marți, 5 februarie 2013

Apicultura vs cresterea albinelor

Acum ceva vreme scriam un articol in care incercam sa prezint celor straini de lumea albinelor cateva notiuni introductive legate de acestea si beneficiile multiple pe care ni le ofera: Scurta introducere in lumea albinelor. Astazi vreau sa ducem lucrurile un pic mai departe si sa va explic diferenta intre apicultura si cresterea albinelor. La prima vedere ar parea cam acelasi lucru, dar permiteti-mi sa va explic de ce cred ca intre apicultura si cresterea albinelor este cam aceeasi diferenta ca intre agricultura si permacultura. Pentru aceasta, insa, trebuie sa incepem cu inceputul. Adica prin a povesti pe scurt cum isi organizeaza treaba albinele atunci cand oamenii nu intervin in viata lor. Spuneam in articolul introductiv ca o familie de albine este formata din o matca ce depune oua, din cateva sute de masculi numiti trantori care au rolul fecundarii matcilor si din cateva zeci de mii de albine lucratoare care duc greul muncilor stupului. Matca traieste 3-5 ani, trantorii traiesc o vara, iar albinele cateva saptamani pana la cateva luni in functie de sezon. Sa zicem ca avem o astfel de familie de albine care tocmai a descoperit o scorbura si a decis sa-si faca acolo o noua casa. Haideti sa vedem cum decurg lucrurile.

Albinele lucratoare trec la treaba in primul rand prin construirea fagurelui pornind de la tavanul scorburii in jos. Ceara este secretata in mod natural de acestea si folosita la construirea unor adevarate capodopere arhitecturale in forma hexagonala, aranjate in functie de dimensiunile spatiului si necesitati. Pe masura ce fagurii sunt construiti, matca incepe sa depuna oua, preponderent in celule mici de albine dar apoi si in celule mai mari destinate cresterii trantorilor. Pe masura ce albinele eclozeaza, populatia creste iar fagurii liberi incep sa fie umpluti cu miere si polen transformat in pastura care vor constitui proviziile de iarna. Partea de sus a fagurelui este destinata mierii, partea din mijloc puietului, iar partea de jos continua sa creasca in functie de nevoi. Odata cu toamna matca depune tot mai putine oua si apoi inceteaza cu totul. Trantorii sunt alungati din stup, albinele care au alergat toata toamna dupa ultimele provizii mor si ele de "batranete" iar tinerele albine tocmai eclozate se pregatesc de iernat. Cand temperatura scade, albinele se strang ghem pentru a mentine caldura si incep iernarea. Vor ramane de acum in stup pana la primavara. Pe masura ce hrana de la baza fagurelui este consumata, ghemul urca treptat catre tavanul scorburii, mentinand caldura cu ajutorul mierii consumate. 

In februarie matca reincepe ouatul, pentru a da nastere primei generatii noi de albine care va incepe munca in primavara. Unui ou ii trebuie 21 de zile pentru a se transforma in albina, timp in care este necesar sa i se asigure caldura. Albinele care au iernat au nevoie in aceasta perioada de 1-2 zile cu temperaturi de 8-10 grade pentru zborul de curatare, ca sa poata iesi din stup pentru a-si face nevoile. Odata reintoarse incep sa mareasca consumul de hrana pentru a produce caldura suplimentara necesara cresterii puietului. In primavara, albinele care au traversat iarna predau stafeta noilor generatii. Daca totul decurge bine, iernarea a fost in regula si rezervele stupului suficiente, numarul de albine creste si el in mod accelerat. Acestea incep sa adune hrana pentru dezvoltarea familiei iar in perioada mai-iunie incep formarea de botci (un fel de celule alungite) pentru cresterea de tinere matci. Astfel are loc inmultirea si perpetuarea speciei, fenomen numit roirea albinelor. Odata cu eclozarea noilor matci o parte din albine iau cu ele rezerve de miere si parasesc vechea familie impreuna cu o matca pentru gasirea unei noi case. In acest mod ciclul se reia si roiul tanar va forma o noua familie. Familia veche ramane in vechea scorbura, continuand sa acumuleze rezerve de miere pentru ca, prevazatoare fiind, albinele aduna in general mai mult decat au nevoie. Pe masura ce partea de sus a fagurilor se umple cu miere a carei cantitate creste de la an la an, partea de jos se extinde pana ajunge sa umple toata scorbura sau cavitatea in care si-au gasit adapost. 

Astfel in podurile unor case unde si-a gasit adapost un roi pot fi gasite familii de albine care de-a lungul anilor au adunat zeci sau chiar sute de kilograme de miere ca rezerva, pentru ca nimeni nu le-a deranjat ca sa le-o culeaga. Urmarind acest mod in care albinele isi duceau traiul, oamenii au inceput initial sa le creasca in conditii cat mai apropiate de cele naturale. O cosnita de nuiele sau un buduroi, adica bustean golit pe interior, erau pe vremuri cele mai simple metode. Puteti vedea in exemplul de aici cum se cresteau pe vremuri sute sau mii de familii de albine cu ajutorul cosnitelor: Heathland Beekeeping. Filmuletul este educativ si pitoresc, in ciuda cantitatilor industriale de zahar procesat ce li se serveste albinelor cu fiecare ocazie. Albinele cresc intr-un mediu apropiat de cel natural, construiesc in mod liber fagurii si sunt lasate sa roiasca la momentul potrivit. Pare o metoda relativ decenta de albinarit, cel putin pana la partea de recoltare. Atunci crescatorul scutura toate albinele din cosnitele destinate recoltarii in cele selectate pentru iernat, iar apoi omoara tot puietul ramas in cosnita fara albine. Pur si simplu il afuma cu pucioasa. Atata prapad de puiet si faguri distrusi pentru o palma de miere pe care o scot de pe fiecare fagure este greu de explicat in cuvinte.

Acesta era insa modul clasic de crestere a albinelor, care s-a practicat sute sau poate mii de ani inaintea dezvoltarii metodelor "moderne" de apicultura si a stuparitului sistematic. Pentru a creste eficienta si manevrabilitatea in stup, cineva a venit cu ideea ramelor mobile. Cea mai tare inventie de la apa calda incoace. Fagurii nu mai erau lipiti de peretii scorburii, ci de spetezele de lemn ale unei rame mobile. Care rama putea fi scoasa oricand, inspectata, intercalata, stoarsa de miere sau mutata intr-un alt stup la nevoie. Bineinteles, pentru ca era mai simplu sa faci ramele de aceeasi marime, s-a renuntat la buduroaiele sau cosnitele rotunde si s-a trecut la lazi patrate din scandura de dimensiuni stas. Zis si facut, iar de vreo doua secole incoace aceasta metoda s-a extins pana ce vechile modalitati de crestere a albinelor au disparut aproape in totalitate. Pentru ca in loc de palma de miere pe care o obtineai cu truda din cosnite, apicultorii au ajuns sa obtina de la fiecare familie 30kg sau 50kg si poate chiar mai mult in anii buni daca mai faceau si pastoral. Nimeni nu le-a intrebat pe albine daca le place modul in care oamenii au ajuns sa le dicteze aranjarea propriei lor case, selectia matcilor, impiedicarea roitului, iernatul cu sirop de zahar in loc de miere, stimularea cresterii puietului cu serbet primavara si altele de genul. Insa, asa cum prezicea atat de bine Rudolf Steiner acum un secol, era evident ca odata cu noile metode vor aparea si noi probleme. 

Apicultorii au inceput sa constate cu timpul o sensibilitate tot mai mare a albinelor, o crestere a numarului de boli, agravata in ultimii ani si de agricultura de tip industrial si insecticidele de tot felul. Pentru rezolvarea problemelor s-a trecut bineinteles la cautarea de solutii si de cauze ale imbolnavirilor. Tot felul de medicamente, tratamente,  instrumente, selectii, modele de stupi sau de rame care mai de care mai interesante. Dar si studii agricole, petitii pentru interzicerea pesticidelor sau goana dupa zonele tot mai rare neatinse de agricultura de tip industrial. Mai trist este ca desi vad problemele din curtea agricultorilor, apicultorii au o problema cu paiul din ochiul propriu. Adica apicultorii aplica si ei aceleasi principii de care ii acuza pe agricultori. Acele tratamente chimice pentru bolile albinelor si stresarea acestora prin asa-zisa "apicultura sistematizata" cum o numesc ei. Unde in loc de faguri naturali, crescuti in functie de nevoile albinelor, avem rame mobile si faguri artificiali, folositi si refolositi prin stoarcere, topirea cerii si reintroducerea in stupi a tot felul de microbi. Sunt foarte putini apicultori care recunosc ca jumatate din problemele pe care le au in ziua de azi se datoreaza tocmai acestui mod de apicultura industrializata in goana dupa cat mai multa miere si profit. 

Iar petitiile facute catre agricultori vor avea efect doar daca vor fi adoptate impreuna cu cea care propune si interdictia folosirii de substante precum taufluvalinat (Klartan, Mavrilol, Apistan etc.) sau amitraz (Varachet, Apivar etc.) cu care sunt "tratate" acum 90% dintre albinele din europa sau america. Pentru ca pe langa insecticidele agricole care ajung involuntar in faguri, Klartan-ul sau Varachet-ul sunt "tratament" pentru albine pe care il aplica apicultorii cu mana lor in stup, toamna si primavara. Sunt acceptate si utilizate atat la noi, cat si in toata europa si aproape in toata lumea. Se folosesc de ani buni impotriva Varroa si altor paraziti ai albinelor. Paraziti care nu au aparut din cauza Monsanto si Bayer ci mai degraba din cauza apiculturii industrializate. Intrebati orice apicultor si pun pariu ca se va revolta daca ii veti propune sa renunte la Varachet, la fel cum se revolta si agricultorii cand le propui sa renunte la insecticide. De fapt majoritatea apicultorilor "profesionisti" viseaza sa ajunga si ei intr-o zi ca Dan Margarit, om muncitor si apicultor adevarat de altfel, dar care a uitat de mult ce inseamna cresterea albinelor. Plecat din tara, acesta practica un tip de apicultura intensiva in Canada, unde datorita sezonului de rapita ce permite un cules bun ajunge la niste "performate" de invidiat. Sa produca sute de kilograme de "miere" pe an de la un stup folosind metode "moderne", faguri din plastic si tehnologizare maxima.

Partea buna este ca nu toti cei care au o pasiune pentru albine au astfel de vise. O parte din apicultori, inca timid ce-i drept, dar din ce in ce mai hotarati, au inceput sa caute solutii reale. Pentru a intelege ce vreau sa spun, am tot recomandat in ultima vreme celor curiosi sa citeasca cartea abatelui Warre ca sa vada cum se cresc albinele intr-un mod ceva mai apropiat de cel natural. Este o metoda dezvoltata acum un secol de catre un abate francez care intelegea si el atunci ca metodele de apicultura moderne ce incepusera sa ia avant nu sunt chiar in regula. Observase in primul rand problemele legate de dimensiunea stupilor mult prea mari, care nu tineau cont de nevoile familiei de albine si necesitatea dezvoltarii acesteia pe verticala. Adica pornind in mod natural de la tavanul stupului, cu mierea deasupra, puietul sub ea si faguri crescuti treptat in jos, nu in rame asezate lateral. Astfel s-a nascut cartea denumita "Apicultura pentru toti" care ar trebui citita de cat mai multi pasionati in ale albinaritului. Exista atat cartea in engleza cat si traducerea in romana pentru cei doritori. O varianta la metoda descrisa de abatele Warre este si cea folosita de diversi apicultori traditionali japonezi. Aveti aici cateva filmulete care va vor face probabil sa va lingeti pe degete: Taking honey from a traditional beehive in Japan

Crescatorii japonezi traditionali nu folosesc faguri artificiali, fabricati din parafina amestecata cu ceara mai mult sau mai putin curata, provenita de la albine mai mult sau mai putin sanatoase. Dimensiunea celulelor nu este stas, gandita sa aibe doar celule de albina si fara celule de trantor, care nu produce miere, deci nu ii este util apicultorului. Nu folosesc nici rame mobile, permitand albinelor sa-si aleaga singure  distanta intre faguri si perioada de eclozare in functie de necesitati, pentru a tine astfel singure sub control dezvoltarea eventualilor paraziti. Nu distrug matcile primavara pentru a impiedica roirea si nici nu zapacesc albinele prin inversarea de rame sau corpuri. Dimensiunile stupului sunt apropiate de cele ale unei scorburi, fara a necesita impachetari si micsorari ale cuibului toamna sau largiri si competari de rame primavara. Tin cont de dezvoltarea verticala a familiilor de albine si recolteaza doar mierea din partea de sus a stupului, fara a distruge zonele cu puiet aflate la baza acestuia. Nu plimba albinele in pastoral pentru a le dezorienta si pentru a capata noi boli cu care n-au mai avut de-a face. Nu le servesc chimicale pe post de tratament si nici zahar pe post de miere. Iar recoltarea o fac prin stoarcere, nu prin centrifugare, pastrand astfel toate calitatile mierii. 

La final de an crescatorii de albine obtin poate 10kg sau 20kg de miere de la fiecare familie, nu 50kg ca apicultorii romani sau 150kg ca "profesionistii" canadieni. Dar daca stupina este asezata intr-o zona curata, atunci aceasta este cu adevarat MIERE. Nu un nectar semi-maturat contaminat cu chimicale si obtinut prin mijloace mai mult sau mai putin artificiale si nesustenabile. Ci adevarata miere pe care o gaseam inainte doar in scorburi, asa cum o faceau albinele la mama lor acasa. Pe scurt, varianta warre si cea japoneza imbina in mod echilibrat cresterea naturala a albinelor cu o recolta decenta, fara a se lacomi in goana dupa profit si fara a distruge toata munca de o vara a familiei pentru o palma de miere. Iar albinele se dezvolta armonios si natural, mai ales daca sunt crescute in stupi de forma rotunda care  ofera spatiul ideal pentru dezvoltare, pentru ghemul de iernat prin lipsa curentilor de aer si distributia cat mai uniforma a caldurii, pentru eliminarea mucegaiului din colturi si alte avantaje. Puteti vedea acesti stupi de forma rotunda, cea mai apropiata de scorbura naturala si conditiile preferate ale albinelor aici: Round and polygonal. In viitoarele comunitati sper ca dogaritul sa redevina la moda, iar 5-10 familii de albine pastrate in astfel de stupi "artizanali" cum sunt ei denumiti acum sa devina un peisaj comun pe cat mai multe dintre parcelele de un hectar pline cu faneata, salcam sau tei. Si bineinteles oamenii care le ingrijesc sa fie pasionati de cresterea albinelor, nu de apicultura.

P.S. Articol dedicat lui Ioan... :)

42 de comentarii:

  1. Excelent, ai sintetizat foarte bine istoria apiculturii intr-o pagina. Dogaritul inca se practica la tara in unele locuri. Chiar eu am vazut anul trecut un dogar pe valea Hartibaciului intr-un sat sasesc, care facea o demonstratie. Totusi e o meserie care se invata in multi ani si este transmisa de obicei din tata-n fiu.

    Pentru viitoarea comunitate este esential sa avem minim un specialist in prelucrarea lemnului...

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gasit si eu pe internet destui mesteri de butoaie, ghivece sau ciubere. Un cunoscator in domeniu sau macar un pasionat care vrea sa se specializeze in asa ceva, ar fi intr-adevar foarte util in comunitate. Mie imi place sa lucrez cu lemnul, am mai mesterit cate ceva prin casa si stupii de lemn i-am confectionat singur, dar n-as putea zice ca ma pricep cu adevarat.

      Ștergere
    2. Cam pe acolo sunt si eu... insa se poate progresa usor daca vrei.

      Ștergere
  2. Interesant. Ai cumva informatii despre - care miere din supermarket e reala? :) Sau sa ma duc sa caut la magazine eco. Sau stii pe cineva care vinde miere din asta buna pe internet?

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi ultima parte din primul articol apropo de calitatea mierii: Scurta introducere in lumea albinelor. Miere din asta buna nu vinde nimeni din simplul motiv ca nu este de vanzare, dupa cum bine zicea Steiner. Cine o face, de obicei are 5-10 stupi si mierea o foloseste pentru familia lui sau prieteni. Cei care vor sa obtina profit din apicultura de obicei fac rabat la calitate. Ca sa faci rost de miere cat de cat acceptabila cel mai bine este sa cunosti un apicultor in care sa ai incredere ca nu umbla cu prostii. Eu in Brasov cunosc vreo 2-3 dar pe net n-am idee.

      Ștergere
    2. Nici cu polenul uscat la bec nu mi-e rusine! :)

      Ștergere
    3. Daca mai esti interesat de mierea din magazine uite aici o mostra: Despre calitatea mierii de pe rafturile supermarketurilor. Daca ne uitam in tabel se pare ca glucoza industriala vanduta pe post de miere este ceva banal... :)

      Ștergere
    4. Anul trecut PRO TV a dus la analiza dintr-un supermarket din Bucuresti parca, toate tipurile de miere expuse pe raft (peste 10 producatori).Ghiciti rezultatele: procentul de miere varia intre 6 si 20%!!! Si acum imi aduc aminte exact rezultatele caci am ramas un pic surprins, ma asteptam sa fie procentul mai mare.

      Ștergere
    5. Nu stiu daca televiziunile pot fi considerate neaparat sursa de incredere, ei o dau mereu in senzationalisme. Probabil erau printre mostrele analizate si unele care au iesit mai ok. Oricum, pe langa procentul de miere in glucoza mai conteaza si calitatea acesteia. Poate fi miere 99%, dar daca este de slaba calitate sau in acei 1% gasesti substante toxice tot degeaba. Plus ca sunt anumite calitati ale mierii care nu se pot masura in laboratoare... :)

      Ștergere
    6. Un articol bun... la gust. Multe informatii sunt noi si pentru mine, chiar daca sunt mai vechi in ale albinaritului. Ioan

      Ștergere
  3. Buna ziua,
    intrebarea mea este daca stiti producatori de stupi "moderni" care sa faca la comanda stupi Warre?
    Dupa dimensiuni nu pare sa fie asa greu.
    gabriel

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai orice tamplar din oras iti poate face asa ceva, nu doar producatorii de stupi. Sau mai bine ti-i confectionezi singur, iei scandura gata taiata de la gater sau de la hornbach, bagi cateva holsuruburi si gata. Uite AICI cum fac japonezii.. :)

      Ștergere
    2. Buna, aici gasiti stupi Warre ambele modele www.api-online.shopmania.biz

      Ștergere
  4. Multumesc.
    Dupa ce se confectioneaza este necesara tratarea lemnului sau ar trebui stiut si altceva legat de stupii noi?
    Ok, voi lua legatura cu un tamplar pt a-i da schitele.
    gabriel

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se flambeaza pe interior pentru a elimina microbii de pe scandura si se da pe exterior cu ulei de in. Eu prefer sa evit pe cat posibil orice este chimic: vopsele pe exterior, metale sau plastic la interior, tratamente etc. Exceptii am mai facut la sita anti-varoa si capacul acoperit cu tabla. Rolul acestora il voi explica il episodul urmator. Poate n-ar strica sa mai astepti cateva zile pana il termin si pe acela, inainte sa comanzi stupii.

      Ștergere
  5. Mai asteptam, ca n-o fi foc. :-)
    In primavara, cat de devreme se pot popula stupii cei noi?
    Poate ar trebui sa cumpar pt inceput 2-3 stupi "clasici" si in paralel sa procur unii Warre? Nu as vrea sa astept cu popularea si sa treaca "floarea de mar".

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana la sfarsitul lui aprilie e bine sa le lasi in pace, ca este inca frig. Dar cel mai bine este sa le iei la sfarsit de mai sau inceput de iunie cand apar roiurile si sunt mai ieftine. N-am idee in ce zona esti, dar marul nu cred ca-l prinzi. La mar abia apuca ele sa-si creasca puietul si e bine sa nu le deranjezi atunci. Poate salcam sau tei eventual sa mai prinzi. O sa povestesc in articolul urmator si cu aia "clasici" ca sa ai idee ce cumperi.

      Ștergere
    2. Gata , am inteles: ca sa ma numesc incepator voi cumpara in aprilie 2-3 clasici cu tot cu albine, iar in iunie aduc familii in stupii Warre. E bine?
      Zona este de deal si are salcam si livezi.

      Ștergere
    3. Este bine si asa, dar vezi un pic ce ziceam si in articolul nou de azi. Cand vorbeam de zona ma refeream la clima, nu la peisaj. In sud si banat, salcamul infloreste la inceputul lui mai si se numeste salcam unu. In dealurile din oltenia si moldova infloreste la jumatatea lui mai si se numeste salcam doi. In transilvania si zona de munte infloreste la sfarsitul lui mai si se numeste salcam trei. Perioadele sunt orientative, depinde evident si cat de lunga a fost iarna. Cei care fac pastoral plimba albinele dupa acest calendar ca sa culeaga cat mai mult.

      Gasesti si roi la pachet, dar e mai bine sa incepi cu 2-3 clasici cumparati la final de aprilie. In iunie daca vezi ca apar botci, intr-o zi cu soare pe la ora 11 scuturi matca veche si vreo 3-4 rame de albina in stupul warre. Stupul vechi il duci la minim 10 metri distanta pe un alt suport, iar stupul warre il lasi in locul celui vechi. Bagi in el o farfurie de miere ca sa le urezi bun venit si sa nu plece din el. Eventual pui matca in cusca cu capac de ceara daca reusesti si vrei sa fii mai sigur. Fara matca nu pleaca si in 2-3 zile pana rod capacelul de ceara, numai bine se obisnuiesc cu noua casa.

      Ștergere
  6. Intr-o lume frumoasa, cum spui talica ar fi ideal. Dar, te rog, explica-ne de unde cumperi tu roi la pachet de 2 kg. Sau cu roitul cum faci daca n-ai rame? Il lasi salbaticiei sau alergi prin copaci? Daca-ti moare o matca cum o inlocuiesti? Si eu o sa trec pe Warre anul asta (macar roii pe care o sa-i fac) dar cu rama. Ah, si mai am o nedumerire...cu ce e mai "buna" mierea stoarsa decat cea centrifugata? Chiar nu stiu...Comentariul in sine nu-i malitios, doar ca sunt o multitudine de probleme pe care foarte greu le rezolvi fara rama. Si permacultura presupune o eliberare, nu "sa te bagi sclav" la albine...O faci de placere, daca placerea si usurinta dispar din punctul meu de vedere dispare si preocuparea.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai noi asta incercam sa construim: o lume mai frumoasa... :)

      Despre popularea stupilor, inmultire si toate celelalte detalii gasesti in cartea abatelui Warre. Nu pot povesti in cateva articole tot ce scrie intr-o carte. In cazul metodei Warre, toata "munca" poate consta doar in adaugarea de corpuri goale primavara si recoltarea celor pline toamna, daca nu ai timp de mai mult. In rest albinele se pot descurca singure, asa cum o faceau in natura de milioane de ani fara "ajutorul" nostru.

      Prin stoarcere sau zdrobirea fagurilor lasati apoi la scurs pe o perioada mai lunga ajung in miere substantele continute in ceara de pe fundul sau lateralele celulelor. E vorba de laptisor de matca din celulele in care a fost puiet, polen din celulele de pastura, propolis, enzime sau alte substante pe care le obtinem si prin mestecarea fagurelui. Prin centrifugarea in cateva minute a fagurelui se obtine doar miere.

      Ștergere
    2. Am citit cartea abatelui acum 2 ani de zile. El m-a facut sa ma apuc de cresterea albinelor. Totusi, in carte, se spune explicit ca inmultirea albinelor sau cresterea matcilor se va lasa altora. Exista, totusi, si niste metode complicate prin care separi matca intr-un corp din cele doua ale cuibului. Si iei corpul fara matca, dar cu puiet si speri sa ai oua de o zi ca albinele ramase sa-si traga botci. Dupa cum spune si akmm pe vestitul topic din vestitul forum, roirea e o problema majora a stupului, mai ales pana ai doua corpuri cladite.
      Aceleasi proprietati se gasesc si in "capaceala" fagurilor, sau cel putin asa spune profesorul Ursu sau proful on-line.
      Oricum, discutia a devenit mult prea tehnica. Sunt de acord ca stupul Warre te scuteste de foarte multa munca, se apropie de natural, dar nu e chiar un perpetuum mobile, chiar daca asa e descris.

      Ștergere
    3. Roirea este fenomenul natural de inmultire a albinelor, de care putem profita pentru a ne mari efectivele de albine sau nu. El este o "problema" pentru apicultorii care fac profit financiar din cresterea albinelor, pentru ca un roi pierdut inseamna de obicei vreo 10 kg de miere in minus. Ii inteleg si pe acestia, dar articolele mele nu se adreseaza lor. Metoda warre este destinata in principal celor care se multumesc cu productie mai mica sau celor care nu au timp de roiri artificiale si alergat prin pomi.

      Despre profesorul Ursu am vorbit in articolul de azi si are dreptate cu capaceala, am mentionat deja asta in articolul de introducere. Pe akmm l-am apreciat ca incearca sa treaca pe Warre desi este un apicultor traditional. L-am indemnat deseori sa renunte la baretele care stabilesc artificial distanta intre faguri si constituie o bariera intre corpuri pentru albine. El este insa mai rigid din punctul asta de vedere si ramane strict pe ce spune Warre in cartea sa. Eu sunt mai flexibil si am mers pe metoda Warre, combinata cu fund deschis, eliminarea baretelor si scandura mai groasa.

      Ștergere
  7. Sorin, albinaritul despre care vorbeste Flavian nu este profitabil este o incercare de a lucra cu albinele cat mai aproape de modul lor natural de viata. Deci, daca vrei sa faci asta trebuie sa-ti cam iasa din cap productia, sau cele pe care le cresti pentru productie tinele la distanta de acestea. Distanta inseamna cel putin cateva sute de metri, daca le tii in alta localitate pe cele cu productia cu atat mai bine. Modul de lucru pentru acestea care produc mai natural este mai simplu, de fapt mult mai simplu. Eu am facut cativa ani "experiente" din astea, dar nu se prea obtine productie. Gandeste-te si numai la faptul ca astea nu le hranesti cu zahar, le lasi lor o buna parte din miere. Mierea, prin centrifugare ia contact cu centrifuga, nu stiu ce reactii are cu metalul, poate ca nu are dar mai sigur e ca are. Daca vrei sa faci productie, e alta poveste, atunci chiar ai de lucru :).Ioan

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, ideal ar fi ca pe traseul dintre fagure si gura mierea sa ia cel mult contact cu lemn sau sticla. Metalele nu-s recomandate, iar daca inoxul mai e cum mai e, din pacate multi apicultori folosesc centrifuge din tabla zincata sau ghiumuri de aluminiu si butoaie din tabla vopsita pentru stocarea mierii, care-s total nepotrivite.

      Ștergere
  8. 10 kg de miere anual? Pentru fiecare stup? Pai e bine, e foarte bine. Eu vreau sa am doar vreo 5-7 stupi, ca nu vreau sa merg nicaieri cu ei, sa-i tin in livada, unde am si faneata concomitent, sa mai mearga prin gradina, sa zburde pe campurile din jur, am si ceva pandure mai incolo. Atat. 10 kg de miere zici? Pai e foarte bine.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta este o medie, bineinteles. Sunt ani cum a fost 2012, cu iarna grea, cu primavara ploioasa si vara secetoasa in care nu obtii mai nimic. Sunt altii in care poate obtii si 20 de kg. Apoi depinde bineinteles si cat de bogata este zona, daca ai si ceva stupine concurente in apropiere etc. Noi consumam cu cei mici la ceaiuri si toate cele, cam un borcan pe saptamana. Cu bunici cu tot hai sa zic 100 kg pe an. Deci cam la 10 stupi ma orientez si eeu.

      Un hectar de salcam, paulownia sau facelia iti da pana la 700 sau 1000 kg de miere pe sezon daca ai cu ce sa le recoltezi. O comunitate formata din 100 de loturi de 1 hectar, plantate cu gard viu de salcam sau paulownia, pomi fructiferi si faneata in stil permacultura, poate produce miere sa faci si baie cu ea.. :)

      Ștergere
    2. Oho da mancati miere nu gluma! Asa si la noi, mierea e principalul indulcitor, si pe zi ce trece tot mai mult dezlocuieste zaharul. Deci in cadrul comunitatii cine vrea sa aiba miere... va avea de unde din belsug.

      Te pricepi sa recoltezi celelalte produse ale stupului? Propolisul, polenul, ceara, laptisorul de matca... toate au atat de multe intrebuintari si presimt ca vom avea nevoie de ele, nu neaparat pentru noi.

      Cel mai important este insa sa ai pe cineva cunoscator alaturi in primii ani cat esti incepator. Ei, s-ar parea ca si aici e rezolvata problema! Trebuie sa ii dam drumul cat mai repede!

      Ștergere
    3. Da, am inlocuit zaharul cu miere in aproape tot si consumam destule ceaiuri, limonada, lapte pentru cei mici. Sunt produse gatite in care n-am putut face asta: prajituri, compoturi sau gemuri fierte, unde temperatura trece de 70 grade la gatire si mierea se distruge, ba chiar devine toxica. Am inceput sa punem in schimb tot felul de siropuri de brad cu miere, catina si altele. De anul asta as vrea sa incerc reteta de care ziceam, cu deshidratarea fructelor, amestecate cu miere si transformate in gemuri care nu necesita fierbere.

      De recoltat se pot recolta foarte usor mierea si ceara, relativ usor polenul si propolisul, ceva mai greu si cu metode mai "industriale" laptisorul de matca. Cunosc metodele destul de bine, mai ales cele clasice, nu-i asta o problema. Am recoltat pana acum miere, ceara si un pic de polen. Ai totusi nevoie de familii puternice, cam in al treilea an incepe sa intre stupina "pe rod" la fel ca si pomii fructiferi.

      Ștergere
  9. super marfa articolul. ma gandeam si io sa-mi cumpar vreo 2 stupi si sa-i umplu cu albine ca am livada suficienta. apoi voi vedea daca treaba e simpla sau e bataie de cap de va trebui sa-mi smulg parul:)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde doar de tine cat vrei sa te complici. La warre varianta cea mai simpla implica doua vizite pe an: sa duci corpuri goale primavara si sa le recoltezi pe cele pline toamna... :)

      Ștergere
  10. si inca una pentru a face roiul :)

    RăspundeţiȘtergere
  11. Si cum ramane cu varooa pe vremea abatelui nu erau atatea boli. Sunt uni cica au reusit fara tratamente sa tina sub control bolile .

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai unii zic ca tocmai din cauza apiculturii si agriculturii industrializate s-a ajuns la atatea boli. Solutia de a le tine "sub control" este reintoarcerea la metodele naturale.

      Ștergere
  12. Frumos articolul ! viata unui roi de albine pe o pagina, frumos sintetizata.
    Dar pina la practica ne vor minca bolile. Am "frunzarit" forumurile apicole si din ceea ce am citit am ramas cu urmatoarele nedumeriri legate de stupul abatelui:
    - Ori aveau alte albine acum cca 80 ani in Franta fata de ceea ce avem noi acum in Romania, ori conditiile climatice si flora sunt foarte diferite.
    - Nu am auzit pe nimeni sa dezvolte in Romania cu Albina Carpatina/Carnica (sau alta rasa) un stup warre pe mai mult de 3 corpuri.
    - Albinele din acest stup roiesc, da...roiesc in prostie. In fapt vor roi asa de repede incit nu vor mai construi corpul 3, in aceasta situatie ce recoltam ?
    Daca fortam recoltarea corpului superior riscam pe de o parte sa le lasam fara rezerve suficiente pentru iernare iar pe de alta parte ceea ce recoltam va fi un cocktail de miere cu pastura si laptisor de matca, dupa ce vom strecura larvele. Da, este natural, dar cit rezista fara sa se acreasca ? Cine nu crede sa puna in camara doua borcane de miere, unul cu miere curata si celalalt in care am amestecat o lingurita de polen si o lingurita de laptisor de matca (ceea ce rezulta se poate folosi la produs tuica :) ).
    Imi place simplitatea acestui stup, si il voi incerca, dar in spiritul bio al articolului, si al stupului warre ar trebui sa am un corp intreg de miere capacita care sa o recoltez, momentan nu stiu cum sa obtin un corp cu faguri capaciti iar familia sa ramina cu rezerve suficiente.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prin unificari toamna poti obtine familii pe 3-4 corpuri care vor strange anul urmator suficiente rezerve. De asemenea prin eliminarea leat-urilor si adoptarea metodei japoneze dispare bariera intre corpuri si albinele construiesc mai usor faguri in corpurile inferioare.

      Ștergere
    2. Tot eu anonimul din 2 Iulie.
      M-am gindit si eu la solutia roire urmata de spargerea cuibului cu un corp gol (eventual cu citeva linii de ceara pe barele sale pentru ghidaj), in corpul gol putem cobori si 2 rame cu puiet. Spargerea cuibului le va da de lucru si vor uita sa mai roiasca secundari, tertiari. In toamna, asa cum ati zis si dvs unificam familia de baza cu roiul asezind corpurile pline cu miere in partea de sus.
      Totusi procedeul nu este in spiritul principiilor stupului warre: interventii minime, autoguvernarea familiei de albine, adaugarea de corpuri goale dedesupt, faguri naturali fara rame care se reinnoiesc practic la fiecare extractie.
      Multi din cei care testeaza stupul se pling ca refuza sa construiasca.
      Am citit acum citiva ani pe net un studiu din UK in care in preajma unei stupini ai carei stupi erau gata de roire s-au amplasat "cavitati" de diferite capacitati si diferite orientari ale urdinisului. O parte a roiurilor au intrat in aceste simulacre de scorburi. Nu mai retin care a fost orientarea urdinisului scorburilor preferate, dar volumul lor era undeva la 55 litri. Trei corpuri de warre au 54 litri, poate aceasta e dimensiunea naturala a unei familii de albine si o posibila explicatie a refuzului de a construi peste 3 corpuri.
      In prima editie a Stuparitului lui Hristea printre metodele indirecte de transvazare a unei familii de albine din stupul primitiv in cel sistematic se aminteste de adaugarea unui corp gol cu foite/faguri sub stupul primitiv. Autorul insa face observatia ca transvazarea reuseste doar in anii bogati in nectar familia refuzind sa-si coboare treptat cuibul cu puiet in corpul de stup sistematic. Dupa mine este aceeasi problema semnalata si de Hristea. Albina are cules de intretinere dar nu suficient de bogat astfel incit sa merite construirea de faguri. Pe forumuri cineva care se ocupa de mai multe tipuri de stupi spunea ca albina refuza sa depuna miere sub cuib indiferent de dimensiunea catului adaugat sub cuib, cat chiar umplut cu faguri construiti !!! Ma gindesc ca e logic sa refuze sa depuna miere sub puiet, rezervele fiind tot timpul deasupra cuibului, dar mi se pare aiurea ca refuza sa coboare matca sa depuna oua in fagurii gata pregatiti.
      Pina la urma totusi consider ca se poate face ceva cu acest stup, dimensiunile si forma sa fiind ideale pentru albine: iernarea familiilor slabe, pastrarea de matci de siguranta peste iarna, pentru inceput, iar cu unele modificari in tehnologia de intretinere (reutilizarea fagurilor, amplasarea pe timpul verii a caturilor deasupra cuibului) sa fie transformat intr-u stup de succes.

      Ștergere
    3. Mda, intoarcerea de la stuparitul artificial la cel natural pe stupi modulari implica un pic de munca de cercetare pana la obtinerea variantei optime. Acelasi lucru s-a intamplat si cand s-a facut trecerea de la cosnite si buduroaie la rame si ladoaie patrate de tot felul de marimi si aranjamente. Poate ne-ar fi fost mai simplu atunci daca treceam direct de pe buduroaie pe warre. Acum avem impotriva noastra si un secol de selectie facuta pentru albinaritul in regim sistematic.

      Ștergere
    4. Incercati sa citi si cartea lui Dadant despre apicultura: Dadant system of beekeeping, scrisa de C.P. Dadant. O gasiti pe net. Daca nu reusiti sa o gasiti va rog imi trimiteti un email si o trimit cu placere.
      E o carte care va poate rapunde la multe intrebari. Acest Dadant a studiat foarte multe tipuri de stupi, de modalitati de hranire, rame, etc. Va sugerez sa o cititi. E in limba engleza :)

      Ștergere
  13. Salut Flavian,

    Vreau sa cumpar 2-3 stupi Warre. Ma poti indruma te rog catre cineva care produce astfel de stupi?

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu pe cineva care sa produca in mod deosebit, dar pot fi realizati usor de orice atelier de tamplarie sau pe cont propriu.

      Ștergere
    2. Buna,
      Eu produc stupi de albine . Mai am cativa stupi warre pe stoc. sunt vopsiti, cu fund antivarroa, etc. Rame nu am momentan doar barete.
      Stupii sunt executati dupa dimensiunile corecte pt warre. Grosimea peretulor este de 25 mm. Acesti stupi mi-au rams de la o comanda care am trimis-o in Franta.
      Pe site-ul nostru nu avem acesti stupi insa daca imi trimiteti un mail sau ma sunati va comunic detalii.
      0728.074.287
      Sau mail http://www.stupvertical.ro/contact

      Ștergere