna cartea lui Hristea denumita Stuparitul. Daca vreti sa va apucati de treaba inainte de intalnire, o sa va las cateva linkuri. Pentru construit stupi Warre gasiti detalii in carte, pentru cei clasici gasiti detalii AICI sau AICI sau AICI. As recomanda in prima faza doi-trei stupi clasici verticali alcatuiti din: fund, corp 1/1, corp 3/4 si capac. Ca unelte ar fi buna o bluza cu masca, un afumator, o dalta si o perie. Cautati un magazin online care le are pe toate ca sa scadeti costurile de transport.

vineri, 19 aprilie 2013

De weekend - Kumare

Maine are loc si intalnirea pe teme spirituale a celor din comunitatea Armonia Brassovia pasionati de aceste subiecte. Iar eu vreau sa va anunt de pe acum ca am devenit un discipol al lui guru Kumare. Dar nu dupa ce am vazut filmul. Eram discipolul sau de ceva vreme, chiar daca abia acum mi-am dat seama ca vorbeam in proza, vorba poetului... :)



Cautati-l pe net, filmul se gaseste destul de usor, cu traducerea e mai greu. Eu zic ca merita, este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme. A intrat lejer in top 10 la mine.

miercuri, 17 aprilie 2013

Scoala Waldorf Brasov

Sambata dupa-amiaza la liceul Aprily Lajos din Brasov a avut loc o intalnire a parintilor interesati de sistemul de educatie Waldorf. Interesant a fost faptul ca locatia este aceeasi in care am desfasurat si festivalul din decembrie. Se pare ca se intampla ceva acolo. Numarul de persoane interesate de acest subiect a fost destul de mare, practic sala fiind plina, la fel ca si in cazul festivalului. Prin aceasta initiativa se doreste punerea bazelor unei gradinite si scoli in sistem Waldorf in Brasov. O astfel de scoala a functionat din 1991 pana prin 1998 la noi in oras, fiind apoi desfiintata de unele persoane binevoitoare din invatamantul de stat. O sa incerc sa fac un sumar pe scurt al intalnirii respective.
 
Inca nu s-a hotarat daca va fi scoala privata sau de stat si evident ca nici costurile nu sunt clare. Avantajul la cea privata este o mai mare independenta de stat, dar costurile risca sa ajunga undeva la 1000-1500 RON de copil, ceea ce inseamna ca trei sferturi din parinti nu-si vor permite asta. La varianta de stat costurile pot fi undeva la 100-150 RON, dar se pierde independenta. Discutam cu Ioana si am evidentiat in cadrul intalnirii o a treia varianta de mijloc: statul sa asigure salariile si locatia, iar parintii sa suplimenteze cu 300-500 RON materiale, excursii si alte lucruri ce nu le acopera statul.

S-a facut in prima parte o scurta prezentare a sistemului Waldorf iar apoi a inceput sesiunea de intrebari si raspunsuri. Au raspuns la intrebari o parte din doamnele profesoare care au predat pe vremuri la Waldorf Brasov, care mai predau la Cluj, ca si alte persoane ce cunosteau bine sistemul. Din pacate ele au evidentiat sablonul "clasic" de infiintare: lupta cu statul, aprobari, acte si trei sferturi din energie pierduta cu partea birocratica. Am incercat in acel moment sa sugerez o a patra varianta: iesirea din sistem, inscrierea intr-o scoala umbrela si practicarea unei educatii total eliberata de stat, fie ca este Waldorf, Kapriole, Montessori sau o combinatie intre ele.

Am amintit si de comunitatea noastra, in care am incetat sa mai incercam sa luptam cu statul din interior si preferam sa construim ceva in afara sistemului. Am incercat sa prezint o posibila retea orizontala de comunitati, paralela cu statul actual, gandit pe structura piramidala, care se va destrama in timp. Lumea era destul de sceptica, majoritatea erau strict interesati de Waldorf. Iar Waldorf din pacate nu cred ca va incepe la Brasov in 1-2 ani, ca sa-i putem duce acolo pe cei mici in perioada de tranzitie spre scoala comunitatii noastre. La Armonia Brassovia cel mai probabil scoala va fi infiintata peste 3-5 ani pe masura ce tot mai multi ne vom muta in comunitate.

Eram astfel direct interesat de scoala Waldorf din Brasov ca o varianta intermediara pentru juniorii mei. Am apreciat asadar efortul pe care il depun Angi, Cristina, Mircea si le-am multumit pentru initiativa celor care au organizat evenimentul. Sunt sigur ca multi din cei de acolo se vor trezi inclusiv pe parte de hrana, economie, sanatate, spiritualitate sau relatia cu natura. Trebuie totusi sa inceapa de undeva, iar initiativa Waldorf este un proiect excelent in acest sens. Mai ales ca de acum se vor organiza lunar atat intalniri destinate punerii pe picioare a scolii pentru copii, cat si dezvoltarii adultilor prin programul Scoala pentru parinti.

Am fost aseara si la prezentarea tinuta de Sebastian Stanculescu. A fost de fapt primul curs tinut ca Scoala pentru parinti. De organizare s-au ocupat tot cei de la Waldorf Brasov, iar adineaori am primit si invitatia pe grupul lor de yahoo. Chiar daca scoala Waldorf din Brasov nu va fi facuta asa repede precum speram initial, cursul tinut de Sebastian a fost foarte instructiv. O sa incercam sa participam si la urmatoarele intalniri, sunt sigur ca ne va ajuta aceasta experienta la construirea viitoarei scoli din cadrul comunitatii. Pentru cei care abia acum aud de sistemul Waldorf, nu strica sa urmareasca materialul introductiv de mai jos.

duminică, 14 aprilie 2013

Margica buclucasa

O zi de joi obisnuita dintr-o saptamana obisnuita. Tati ajunge acasa dupa o zi de lucru. Cei mici se joaca prin casa. Suna mami. Intarzie un pic azi pentru ca trebuie sa se tunda si a oprit la coafor. Tati se schimba de haine, mai rontaie una-alta, mai citeste cate ceva pe la calculator. Arunca din cand in cand un ochi si in camera de alaturi, unde cea mica, care face trei ani la toamna, si cel "mare", care face cinci ani tot atunci, isi fac de lucru printre cuburi si masinute.
- Tati, am o biluta in nas...
Cea mica apare din camera de alaturi, aratand cu mana spre cap.
- Ce biluta ai tati ? Ia sa vedem.
- Am bagat biluta in nas...
- Unde tati, ca nu se vede nimic la nasul tau ?
- Aici.. arata spre nara dreapta.
- Esti sigura tati ? Te doare ? Ia sufla nasul...
Sufla insistent. O data. De doua ori. De trei ori.
- Nu se vede tati nici o biluta... hai du-te si te joaca si lasa prostiile...
Dupa doua minute apare iar.
- Tati, am biluta in nas.
Stranuta. Ii curge nasul. Tati ia un servetel si o sterge.
- Ce biluta sa ai ? Te-ai jucat cu vreo margica ?
- Da.
- Hai sa mai vedem o data. Ia mai sufla un pic nasul.
Sufla.. stranuta iar.. hopa.. se vede ceva auriu in nara...
- Mai tati, tu ai bagat o margica galbena in nas ?
- Daa... deja ii dau lacrimile..
- Si te doare ?
- Daa.. incepe sa planga..
- De ce ? (retoric) .. of, of... hai, nu mai plange, ca o scoatem noi. Ia sufla tare...
Nimic. Nici a doua oara. Nici a treia oara. Se vede totusi biluta bine acum. Dar nu iese.
- Hai ca incearca tati sa ti-o scoata cu un betisor. Vrei ?
- Daa... printre suspine...
Pe naiba. Nici o sansa cu betisorul. Cum o atingi se duce mai tare inauntru.
- Hai, nu mai plange, facem noi cumva s-o scoatem...
Dar bila nu vrea si pace. Deja incep scenariile. Radiografie. Mers la urgente. Sun un amic medic...
- Vreau la mami...
- Mami este la tuns, scumpete, vine mai tarziu..
Mda, oare s-o sunam pe mami ? Si ce rezolvam ? Oricum probabil ca nu poate raspunde.
- Hai sa mai incerce tati o data cu betisorul, vrei ?
- Nuuu... plange iar..
Hmm. Idei.. idei... hopa.. internetul, ca asta-i bun la toate. Google. Bila in nas.. biluta in nas.. margica in nas...
- Tati, ia vino aici. Te mai doare ?
- Da..
- Stai asa ca a gasit tati o varianta, sa vedem daca merge.
Buna treaba internetul asta. Varianta e simpla, banala si neriscanta: incerci sa sufli aer in gura copilului.
- Hai sa te pupe tati... :)
Puff... cu putere.. din prima.. succes instantaneu.. in palma straluceste nu una, ci doua margele...
- Tati, tu cate bilute ai avut ?
- Doua...
- Si pe amandoua le-ai bagat in nas ?
- Daa...
- De ce ? (retoric)... gata, a trecut.. acuma te mai doare ?
- Nuu..
Zambeste printre suspine.
- Hai la tati in brate
- Bine..
- Of, of, mai tati, sa nu mai bagi margele in nas, ca vezi ce patesti..
- Daaa...
- Hai.. gata.. a trecut..
Dupa un sfert de ora ajunge si mami acasa. Cea mica deja a si uitat, isi vede iar de joaca ei. Afla si mami aventura. Ne distram amandoi. Totul e bine cand se termina cu bine... :)

vineri, 5 aprilie 2013

Despre momentul ACUM

Ati auzit probabil si cu alte ocazii despre importanta momentului ACUM. Ati intalnit probabil persoane care afirma ca momentul acesta, aceasta secunda, aceasta fractiune in care existi acum este tot ceea ce conteaza. Ca trecutul si viitorul sunt simple iluzii, simple alegeri, simple alternative cu mult prea putina relevanta. Expresii precum traieste clipa, savureaza momentul sau nu te mai gandi la ziua de maine sunt si ele foarte cunoscute. Ce voi incerca azi prin acest articol este sa arunc un pic mai multa lumina asupra acestui subiect. Sa incerc o abordare atat din punct de vedere stiintific sau filozofic, dar si spiritual. Pentru ca de multe ori, atunci cand stiinta adevarata intalneste spiritualitatea la cel mai inalt nivel, nu mai exista nici o deosebire intre cele doua.

Stiinta vorbeste de universuri paralele, de linii temporale sau de realtati simultane. Spiritualitatea vorbeste de dimensiuni, de nivele de vibratie si de inaltarea sau coborarea in lumina. Haideti sa vedem ce legatura pot avea aceste notiuni intre ele si modul in care momentul acum are relevanta in toata aceasta poveste. Haideti sa ne imaginam momentul acum ca un punct pe trunchiul unui copac, ca o intersectie de drumuri sau ca un nod al unei retele neurale. Consideram radacinile acestui copac virtual drept liniile temporale care vin din trecut si care ar fi putut sa ne conduca la acest moment. Consideram drumurile care ajung in intersectie, diferite cai prin care se poate ajunge in acel loc. Exista practic o infinitate de variabile in trecut care ar fi putut influenta momentul actual schimbandu-l sau din contra, ajungand la acelasi rezultat. Pe drumurile care duc la acest moment am fi putut alege oricand o directie diferita, la o intersectie anterioara, care ar fi putut schimba locul in care ne aflam azi.

Acelasi rationament se aplica si in ce priveste viitorul. Decizia luata in aceasta secunda, in acest moment, este cea care conteaza. Pentru ca din infinitatea de decizii pe care o poti lua in fiecare clipa, cea pe care o alegi dicteaza ramura copacului sau drumul pe care pornesti mai departe din intersectia actuala. Pana acum lucrurile sunt simple. In stiinta se vorbeste de universuri paralele, adica lumi identice cu a noastra in care anumite decizii luate la un anumit punct in timp, au condus la o modificare in respectivul univers. Ca o padure deasa cu copaci care au radacina si frunzisul comun. In functie de amplitudinea deciziei luate, modificarea poate fi mai mica sau mai mare, iar asemanarile intre doua universuri paralele mai mari sau mai mici. Se vorbeste astfel de distanta intre cele doua universuri paralele sau de diferenta de "vibratie" asa cum este numita in lumea spirituala. S-a teoretizat faptul ca exista tehnologii care permit salturile dintr-un univers in altul, dintr-o dimensiune in alta sau de pe o linie temporala pe alta. Sau chiar ca exista fiinte multidimensionale, care pot percepe si experimenta simultan mai multe realitati paralele, observand totodata si legaturile dintre lumile respective.

Extrapoland acest concept al multidimensionalitatii putem ajunge la ceea ce spiritualitatea numeste creatorul universal, adica o fiinta sau mai bine zis o constiinta care de fapt experimenteaza toate aceste situatii si toate aceste lumi. Ele ar fi, din punctul de vedere al unor teorii spirituale sau filozofice, rodul imaginatiei sale, un exercitiu de logica extrem de complex, al unei fiinte omnipotente cu o imaginatie foarte bogata si resurse infinite. Un vis in care totul este posibil si totul se poate realiza instantaneu, indiferent cat de ciudat ar parea, doar de dragul experimentului. Iar sursa de energie din spatele acestui vis si legile temporare sau permanente care il guverneaza au fost de fapt subiectul de discutie de-a lungul istoriei omenirii pentru fizicieni si oameni de stiinta, chimisti sau alchimisti, filozofi sau psihologi, maestri spirituali sau persoane iluminate. Analizand teoriile lor, putem astfel ajunge sa intelegem legatura intre trecut, prezent si viitor si modul in care acestea se pot influenta unele pe altele.

Va intrebati poate cum am ajuns sa vorbesc azi despre acest subiect ? Citeam zilele trecute o poveste despre istoria civilizatiei atlante, care se presupune ca ar fi precedat actuala "civilizatie" din care facem parte. Ati mai auzit probabil de existenta acestei foste mari civilizatii, care a ajuns la un nivel de dezvoltare impresionant, atat din punctul de vedere al tehnologiilor clasice, al tehnologiilor “ezoterice” sau spiritualitatii. Daca v-am facut curiosi, puteti intra AICI sa o cititi si voi. Exista multe legende despre aceste lucruri, iar asta mi s-a parut una dintre cele mai frumoase. Mai ales ca in partea a doua descrie o lume renascuta, care a luat totul de la zero. Unde inaintasii civilizatiei actuale traiau in armonie in mijlocul naturii, in niste conditii foarte asemanatoare cu cele descrise si in cartile Anastasiei. Iar dilema existentiala care apare in urma lecturii, intelegand ca ceea ce avem in acest moment este nesustenabil pe termen lung, ar fi urmatoarea: oare la ce lume ar fi mai bine sa tindem azi ? La cea atlanta, evoluata tehnologic si spiritual sau la cea naturala, incercand sa evoluam doar pe calea tehnologiei "biologice" asa cum o numeam noi.

Este o intrebare cu multe raspunsuri corecte, fiecare din alt punct de vedere. Cat priveste povestea din care a rasarit aceasta intrebare, pe mine sincer ma intereseaza mai putin daca este sau nu reala. Sau mai bine zis ma intereseaza mai putin daca realitatea prezentata acolo face parte din universul nostru actual. Pentru ca intr-un alt univers paralel, acea poveste a fost probabil foarte reala. Din moment ce un om si-a imaginat-o, cu siguranta ca o fiinta multidimensionala si omnipotenta de genul celei despre care vorbeam anterior a putut sa o si experimenteze. Asta este farmecul acestei teorii, care te face sa te gandesti in momentul in care vezi o sceneta sau urmaresti un film, o poveste considerata SF sau imaginatie: cum ar fi sa o poti transpune in realitate ? Sa intri efectiv in poveste sau in carte, sa devii tu un avatar de pe planeta Pandora, un om de pe vremea atlantilor sau un explorator din Star Trek. Sa simti ce simteau ei, sa vezi ce vedeau ei si sa experimentezi ce experimentau cei din povestile respective, ca si cum acestea ar fi reale la fel ca si viata pe care o traiesti acum. N-ar fi frumos sa poti transforma orice poveste in realitate cu un simplu gand ?

Asta este fascinatia si uneori chiar boala de care unii oameni ajung sa sufere in ziua de azi, lasandu-se prinsi de lumi virtuale si jocuri de calculator de tot felul. Pierzandu-si familia, timpul sau banii explorand lumi virtuale, fapt care pentru cei ce traiesc in lumea noastra considerata reala, este complet lipsit de sens. Counter Strike sau World of Warcraft fac uneori victime si vaduvele de computer ajung sa nu isi mai inteleaga deloc partenerii si obsesia lor pentru asa ceva. Dar pentru ei, cei care o experimenteaza, lumea jocului este uneori la fel de reala si mult mai buna decat cea in care traim noi. Imaginati-va cum ar fi daca in jocul respectiv ar reusi sa-si uite si identitatea, sa se identifice permanent cu personajul pe care il joaca. Sa uite ca totul e o joaca, ca impuscaturile din joc nu sunt reale si ca dramele de acolo sunt virtuale. Sa ia totul in serios si sa creada pe bune ca totul se termina definitiv atunci cand pe ecran ajunge sa scrie Game Over. Ar fi un joc cu atat mai frumos si realist, nu-i asa ? Asa este. Iar jocul respectiv exista. Unii il numesc viata... :)

Sa revenim totusi la povestea cu Atlantida si sa vedem cat este aceasta de reala. Iar prin reala inteleg de fapt: care ar fi sansele ca pe linia temporala care a dus la crearea momentului Acum sa fi fost posibila existenta ei. Pentru ca pana la urma de fapt despre asta vorbim: sanse si probabilitati. Pornind de la un punct anume de la radacina copacilor dintr-o padure, sansele sa ajungi pe un trunchi sau altul sunt mai mici sau mai mari. Iar in functie de copacul pe care te afli acum, sansele sa ajungi pe una din frunzele aflate deasupra sunt mai mici sau mai mari. Pentru cei cu spirit de observatie bun sau cu o privire de ansamblu, este usor sa estimeze aceste probabilitati. Asta se cheama in termen stiintific calcul de probabilitati, previziune sau estimare. Iar in termen spiritual se numeste profetie, premonitie sau intuitie. Unii o fac cu pixul si mintea, altii cu ochii si cu sufletul. Daca metoda este corect aplicata, rezultatele sunt la fel de bune. Insa atunci cand vorbim de sanse si probabilitati, nu trebuie sa uitam un anumit aspect: liberul arbitru.

Chiar daca zona in care cresc respectivele radacini are anumite caracteristici, chiar daca drumul pe care il parcurgem are anumite reguli, pana la urma depinde de noi pe care il alegem. Putem alege uneori drumul cu probabilitatea cea mai mica sau cu dificultatea cea mai mare, in ciuda sanselor mici de a reusi sa-l parcurgem. Dam astfel uneori peste cap chiar si previziunile celor mai buni oameni de stiinta sau profetiile celor mai mari iluminati. Mai mult decat atat, liberul nostru arbitru nu se aplica doar la alegerile viitoare. Ci si la modificarea momentului actual, prin influentarea liniilor temporale trecute. Este ca si cum ai cobora inapoi la radacini, pentru a alege sa urci pe trunchiul copacului alaturat. Facand acest proces nu doar o data, ci chiar de mai multe ori, pana ajungi intr-o cu totul alta zona a padurii. Aparent, acest lucru este un paradox, dar voi incerca sa prezint in mod simplu procesul respectiv, pe care il explica destul de bine si Sal Rachele. Metodele aplicate de acesta se numeau Time Healing sau Reversed Time Healing, pentru ca aveau legatura cu vindecarea unor aspecte din trecut.

Ideea din spatele metodei este ca prin simplul gand pe care il aplicam trecutului modificam ceva. Modificam in mintea noastra raportul proportiilor deciziilor viitoare. Sa spunem ca un om avea o anumita teama de apa, iar sansa ca acesta sa faca o calatorie cu barca in viitor era minima. Posibil ca aceasta teama de apa sa provina dintr-o trauma anterioara, care poate fi vindecata. Ulterior, sansele ca omul respectiv sa faca acea calatorie cu barca cresc simtitor. Aparent, omul este acelasi, dar constiinta lui nu mai este. A fost modificata in mod fundamental. Desi la acelasi nivel, omul este pe un alt drum, intr-un alt punct al altui copac invecinat. Unul pe ramurile caruia sansele de a ajunge la o calatorie cu barca au crescut simtitor. Este ca si cand s-a facut o extensie in trecut, modificand ceva de acolo, pentru a influenta viitorul. Ca si cum ai coborat la radacina copacului, vindecand trauma, si urcand inapoi pe copacul alaturat, la aceeasi inaltime. Aparent totul este la fel, desi esti acum pe o linie temporala diferita, intr-un alt univers, cu alte sanse viitoare.

Iar aceste extensii catre trecut, catre radacina problemei, se pot face si in sens invers. Putem folosi exercitile de imaginatie pentru a arunca o undita virtuala in viitor, pentru a prinde o anumita experienta dorita. Alegi frunza pe care doresti sa ajungi si analizezi calea pe care poti sa o iei pentru a ajunge acolo. In termeni psihologici sau spirituali asta se realizeaza prin vizualizare, intentie sau atractie. Iti imaginezi ca ai ajuns deja in locul unde doreai sa ajungi, ca ai deja obiectul dorit, ca simti experienta respectiva. Daca ideea vi se pare cunoscuta, e probabil pentru ca ati mai intalnit-o in materiale precum The Secret si altele de genul. Metodele prin care se poate face atractia viitorului sau vindecarea trecutului poarta nume diferite, desi in esenta fac acelasi lucru. In psihologie se numesc vindecare de traume, in hipnoza se numesc regresii, Sal Rachele le numea vindecari ale liniilor temporale, Isus le numea iertare data gresitilor nostri, iar asiaticii le numeau meditatii pentru acceptarea si vindecarea karmei, necesare la ruperea legaturilor nedorite cu trecutul, cu anumite persoane, ganduri sau fapte care ne pot influenta in mod negativ.

Legat de aceasta capacitate a unora de a se juca cu trecutul, cu viitorul si cu momentul Acum, tot pe blogul mentionat mai sus am mai gasit o idee interesanta. Timpul vazut ca un soi de masuratoare a rezistentei la ordinea impusa de legile universului. Cand rezistenta scade la zero, manifestarea este instantanee, iar legatura intre trecut-acum-viitor este evidenta. De la gand la intentie si la manifestare fizica nu mai este nici un pas. Este ca si cum ai sari de pe un trunchi de copac, pe altul alaturat. Direct, instantaneu, fara a mai urma un proces anevoios de coborare la radacina problemei, vindecare si revenire pe un alt traseu. La fel si cu atractia unei funze anume din viitorul aflat deasupra. Scazand rezistenta sau comprimand timpul, este ca si cum copacii devin tot mai mici. Coboratul la radacini sau urcatul la frunze devine foarte usor. Totodata trunchiul acestora se subtiaza, devenind mai apropiati unul de celalalt. Pana ce intreaga padure devine un punct sau mai bine zis constiinta celui care o experimenteaza se extinde astfel incat o poate cuprinde pe toata. Toate realitatile paralele si alegerile posibile pot fi observate de o fiinta multidimensionala.

Abia atunci reusesti sa vezi imaginea de ansamblu si sa nu mai actionezi la fel ca unul ce nu vede padurea din cauza copacilor. Asa cum povesteam si in articolul despre 21 decembrie 2012 din momentul acum, urmand trifurcatia respectiva, se spune ca poti ajunge pana la urma oriunde. Intr-o civilizatie de tip Star Trek, construita pe modelul atlant. Intr-o civilizatie de tipul La belle verte construita pe baza invataturilor Anastasiei. Sau inapoi intr-o lume 3d de tipul Counter Strike in care razboaiele mondiale si pacpac-ul sunt tema principala a jocului. Folosind instrumentele de care va spuneam, fiecare poate transforma in realitatea lui Acum orice trecut sau viitor, poate face alegerea care i se pare cea mai potrivita. Uneori constient, alteori inconstient. Nu exista alegeri bune si rele, exista doar alegeri si atat. Pentru ca in final se pare ca oricum toate drumurile duc... nu la Roma, si nici in Tracia dacologilor :), ci inapoi la sursa. Inchei aici aberatiile mele pe tema acestei dileme existentiale care i-a preocupat probabil pe multi de-a lungul vremurilor. Cu rugamintea, ca de obicei, ca daca nu v-a placut, sa nu folositi pietre.. prea mari... :)

luni, 1 aprilie 2013

Toxic - alimentatia moderna

Un documentar foarte bun, de o ora si jumatate, pe tema alimentatiei. Filmul are mai bine de un an vechime, dar pana acum nu apucasem sa-l vad. Este interesant pentru ca-i romanesc si in el apar unele persoane deja cunoscute de noi.


Va recomand sa faceti download pentru ca nu stiu cat va ramane online, a mai fost sters deja. In caz ca dispare iar, incercati AICI sau dati un mail.