luni, 24 decembrie 2012

Un gand bun cu bucurie


Celor care azi impodobesc bradul si maine asteapta venirea mosului le urez Craciun fericit !

Iar in noul an fie ca toate visele si proiectele la care punem suflet sa se indeplineasca !

Va doresc sarbatori cu sanatate, bucurie si pace in suflete !

La multi ani !

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

luni, 17 decembrie 2012

Prezentarile de la festival

Aseara s-a incheiat Festivalul Comunitatilor Autosustenabile. Din fericire, asa cum spunea si Marian, orice final este de fapt un nou inceput. Invitatia pe care am facut-o la festival ramane valabila si pentru cei care nu au reusit sa ajunga. Daca sunteti interesati sa participati la formarea unei comunitati in apropierea Brasovului dati un semn pe mail si discutam. Prima intalnire in acest sens o vad undeva la sfarsitul lunii ianuarie. Pana atunci, sa ne reamintim un pic cei care am participat si sa le oferim celor care nu au reusit sa ajunga sansa sa-si faca o idee despre ce s-a vorbit.

Cum a fost ? A fost frumos. Daca in prima zi ne-am mai impiedicat pe ici pe colo, despre a doua zi nu pot sa spun decat.. wow ! Nu stiu daca din filmele prezentate mai jos se va simti acest lucru. Eu am incercat sa surprind pe camera in primul rand informatia si prezentarea, mai putin prezentatorul. Tot din aceasta cauza voi incerca sa adaug pe langa filmare si prezentarea in sine. Rog de asemenea pe cei de la care nu am prezentarea ramasa pe calculator sa-mi dati un mesaj daca doriti sa o adaugam aici.

Editare ulterioara. Pentru ca primesc mesaje privind noua comunitate si de la persoane care nu sunt din zona Brasov vreau sa mentionez ca nu exista limite din acest punct de vedere. Pentru cei care sunt din alta zona si nu pot ajunge la unele intalniri, exista varianta de videoconferinte skype si alte metode. Mijloace de organizare sunt destule, totul este sa vrem. Din punctul meu de vedere nu exista limite nici de varsta, situatie financiara, etnie, religie sau orice altceva. Consider ca lucrul cel mai important este sa avem o viziune cat mai apropiata in ce priveste viitoarea comunitate, pentru ca lucrurile sa mearga cat mai usor.

Ziua 1 - 15 decembrie 2012

A01 Flavian - Introducere comunitati  - Pagina web: Flavian  -  Prezentare: AICI
A02 Deea - Permacultura - Pagina web: Artizania -  Prezentare: AICI
A03 Teo - Romania AltfelPagina web: Teo - Prezentare: AICI
A04 Gab si Irina - Stanciova - Pagina web: Stanciova
A05 Luminita - Apusenii verzi - Pagina web: Apusenii verzi
A06 Philippe - Ermitaj Malin - Pagina web: Ermitaj Malin
A07 Marian - Lansare carte - Prezentare: AICI
A08 Cristian - Anastasia - : Dianusa - Prezentare: AICI
A09 Alex si Roxana - Valea Curcubeului - Pagina web: Alex si Roxana, Valea Curcubeului
A10 Judy - Findhorn - Pagina web: Findhorn
A11 Incappucciato - Ponor Apuseni - Pagina web: Cosmos
A12 Ioan - Idee si forma - Pagina web: Ioan - Prezentare: AICI
A13 Dragos - Case eco - Pagina web: Ormus - Prezentare: AICI
A14 Lucian - Seminte - Pagina web: Unda
A15 Marian - Comunitati relationale - Pagina web: CESAN

Ziua 2 - 16 decembrie 2012

B01 Adrian - LED uri - Pagina web: Adrian
B02 Flavian - Economie - Pagina web: Flavian - Prezentare: AICI
B03 Marian - Transformari - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B04 Ezotech - Orgon - Pagina web: Ezotech - Prezentare: AICI
B05 Incappucciato - Lansare carte - Pagina web: Cosmos
B06 Mitica - Sanatate - Pagina web: Biofoton - Prezentare: AICI
B07 Marian - Biorezonanta - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B08 Andreia - Hrana vie - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B09 Cristina - Aromaterapie - Pagina web: Cristina
B10 Sal - Fondatorii - Pagina web: Sal - Prezentare: AICI
B11 Dragos - Ormus - Pagina web: Ormus - Prezentare: AICI
B12 Massimo - Gonguri - Pagina web: Massimo
B13 Simona - Comunitati - Pagina web: Journey
B14 Marian - Portalul 2012 - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI

Imi cer scuze daca in privinta calitatii video materialele lasa de dorit, din cauza numarului mare de ore am fost nevoiti sa folosim o camera cu stocare pe card si setarile calitatii pe minim. Multumesc inca o data tuturor celor care au facut posibila realizarea acestui eveniment, prezentatorilor si participantilor, celor care au fost alaturi de noi in persoana sau in gand.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

marți, 4 decembrie 2012

Despre 21 decembrie 2012

Am intrat de cateva zile in luna decembrie. Nu oricare decembrie, ci acel decembrie al lui 2012 despre care s-a vorbit tot mai mult in ultimii ani. Prin mass-media au inceput deja vuvuzelele sa ne urle tot mai tare in urechi despre sfarsitul lumii. Despre televiziuni deschise special cu aceasta ocazie, despre pachete turistice dedicate evenimentului sau despre kituri de salvare pentru cei care cred ca lumea se va sfarsi odata cu finalul acestui an. The King is dead ! Long live the King ! Lumea veche este pe moarte. Nu ca ne-ar parea rau la cum arata lucrurile acum in ea. Traiasca asadar noua lume care este pe cale sa se nasca din cenusa celei vechi. Daca tot mai multi incep sa vorbeasca pe tema lui 21 decembrie 2012, as dori sa imi expun si eu parerea despre ce se va intampla in perioada respectiva. Aceasta este, ca si in celelalte cazuri, o parere strict personala pe care o puteti lua ca atare. Poate sa coincida sau nu cu ceea ce ganditi, fiecare are dreptul la opinia sa.

Deci, ce cred ca se va intampla in acele zile din 20-22 decembrie ? TOTUL si NIMIC. Nimic in sensul ca soarele va continua sa rasara mai departe, Pamantul sa se invarta si majoritatea oamenilor sa traiasca la fel cum o faceau si cu cateva zile inainte. Multi dintre ei rasufland usurati sau glumind pe seama inca unei "profetii" esuate care a trecut fara sa se indeplineasca. Fara sa vina cele trei zile de intuneric, asteroizi, cutremure majore, cataclisme si alte nebunii anuntate. Asta pentru ca TOTUL se va intampla la nivel de constiinta. Si nu doar in acele trei zile cat va dura evenimentul din 20-22 decembrie 2012. Pentru ca este greu spre imposibil sa modifici mentalitatea unei planete intregi in doar cateva zile. Ce naiba, v-a explicat nenea Brucan cand erati mici cam cat dureaza o tranzitie de genul asta. Vreo 20 de ani in majoritatea cazurilor. Intai cativa ani in care o pregatesti, apoi atingi la un moment dat punctul culminant, iar ulterior mai dureaza alti ani pana ce lucrurile intra pe noul fagas. Ei bine, punctul culminant va fi acel 21 decembrie 2012. Mijlocul tranzitiei de 40 sau 20 sau 10 ani sau depinde cum vreti sa socotiti, functie de momentul in care se trezeste fiecare si perioada in care considera ca au loc cele mai importante schimbari.

Acest punct culminant puteti sa-l sarbatoriti sau nu, depinde de care parte a baricadei va aflati. Nu toti s-au bucurat acum vreo 20 de ani cand a inceput trecerea de la "comunism" la "capitalism", incheierea razboiului rece si pregatirea pentru momentul de acum. Astfel ca nici zilele acestea nu se vor bucura toti de moartea "capitalismului" si evolutia omenirii catre o lume in care egoismul si lupta pentru putere sau resurse vor deveni istorie. Cu toate astea, schimbarea se intampla. Evolutia este necesara, iar cei care vor alege sa nu evolueze, vor alege de fapt sa plece. Singuri, fara sa-i "ajute" nici un cataclism si nici un mosulet cu barba alba calare pe un norisor care sa zica: tu esti pacatos, tu esti vrednic. Graul se va alege singur din neghina. Trebuie sa fii prea orb sa nu observi in jurul tau ceea ce se petrece deja de ani buni. Criza economica, problemele energetice sau medicale, de hrana si poluare, suprapopularea si epuizarea resurselor sunt doar cateva simptome care indica faptul ca vechea lume este pe moarte. Diferenta principala este ca moartea nu va surveni brusc, pe 21 decembrie 2012, ci treptat, dand posibilitatea de adaptare la noua lume celor care doresc sa o faca.

Obisnuiam si eu sa cred pana acum cativa ani ca sistemul va pica brusc. Ca intr-o dimineata ne vom trezi ca inca o banca de dimensiunea Lehman a dat faliment. Sau ca o tara precum Grecia, despre al carui colaps vorbeam inca din primavara lui 2009, va intra in incapacitate de plata sau va esua sa voteze la un moment dat o lege necesara acordarii urmatoarei transe de imprumut FMI. Iar de acolo va incepe cascada si dominourile se vor prabusi unul dupa altul in doar cateva zile, cel mai probabil inainte de 2012. Intre timp am ajuns sa inteleg faptul ca dezintegrarea nu va avea loc peste noapte. Ca este necesara o perioada de tranzitie in care oamenii sa se poata adapta. Astfel ca majoritatea celor care s-au trezit mai ales in ultimii 5 ani au avut timp de citit, au invatat, si-au facut un plan, au inteles ca asa nu mai merge. Iar urmatorul pas, pe care deja o parte au inceput sa-l faca, este sa treaca la treaba. Probabil vor mai dura inca vreo 5 ani pana ce vechiul sistem se va destrama dincolo de punctul in care va fi imposibil de negat moartea lui.

Dezintegrarea vechiului sistem va fi accentuata nu doar de problemele deja existente, gen resurse, clima, energie, economie, medicina, hrana sau altele. Dar si faptul ca rand pe rand, se vor retrage din el oamenii capabili. Persoane satule de sistem, care mai au acel strop constient care ii face sa realizeze ca sistemul le face rau, ii stoarce de energie, ii impinge pe marginea prapastiei. Si pe masura ce se vor retrage toti acesti oameni cu bun simt si putere de munca, care de multe ori duc in spate intregi departamente, companii sau proiecte, sistemul se va dezintegra. Este ca si cum ai extrage coloanele de rezistenta ale unei constructii, una cate una, ca si cum ai scoate dintr-un castel facut din carti de joc, gata sa se prabuseasca, cele mai importante cartonase de la baza acestuia. Ii vedeti deja tot mai des pe la stiri: manager care s-a retras la sat, inginer care si-a facut ferma, director care a plecat sa locuiasca la munte, profesor care sta la tara, milionar care traieste in mijlocul naturii.

Am tot mentionat ca in Romania din vreo 15 milioane majori vaccinati cu drept de vot, doar vreo 3 milioane sunt salariati in sectorul particular. Ei sunt cei care platesc taxe si impozite, cei pe care statul ii jumuleste luna de luna de bani si energie. Restul de bugetari, studenti, pensionari, handicapati, smecheri sau lenesi traiesc intr-un fel sau altul din munca celor 3 milioane. Votand ani la rand politicieni care nu fac decat sa jumuleasca si mai tare, in general pentru folosul propriu si nu pentru cele cateva firmituri pe care le promit in fiecare campanie electorala celor care asteapta mila statului. Ei bine, in momentul in care cei care contribuie se retrag treptat din sistem, restul n-au decat sa voteze pana nu mai pot. Iar frumusetea efectului de levier functioneaza si aici, ca si in cazul bancilor, dar in sens invers. Daca spre exemplu un milion de oameni se retrag, asta nu inseamna doar cinci la suta din populatia Romaniei, adica nimic ingrijorator. Inseamna de fapt ca o treime din cei care sustin sistemul si-au retras suportul exact in momentul cel mai critic.

Fenomenul acesta de retragere este unul global, chiar daca unii insista ca prin alte parti cainii au ceva mai multi covrigi in coada. Asa cum explicam anterior, unii fac alegerea gresita, dupa parerea mea, crezand ca daca pleaca din Romania au rezolvat problema. Din contra, zona Romaniei s-ar putea sa fie mai avantajata acum si aici rata de succes sa fie mai mare. M-ati tot auzit in ultima vreme mentionand prin articole si prin comentarii ca estimarile actuale sunt ca aproximativ 25% din populatia lumii va alege sa faca trecerea catre noul sistem sustenabil. Va intrebati probabil de unde aceasta cifra ? Pai este simplu: uitati-va in jurul vostru si intrebati-va cati dintre oamenii pe care ii cunoasteti au inteles deja sau vor reusi sa accepte nevoia de schimbare in urmatorii 5-10 ani. Mai putin de 10% ? Asta inseamna ca ori trebuie sa va schimbati grupul de cunostinte, ori sunteti prea pesimisti. Mai mult de 50% ? Inseamna ca sunteti probabil deja pe calea cea buna. Procentul, asa cum spuneam, va diferi de la o zona la alta si de la tara la tara. Nu am facut eu estimarile respective, dar le-am auzit din tot mai multe surse in ultima vreme. Inclin sa fiu de acord cu ele, din cauze pe care le-am tot enumerat pe aici: motive de sanatate, spirituale, economice, demografice, climaterice, sistemice si multe altele.

Schimbarea stilului de viata este o sarcina dificila. Iar daca o faci doar obligat de circumstante este mult mai greu. Ideal este sa-ti schimbi mentalitatea si sa intelegi de ce trebuie sa-ti reevaluezi modul de trai inainte de a fi obligat sa pleci din oras, nu dupa. Incercati sa va puneti intrebarea cate din cunostintele voastre ar vrea sa se mute de exemplu la manastire. Dar sa paraseasca apartamentul si "confortul" din oras pentru o viata simpla la tara ? Pentru ca asa vor judeca majoritatea oamenilor si viitoarele comunitati. Acestea vor fi vazute de cei ramasi in sistem ca un fel de manastiri moderne sau secte mai ciudate, formate din persoane care s-au mutat la tara sa faca agricultura, traind in case din pamant, renuntand la carne si discutand in general chestii care n-au nici o legatura cu politica, fotbalul, economia sau ultimul concurs cu vedete de la tembelizor.  Unii n-ar face asa ceva nici sa-i pici cu ceara, nici daca viata lor ar depinde de asta. Iar intre noi fie vorba, o sa cam depinda de asta.

M-ati tot auzit in ultima vreme amintind si recomandand cartile lui Sal Rachele. Cam ceea ce v-am spus eu mai sus este ceea ce explica si Sal in cartile sale. De aceea va ziceam ca sunt de acord cu aproximativ trei sferturi din ideile regasite acolo, indiferent care ar fi provenienta acestora. Bineinteles ca pe parcursul unei intregi carti, Sal intra mult mai in detaliu si explica mai amanuntit fiecare din problemele omenirii de care aminteam mai sus. Explica apoi modul in care acestea vor fi rezolvate sau eliminate in viitorul sistem, o parte cu ajutorul comunitatilor ce au inceput sa apara ca ciupercile in ultima vreme si alta parte prin noi tehnologii. Ceea ce mai adauga el in plus fata de ce v-am explicat eu pana acum referitor la momentul din decembrie ar fi notiunea de impuls energetic. Un fel de amplificator care va impulsiona evolutia umana si gandurile oamenilor. Indiferent daca acestea sunt pozitive sau negative, pentru ca energia este neutra.

Sal explica in principiu ca acest impuls energetic va fi ca un suflu. Cei cu barca pozitionata in mod corect vor beneficia de acest imbold, pe cand restul risca sa se rastoarne. Energia nu este buna sau rea, este doar energie. Iar gandurile au forta lor, s-a demonstrat inclusiv prin efectul placebo. Ceva posibile explicatii stiintifice ar fi legate de campul magnetic terestru, a carui intensitate va slabi usor in zilele respective, dar suficient cat sa permita un influx energetic mult mai puternic decat de obicei. Din aceste cauze ar putea aparea unele interferente cu aparatura electronica. Oricum recomandarea lui Sal este de a petrece cat mai mult timp in natura in cele trei zile, asadar puteti tine scoase din priza cu ocazia asta si jucariile electronice de prin casa. Iar perioada respectiva o puteti folosi la reincarcarea bateriilor si la reflectie. La cateva ore dedicate ideilor voastre despre cum v-ar placea sa arate viitorul. Aveti asadar grija ce va doriti in cele trei zile, pentru ca s-ar putea sa vi se intample.

Din aceasta cauza Sal explica faptul ca lumea actuala se va imparti in trei lumi paralele ai caror membrii vor avea din ce in ce mai putin in comun unii cu altii. Prima din ele va continua pe drumul infundat al goanei consumeriste si apoi va muri treptat in urmatoarele doua decenii datorita motivelor expuse mai sus. Cei care fac parte din ea reprezinta cam trei sferturi din cei aflati acum pe planeta, iar numarul lor se va diminuat treptat mai ales dupa 2015 cand va fi atins peak population. A doua lume este formata din cei care vor incepe crearea de noi comunitati bazate pe cooperare si reluarea legaturilor cu natura. Acestia vor fi cam un sfert din cei aflati acum pe pamant. Iar a treia, care va reusi sa beneficieze cel mai bine de energiile respective, reprezinta acei oameni care vor incepe sa-si dezvolte puternic "tehnologiile biologice" de care vorbeam in articolele anterioare. Ei vor fi relativ putini, de fapt mai putin de 1% din populatia actuala. Aceasta bifurcatie este posibil sa fie motivul pentru care acele teorii care vorbeau despre experimente de remote-view in viitor au ajuns la concluzia ca exista o bariera in 2012. Nu era de fapt o bariera si nici un sfarsit, ci o intersectie. Un moment in care trebuie facuta o alegere constienta asupra directiei de urmat.

Nu stiu cati dintre voi au auzit de evenimentul denumit Harmonic Convergence. Este momentul din toamna lui 1987 cand ideea era ca peste o suta de mii de oameni sa se adune in diferite puncte cheie de pe suprafata globului pentru a medita cu gandul la o lume mai buna. Puteti vedea reactiile oamenilor de atunci din presa vremii. Nu sunt foarte diferite de cele din ziua de azi. Lumea radea. Iar daca cineva le-ar fi spus in 1987 ca in nici 5 ani cortina de fier va pica si zidul Berlinului va fi daramat, ca imperiul sovietic se va dizolva pasnic si comunismul care acaparase jumatate din lume va deveni istorie sau ca oameni precum Vaclav Havel si Nelson Mandela vor trece de la statutul unui detinut politic la cel de presedinte, daca cineva le-ar fi spus toate astea, cei mai multi ar fi continuat sa rada si mai tare. Multi considera insa acel moment ca inceputul schimbarilor si al pregatirii pentru momentul din 21 decembrie 2012 care va fi ceva asemanator, dar mult mai amplificat. Fizica cuantica ne-a demonstrat ca un singur observator poate influenta cu puterea gandului rezultatul unui experiment. Cercetatori ca Masaru Emoto au aratat ca emotiile pot influenta modul de aranjare al cristalelor de apa inghetata. Pe o planeta pe care apa sta la baza a tot ceea ce este viu, gandurile si sentimentele a milioane de oameni concentrate intr-un singur moment si scop pot avea efecte de neimaginat. Chiar daca energiile venite din exteriorul planetei nu vor amplifica aceste ganduri asa cum spune Sal, puterea lor va fi cel putin cu un numar de ordin mai mare decat cea a meditatiei organizate cu ocazia Harmonic Convergence.

Poate acesta este motivul pentru care anumite forte au depus si inca mai depun atata efort pentru transformarea evenimentului intr-unul negativ. Nu vor reusi. O sa va dau si motivele. Cam 90% din oamenii care au auzit despre momentul 2012 il considera o farsa de genul Y2K. Ii vor aloca probabil in gadurile lor cateva minute la o cafea cu colegii intre doua rapoarte stresante de la birou . Sau un sfert de ora de povesti cu sotia dupa ultima tura de shopping pentru Craciun de vineri seara. Mai sunt apoi cei aproximativ 1% care sunt speriati. Cei cu bunkere sau cu pistoale sub perna, cu biblia in brate sau cu barca de salvare in pod. Care au in cap infinite scenarii negative si de care cel mai probabil vor avea parte doar ei, daca asta isi doresc cu adevarat. Cea mai importanta categorie este insa ultima, cei aproximativ 10% dintre persoanele interesate de anul 2012. Oamenii care au inteles ca va fi vorba de o tranzitie pozitiva. Cei care vor decide sa petreaca zilele respective in liniste si relaxare, unii dintre ei meditand ore intregi la schimbarea pe care vor sa o vada in lumea din jurul lor. Acestia vor constitui principala forta din spatele gandurilor care vor aduce lumea cea noua din planul imaginatiei in planul real. Milioane de minti si suflete care vor lucra constient si intentionat in acelasi timp. Atat in plan emotional si mental, dar si in planul fizic. Ei vor crea viitorul.

Stiu ca acest articol este foarte lung. Am inceput sa scriu la el de cateva zile si ideile s-au tot adaugat. Ma gandeam la un moment dat sa-l impart in doua bucati, dar apoi am considerat ca este mai bine asa. Oricum, daca nu ati avut suficient timp acum sa intelegeti mesajul meu, veti avea ocazia sa-l recititi zilele viitoare pentru ca intentionez sa iau o mica pauza in care sa pregatesc materialele pentru festivalul de la Brasov. Dupa cum vedeti, a fost actualizat orarul de pe site-ul Cesan si am vreo doua prezentari incluse in program. Totusi, ca o observatie interesanta: remarcam zilele trecute ca tocmai am scris articolul cu numarul 500 pe acest blog. Jumatate de mileniu. Iar contorul acela din dreapta paginii indica si el faptul ca de curand am depasit jumatatea de milion de accesari. Este mult, este putin, nu stiu. Am fost mereu de parere ca este mult mai importanta calitatea decat cantitatea. Iar atunci cand am simtit ca nu am ce scrie, am preferat sa ma abtin decat sa o fac din obligatie, repetand inutil vechile povesti. Nu pot totusi sa nu remarc aceasta "coincidenta" interesanta. Se pare ca si din punct de vedere numerologic am atins jumatatea cam in acelasi timp cu punctul central al tranzitiei. Adica momentul din 21 decembrie care va spuneam ca reprezinta in acelasi timp jumatatea unui drum inceput acum ceva ani, dar si inceputul unei noi cai. Pe care voi continua optimist, indiferent daca acest nou drum va aduce cu el si continuarea acestui blog sau nu. Iar intre timp, tranzitie usoara va doresc tuturor.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

De weekend - Elena Nita Ibrian

Articol preluat de pe site-ul HRANA VIE cu multumiri pentru Mihaela Walter care a creat si blogul dedicat doamnei Ibrian.  Cred ca se potriveste si cu ziua de 1 Decembrie pentru cei care astazi sarbatoresc unirea romanilor. Speranta mea este ca in anii ce vor veni sa asistam la un moment global echivalent, dar care nu se va transforma intr-o sarbatoare politica ci intr-o sarbatoare a umanitatii care sa reprezinte disparitia statelor si granitelor artificiale pe o planeta unita.

O adevaratǎ româncǎ de poveste - doamna Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009)

A fost odatǎ ca niciodatǎ, ca dacǎ n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odatǎ ca niciodatǎ un om bun şi blând, harnic şi sǎritor, senin şi întelept, mare iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Un om nǎscut şi crescut la ţarǎ, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care şi-a pǎstrat pânǎ la moarte sufletul curat şi cristalin, precum şi bunul-simţ ieşit din comun al ţǎranului român autentic: sufletul unui om iubitor de neam şi de glie, care ştie sǎ rǎmânǎ o viaţǎ întreagǎ un apǎrǎtor al valorilor naţionale, pǎstrând cu sfinţenie tradiţiile şi datinile, moştenirea cea mai de preţ primitǎ de la strǎbunii noştri. Un om fǎrǎ studii, diplome şi titluri multe şi care mai de care mai sonore. Însǎ un om cu mintea ascuţitǎ şi deschisǎ, cǎci viaţa, cu toate urcuşurile şi coborâşurile ei, va rǎmâne întotdeauna cea mai importantǎ şcoalǎ pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodatǎ. 

Foto: Formula AS
Acest om între oameni s-a numit Elena Niţǎ Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, cǎci mulţi au binecuvântat clipa când le-a ieşit, într-un fel sau altul, în cale; pentru ei, buna doamnǎ va rǎmâne de-a pururi îngerul pǎzitor care le-a salvat viaţa, redǎruindu-le  sǎnǎtatea şi liniştea sufleteascǎ, fǎcând totul, fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb, fǎrǎ sǎ cearǎ vreo rǎsplata.

Din pǎcate, pentru mulţi însǎ, numele Elena Niţǎ Ibrian este total necunoscut. Chiar şi pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au strǎduit de ceva timp sǎ gǎseascǎ un mod de alimentaţie sǎnǎtos şi natural. Tot mai des este prezentat modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie crudivorǎ, în mod ernonat în presǎ, ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, "ţara tuturor posibilitǎţilor". Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, tradiţie lungǎ. Vântul nu mai "bate" dinspre Vest, de peste mǎri şi ţǎri, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamţ. Cǎci acolo a trǎit şi a muncit doamna Ibrian, şi de-acolo a daruit luminǎ şi pace, în peste 60 de ani, tuturor celor aflaţi la nevoie - şi continua sǎ o facǎ de fapt chiar şi acum, dupǎ moartea sa.

Doamna Elena Niţǎ Ibrian a înţeles cu adevǎrat înseamnǎtatea hranei naturale pentru fiinţa umanǎ, nu în ultimul rând, pentru ca a primit şansa sǎ constate în practica de zi cu zi, în nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recâştigarea sǎnǎtǎţii ale unui regim de viata cu hrana vie. Nu s-a gândit în primul rând la câstigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou şi necunoscut în ţara noastrǎ, ci s-a gândit la miile de bolnavi, care ar putea sǎ-şi recapete sǎnǎtatea într-un mod atât de simplu, de ieftin şi de lipsit de suferinţǎ, prin simpla schimbare a modului de viaţǎ şi de alimentaţie. Şi aşa nota doamna Elena Niţǎ Ibrian în încheierea introducerii cǎrţii "Tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe cu hrana naturalǎ", aparutǎ la Editura EIKON - 2004:

"Am pus suflet din sufletul meu în aceste rânduri cu gândul la om şi la sǎnştatea acestuia. Când demult voi fi oale şi ulcele, mǎ voi bucura de acolo, de sus, de sǎnǎtatea generaţiilor viitoare care vor fi fericite cǎ sunt sǎnǎtoase şi pline de voie bunǎ, urmând un regim de viaţǎ natural, dupa exemplul vieţii mele. Acum, când am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasǎ sǎ ştiu cǎ am lǎsat ceva folositor pentru cei ce vin dupǎ mine!"

Pentru cei care nu o cunosc înca pe inegalabila doamnǎ a "bucǎtǎriei fǎrǎ foc", povestea sa pe scurt:
"Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, în Bucovina, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a pǎrinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei opt fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica sa, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate, în acele timpuri, comuniştii veniserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul sǎu.

A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ,  soţul sǎu aude de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Elena Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate aceste informaţii deosebit de importante, încercand sa aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.

Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi de sǎnǎtate şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus, cu banii câştigaţi cu cǎrţile sale, bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.

Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu dizabilitǎţi din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula AS şi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale."

Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învinǎ cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie o boalǎ grea. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.

Mostenirea lǎsatǎ nouǎ de doamna Ibrian are o valoare imensǎ. Mult prea puţini înţeleg însǎ acest lucru, puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ cu adevǎrat. În lumea strǎlucitoare şi ţipǎtoare a presei româneşti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de român. Istoria ne-a dat nenumǎrate lecţii pânǎ acum, se pare însǎ cǎ poporul român rǎmâne mai departe corigent la materia "respectarea şi cinstirea înaintaşilor de vazǎ ai neamului românesc". Pǎcat, mare pǎcat!

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară."
- Mihai Eminescu -  

"În România sînt muzee și monumente istorice cu o extraordinară încărcătură culturală, dar lipsesc cu desăvîrșire știința și pasiunea, și interesul, și inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptică, iar în privința respectului pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri sîntem, să recunoaștem, deficitari. Vorbim despre mîndria de a fi români, dar lăsăm să se distrugă un patrimoniu cultural inestimabil, fără nici o tresărire."
                          - Carmen Musat, "Patriotism de mucava și valori autentice" -

Mihaela Walter
Belgia, noiembrie 2012
Bibliografie
Elena Nita Ibrian, Tinerete fara batranete cu hrana naturala, Eikon 2004
Articole recomandate:
Mancati Crud si curat si veti fi sanatosi

Astazi este o zi mare - doamna Elena Nita Ibrian ar fi implinit 90 de ani
Doamna Elena Niţă Ibrian in presa germană
Cartile doamnei Elena NitaIbrian

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.