marți, 26 februarie 2013

Libertate versus legalitate

Sambata a avut loc a doua intalnire a comunitatii Armonia BRAssovia. Am fost cam 50 de persoane, adica ceva mai multe decat estimasem initial. Din aceasta cauza si din limitarile de timp si spatiu impuse de locatia aleasa, organizarea discutiilor a fost un pic mai dificila. Cam jumatate din numarul celor prezenti au fost persoane noi, care nu mai participasera la prima intalnire si ne-a luat destul de mult timp sa mai facem o noua tura de prezentari inainte sa intram in dezbaterile efective. Cateva din ideile discutate le puteti gasi pe forum la sectiunea legata de intalnire sau pe topicul despre viziune. Dupa cum vedeti acolo, unul din subiectele care a fost discutat destul de aprins in urma intalnirii a fost legat de notiunea de legalitate si de autorizarile necesare pentru construirea viitoarelor case din comunitate. Iar daca partea concreta legata de pozitionare, acte necesare si birocratia efectiva nu o cunoastem inca, se poate discuta totusi despre principiul in sine. Asa s-a nascut articolul de astazi. Haideti asadar sa discutam aici un pic mai mult asupra ideii de "legalitate" si "autoritate". Dupa cum vedeti eu folosesc uneori ghilimele atunci cand utilizez acesti termeni. Asta din cauza ca privesc lucrurile intr-un mod relativ, nu intr-un mod absolut. Si o sa incerc sa va explic de ce.

Pana acum ceva ani si in capul meu lucrurile erau destul de simple. Se imparteau in alb si negru, in legal si ilegal, in bun si rau. Asa cum se intampla in capul majoritatii oamenilor, pe care ii inteleg din acest punct de vedere. Am fost invatati de mici, unii ar spune chiar conditionati, sa privim legalitatea ca pe ceva sfant. Tot ce este legal este bun, tot ce este ilegal este rau. Unii pur si simplu nu au liniste sufleteasca daca se afla intr-o situatie considerata de autoritati drept "ilegala". Iar acesta este un lucru normal daca stam sa privim modul de educatie din ziua de astazi, in care legalitatea incearca sa fie asimilata cu corectitudinea, desi ele sunt doua lucruri total diferite. Sa incerci sa respecti anumite norme sociale, anumite reguli de bun simt si sa incerci sa ai o conduita care sa nu dauneze aproapelui tau, este bineinteles ceva cu care sunt de acord si consider ca este nu doar bun, ci imperios necesar. Nu aici este problema sau mai bine zis poate tocmai de aici pleaca problema. Pentru a da un numitor comun acestor norme de comportament au fost "inventate" legile si reglementarile. Pana aici toate bune si frumoase. Mai rau este ca aceste parghii au fost folosite nu pentru a face bine, ci mai mult pentru manipularea oamenilor care pun pret pe ele si le considera ca pe ceva absolut si de neatins.

Cunoastem cu totii situatia de azi in care parlamentarii, adica exact persoanele care sunt insarcinate cu emiterea legilor, sunt primii care le incalca. Ba mai mult decat asta, modifica legile in folosul lor sau al altor cercuri de interese, pentru a obtine avantaje materiale. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca judecata, moralitatea, nivelul de inteligenta sau interesul material, sunt cel putin discutabile cand vine vorba de aceste persoane. Cum poti sa mai ai vreo urma de respect pentru "legile" emise de ei in aceasta situatie ? Se ajunge astfel la momentul cand "autoritatea" devine dictatura, cand "legile" devin simple instrumente de manipulare si control, a caror incalcare nu este doar utila sau recomandata, dar chiar obligatorie supravietuirii intr-un astfel de sistem. Se ajunge de multe ori chiar la exagerarea intentionata a anumitor legi si reglementari, tocmai pentru ca acestea sa nu se poata respecta. Pare ilogic, dar explicatia este simpla. Luand ca exemplu domeniul economic, sunt multe firme care nu ar putea supravietui in hatisul legislativ economic actual daca ar sta sa respecte toate legile ce se schimba de la o zi la alta. Iar o parte de legislatori sunt perfect constienti de acest lucru si chiar il utilizeaza in folosul propriu. Pentru ca atunci cand majoritatea firmelor sunt in afara legii, se cheama ca "le ai la mana" si le poti controla prin mijloace indirecte. Ai mereu un motiv sa te legi de ele, ca in povestea cu iepurasul si cu basca.

Poti oricand sa ameninti pe actionarul firmei respective cu represalii din partea statului daca nu contribuie la o campanie de alegeri, daca nu face sponsorizare unui anumit partid si asa mai departe. Il poti sicana, ii poti trimite controale pe cap, care sub pretextul nobil al aplicarii legii, exercita de fapt un soi de santaj sau extorsiune. Era o vorba: incearca sa nu platesti taxa pe proprietate si vei vedea cine e de fapt proprietarul. De-a lungul istoriei au existat diferite forme de "santaj legal", de fapt simple taxe de protectie de tip mafiot pe care sistemul le percepea de la cei pe care se presupunea ca incearca sa-i protejeze. Iar in momentul in care birul legal numit taxa devenea tot mai mare, avea loc o actiune de refulare. O rascoala, o revolutie, in care oamenii incercau sa scape de sub acest mod de organizare bazat pe legi, pe care doar unii le emiteau si doar altii le respectau. Asa s-a trecut in istorie de la stapani de sclavi si decrete emise de domnitori impreuna cu boierii acestora, la "libertate si democratie" cu legi emise de parlamente si aprobate de presedinti. S-au schimbat imperiile si regalitatea, cu statele si institutiile prezidentiale. Cu alte cuvinte, ce s-a realizat a fost o schimbare de forma, nu una de fond. Lumea a fost pacalita sa creada ca "legea" este in continuare ceva sfant si absolut, ca problema era doar cu cei care o aplicau. Iar sistemele de educatie si mai nou mass-media au continuat sa bata toaca pe acest subiect: puteti protesta, puteti manifesta, puteti organiza mitinguri si alegeri sau ce mai doriti. Totul, cu o conditie: sa fie legale. Cu L mare si cu accent pe legalitate. Adica tradare, tradare... dar sa stie si "autoritatile" de ea.

Asa au aparut de-a lungul timpului asociatii sau oameni simpli care au incercat sa lupte cu sistemul si cu monstrul birocratic in mod legal. Un fel de David versus Goliath. Este de apreciat stradania lor, dar ceea ce nu inteleg acesti mici David, care se iau la lupta cu ditai sistemul, este ca lupta nu este doar inegala ca si raport de forte, dar mai ales prin faptul ca Goliath triseaza. Adica el este cel care face regulile jocului, iar atunci cand nu-i mai convin sau incepe sa ia bataie cu propriile reguli, pur si simplu le schimba. De aceea incercarea de a invinge sistemul in mod legal este un fel de Fata Morgana. O iluzie frumoasa. Ajungi sa crezi ca poti schimba ceva in mod legal, in ciuda armatei de avocati si birocrati care iti stau in fata. Sa crezi ca poti castiga dand in judecata guvernul sau statul. Sa lupti la curtea constitutionala sau alte instante "supreme" pentru ca o anumita lege nu respecta constitutia sau "drepturile" omului. Iar in unele cazuri poate ajungi sa ai si castig de cauza. Dar asta este doar o victorie temporara, pentru ca ulterior Goliath emite o alta lege de genul "taxei auto", cu aceleasi prevederi, dar cu alt nume, si trebuie sa o iei de la capat. Pana iti epuizezi energia si resursele. Fara sa intelegi ca, daca "asa vrea muschiul lui", Goliath poate schimba chiar si constitutia sau drepturile omului la o adica. Pentru ca si acestea sunt doar niste conventii. Praf in ochi si cuvinte frumoase, dar fara valoare reala pentru guvernanti.

Ma amuza mai ales cei care discuta pe tema legii si constitutiei americane. Pentru ca multe materiale ne vin de la ei si acolo majoritatea celor care vorbesc de libertate sau ilegalitatea taxelor, inca pun mare pret pe constitutia originala. Cea care a fost facuta pe la anii 1700 cu amendamentele de rigoare si la bazele careia au contribuit "parintii fondatori". Adica niste oameni corecti si cu principii adevarate. Care vorbeau despre libertate si corectitudine si egalitate in drepturi. Ah, bineinteles, doar pentru stapanii de sclavi, de culoare alba si de sex masculin, ce credeati ? Nu pentru indieni, pe care ii decimau si le furau pamanturile. Nici pentru negri, care erau buni doar ca sclavi in acea perioada. Nici pentru femeile care nu aveau drept de vot sau vreun cuvant de spus pe vremea aia. Nu exista libertate sau egalitate pentru ei, sa fim seriosi, asta a venit secole mai tarziu, dupa multe lupte si chinuri indurate. Dupa multe lacrimi si sange varsat in tara libertatii si egalitatii, pe care o dau toti exemplu. Si la multa vreme dupa ce mostenirea indienilor era deja impartita si adjudecata in mod "legal" de fostii cotropitori. Iar din urmasii acestora nu ramasesera decat cateva triburi batjocorite, in mici zone din fosta lor patrie, care acum se numesc "rezervatii" si unde au unele "drepturi" atata vreme cat nu deranjeaza "proprietarii legali" de terenuri din jur. Dar in rest, constitutia tarii este sfanta si doamne fereste sa o incalce cineva.

Deci cam asa stau lucrurile cu legea, nu doar la noi cum cred unii, dar si in tarile unde cainii au ceva mai multi covrigi in coada si unde se zice ca apa ar fi un pic mai calda. Tot de pe cealalta parte a baltii atlantice vine si documentarul Ungrip, care a tot circulat pe internet in ultimii ani. In film Rob incerca sa explice de ce este primordiala NEGAREA autoritatii, nu lupta cu aceasta. Va recomand sa-l vedeti. Poate veti pricepe mai bine de ce spuneam la inceputul acestui articol ca legea este ceva relativ, nu absolut. De ce este mult mai bine sa trecem prin filtrul propriu orice idee aruncata sub forma de lege de "eminentele" aflate la guvernarea statului si sa aplicam doar ceea este bun pentru toti. Sa verificam daca actiunile noastre nu sunt neaparat legale, ci daunatoare sau nu celor din jurul nostru. Iar cand vorbesc de cei din jur, spre deosebire de parlamentari, eu nu inteleg doar bunastarea colegilor de partid, ci a tuturor oamenilor. Ma intereseaza daca actiunea mea dauneaza celui de langa mine sau celui aflat intr-o alta parte a globului. Ma intereseaza daca ii fac rau sau il pun in pericol pe acesta sau ii limitez cumva libertatea prin ceea ce fac. Ma ghidez asadar dupa singura lege care a ramas valabila in toata istoria omenirii si de care au amintit pe rand atatia filozofi, vizionari sau oameni iluminati: nu fa altuia ceea ce nu-i place, pentru ca nici tie sa nu-ti faca altul ce nu-ti place.

Sper sa intelegeti astfel de ce spun ca pentru mine legile sunt optionale si mentalitatea mea este ceva mai flexibila cand vine vorba de ele. Discutia despre legalitate versus ilegalitate devine una lipsita de sens in momentul in care nu mai recunosti autoritatea celui care incearca sa se impuna drept arbitru si judecator absolut in aceasta privinta. In momentul in care devii responsabil si constient de faptele si actiunile tale, cu alte cuvinte atunci cand te guvernezi singur dupa legile universului si nu te mai lasi guvernat de altii, legile lor arbitrare nu mai au nici o valoare pentru tine. Nu ma intereseaza faptul ca este ilegal sa n-ai casa de marcat, dar ma deranjeaza daca pacalesti la cantar. Nu ma intereseaza ca este ilegal sa calci linia continua, dar mi se pare iresponsabil sa depasesti unde n-ai vizibilitate, chiar daca linia este intrerupta. Nu ma intereseaza ca este ilegal sa faci un bloc fara autorizatie, dar nu mi se pare in regula sa faci nici macar un garaj daca acesta va cauza probleme vecinilor tai. Nu ai nevoie de nici o autoritate sa-ti spuna lucrurile acestea. Pur si simplu stii ca sunt corecte sau gresite. Legea este o iluzie, pentru ca in viata de zi cu zi oamenii nu stau la fiecare pas sa se ghideze dupa ea, ci fac dupa cum le dicteaza constiinta. Iar in momentul in care vom intelege cu totii ca facand rau celui de langa noi ne facem rau de fapt noua, atunci vom putea arunca la gunoi toata aceasta maculatura si birocratie denumita sistem legal.

Revenind in final la discutia despre autorizatii si documentele necesare construirii caselor in comunitati, consider ca problema aceasta este una minora. Este de fapt o problema care nu este legata de legalitate, ci de eficienta. Stiu ca unii dintre noi nu punem pret pe astfel de artificii si ca putem trai linistiti fara ele. Dar daca majoritatea membrilor comunitatii dorm mai bine cu "autorizatia" sub perna, poate este mai eficient sa obtinem hartiutele respective daca asta ii ajuta pe ei si de fapt ajuta comunitatea. Poate ca este mai eficient sa cheltuim energia consumata cu stresul cauzat de lipsa hartiutelor pentru scopuri mai bune. Cu timpul, probabil toata lumea se va vindeca de boala "legalitatii" dar trebuie cantarit cu atentie daca vindecarea aceasta trebuie facuta acum si cata energie putem aloca acestui proces in prima etapa a construirii comunitatii. S-ar putea sa ajungem la concluzia ca este mai bine pentru noi sa amanam aceasta vindecare, sa luam "aprobarile" si sa ne concentram in prima faza atentia la scopuri mai bune. Cum ar fi protectia energetica. Care atunci cand este facuta cum trebuie, apara comunitatea de infinit mai multe lucruri decat o poate face o simpla hartie sau asa-zisa autorizatie primita de la o asa-zisa autoritate.

14 comentarii:

  1. Interesanta abordarea ta.

    Avand ceva experienta recenta cu exact acest tip de hartii, si luand in calcul starea actuala a sistemului, as opta pentru varianta minima legala cu autorizatie constructie temporara.

    Totusi, daca se schimba situatia in viitor, am putea schimba macazul, ceea ce sper si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam aia aveam si eu in gand, dupa cum ziceam pe forum. Pe cladirile comune mai mari sa fim acoperiti de o hartie care sa zica ferma, stana, constructie temporara, organizare de santier sau ceva de genul. Iar cu restul mai vedem in timp.

      Ștergere
  2. "Fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"
    Intelepciunea sarpelui cred ca sta si in capacitatea de a se strecura nevazut.
    Apa ajunge din varful muntelui in ocean tocmai pentru ca e fluida...

    RăspundețiȘtergere
  3. De acord 100% ... f bine spus. Felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi doresc sa fim din ce in ce mai multi care sa vedem in acest mod apoi schimbarea va veni usor si firesc.
    Iti multumesc pentru articol,
    Toate cele bune,
    Geo

    RăspundețiȘtergere
  5. O mica mostra din "drepturile" omului AICI. Vedeti ce zice si Gab... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cumva sa scape vreo vita din turma care trebuie sa fie indoctrinata! Stai si te intrebi daca suntem in 2013 sau in 1984. :)

      Ștergere
    2. In mod paradoxal, cu cat esti mai educat in sist. de invatamant gratuit, cu atat esti mai dependent de sistem cand devii adult. Cu cat esti mai specializat profesional te indepartezi de modul a trai in mijlocul naturii. La noi in comunism exista si ideea ca omul lupta si supune stihiile naturii potrivnice...

      Ștergere
    3. "Toti se tem de ceea ce ar putea deveni un copil neduslascoala ca de un puscarias in libertate... sau ca de un infractor care i-a fentat cumva pe ceilalti si nu si-a ispasit pedeapsa." :)

      Ștergere
  6. http://www.zerohedge.com/news/guest-post-understanding-slave-mentality

    "...
    The Obsession With The Law: The slave mentality, though illogical and psychotic, still requires a certain foundation to hold it together. The laws of governments tend to suffice. These laws may go completely against the force of inherent conscience, but because the slave has already abandoned listening to his inner voice of reason, this does not bother him much. If you have ever wondered why modern tyrannies always feel the need to put their horrific enforcements in writing first, THIS is why. Oligarchs understand that the law provides the slave with a means to rationalize his participation in the crimes of the state. After all, if some gut-bloated bloodthirsty elitists in government etch their mad inbred ramblings into law, then we have no choice but to follow them, right?
    ..."

    http://en.wikipedia.org/wiki/Milgram_experiment

    "

    "

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merita vazute si filmele bazate pe experiment. Varianta nemteasca mi s-a parut mult mai buna ca aia americana.

      Ștergere