marți, 20 noiembrie 2012

Un model de comunitate

Printre linkurile de la articolul precedent privind comparatia dintre diferitele metode pentru evadarea din oras am strecurat pentru cei atenti si un model de comunitate cu un proiect planificat in detaliu. Este vorba de site-ul mehrgenerationensiedlung care poate fi tradus in limba engleza pentru cei care se impaca mai bine cu aceasta limba sau chiar in romana pentru o traducere mai din topor in stil google translate. Oricum, imaginile vorbesc de la sine si voi adauga cateva dintre ele mai jos ca sa va faceti o idee. Dar sa incepem intai cu o prezentare in pdf a proiectului comunitatii: Projektmappe englisch


Proiectul este creionat sub forma unui "fluture" cu doua aripi de o parte si de alta a drumului principal de acces in comunitate. Pe cele doua aripi ale fluturelui sunt desfasurate pe cate patru randuri parcele de cate un hectar gandite dupa un model asemanator cu cel prezentat de Anastasia. In fata este accesul spre teren, urmat de locuinte si zona de gradina, o mica livada si un iaz, iar in fundul terenului o padurice care desparte intre ele randurile de parcele. Intre fiecare doua parcele alaturate este prevazut gard viu de ambele parti ale unei alei de circulatie.


Suprafata luata in calcul este de 400 de hectare, impartita dupa cum urmeaza: 200 de hectare destinate proprietatilor individuale, 150 hectare destinate unei ferme organice si pentru activitati agricole comune, iar 50 de hectare prevazute pentru infrastructura si centrul comunitar care contine administratia si scolile, zone de recreere si intalnire, zone comerciale si parcuri. Proiectul este gandit destul de bine si sunt luate in considerare o multime de amanunte. De aceea consider ca poate fi utilizat drept un punct de plecare pentru proiectarea viitoarelor noi comunitati, care nu vor mai trebui sa plece in acest caz de la zero. Bineinteles ca modificari vor trebui facute in functie de preferinte si viziune, suprafata si dimensiunea terenului sau alti factori, dar este bine ca exista un template de start si cu timpul sunt convins ca vor mai aparea si altele.
 

Cei care aud de 400 de hectare s-ar putea sa fie speriati la prima vedere pentru ca s-ar putea sa li se para imens. In primul rand, nu este neaparata nevoie de suprafata respectiva. Se poate si pe 100 de hectare, de exemplu 80 destinate parcelelor individuale si 20 hectare destinate spatiilor comune si infrastructurii. Apoi, haideti sa vedem de fapt ce inseamna 100 de hectare. Este vorba de un patrat de 1 km pe 1 km, adica o distanta pe care o poti parcurge pe jos in 10 minute. Iar 400 de hectare inseamna un patrat cu latura de 2 km deci nici asta nu ar fi imens. Ca si comparatie, un cartier mic dintr-un oras de marimea Brasovului trece de obicei de 50 de hectare, unul mediu este intre 100 si 200 hectare, iar unul mare ajunge lejer la 400 hectare. La fel se intampla si daca ne uitam la suprafata intravilana construita a unui sat mic, sat mediu sau comune. Iar intravilanul reprezinta doar un mic procent din toata suprafata unui sat clasic. Ca exemple din Brasov am avea cartierul Florilor de aprox 70 hectare sau Astra de 400 hectare. Sate din jurul orasului cu un intravilan construit aprox: Ghimbav 200 ha, Harman 400 Ha, Tarlungeni 100 Ha.


Stiu ce incepe deja sa le treaca prin cap unora dintre voi. Ca asta incepe sa semene a proiect imobiliar. Ce-i drept, daca este vreun domeniu in care imobiliarele ar avea o sansa pe viitor, cam asta ar fi singurul care imi trece momentan prin cap. Problema pe care s-ar putea sa o aiba cei care vor porni un asemenea proiect orientat spre profit, ar fi una de care nu s-au mai lovit de pana acum. Aceea ca respectivii clienti s-ar putea sa fie cam "pretentiosi", adica mai putin interesati de dotari, cat de persoanele alaturi de care vor intra in comunitate. Adica de chestii gen "What Money Can't Buy".  De fapt cred ca tendinta va fi cu cat mai putine dotari si cu cat mai multa libertate de alegere cu atat mai bine. De aceea spuneam ca diversitatea este buna. De la comunitati mici de cateva zeci de hectare la comunitati mari de cateva sute de hectare. De la comunitati orientate puternic pe latura spirituala la cele care sunt interesate doar de permacultura si hrana vie. De la cele care renunta aproape total la tehnologia clasica la cele care incearca sa ofere un nivel tehnologic cat mai ridicat.


In final sa vorbim totusi un pic si despre costuri. Pretul actual al unui hectar de faneata sau pasune in jurul Brasovului trece de 1000 de euro chiar si in zonele mai retrase. Iar in functie de modul de amplasare a pantei relativ la soare, locatia terenului raportata la drumurile de acces, prezenta izvoarelor sau apelor curgatoare la limita terenului si multe asemenea particularitati, preturile pot creste spre doua-trei-patru sau chiar peste 5000 euro hectarul de teren. Iar aici nu vorbim de zone aflate la 10-20 km de marile orase, ci mai degraba la 30-50 km sau mai departe. Totusi in general nu este imposibila gasirea unei zone adecvate, mai greu fiind intr-adevar pentru cei din sudul tarii. Daca priviti harta Romania Altfel veti observa ca majoritatea comunitatilor formate pana acum sunt in zona de deal si de munte. Este intr-adevar dificil sa pornesti o asemenea comunitate in mijlocul baraganului. Nu doar din pricina lipsei padurilor si secetei, dar mai ales din cauza vecinilor care continua sa te inunde cu chimicale. Nitrati in apa, soiuri de cereale modificate genetic in solurile tot mai saracite si erodate, fungicide si insecticide in aer, plus alte "beneficii" ale monoculturii de tip industrial oferite de "granarul" europei.

De aceea pentru cei din Bucuresti lucrurile de obicei se transeaza mai radical, in stilul celor din Valea Curcubeului: cumparam, facem bagajele, ne mutam, totul intr-o vara, fara perioade de tranzitie. Deh, ce sa-i facem, capitala vine cu avantaje si dezavantaje. Bineinteles depinde foarte mult ce va dori sa faca nucleul de baza care va porni o asemenea comunitate. Dupa ce un grup minim de 20-50 de persoane se va fi organizat in ideea pornirii unei comunitati, initial vor trebui stabilite probabil niste reguli minime de baza. Un soi de regulament al luarii deciziilor, de acceptare al noilor membri si testarea compatilbilitatii acestora. Iar apoi discutarea problemelor practice legate de locatia terenului, modul de achizitionare, tinta de pret la care se doreste achizitia, modalitati de transport functie de distanta si multe altele. Dupa ce se ajunge la o viziune comuna a membrilor de baza se poate trece la cautarea terenului, luarea deciziilor de achizitie si de acolo mai departe la treaba. Un asemenea prim nucleu sper sa reusim sa formam si la Brasov pentru demararea unei viitoare comunitati ca urmare a intalnirii din 15-16 decembrie. Eu sunt tot mai optimist... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

23 de comentarii:

  1. Uite ca mai exista si printre cercetatorii actuali oameni deschisi la a redescoperi minunile naturii: Suntem tara cu cel mai bun pamant

    RăspundețiȘtergere
  2. Vad ca lumea se gandeste in general la organizat aceste comunitati in mijlocul pustietatii, pe 100 - 400 ha libere. O alta varianta buna ar putea fi "preluarea" unui sat aproape parasit: exista deja pe harta si la urmatoarele alegeri poti sa ai si primar din randurile noilor veniti. Ar putea avea niste avantaje dpdv juridic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare o idee demna de retinut. Satele parasite prezinta multe avantaje: valorificam amplasamentul ales de inaintasi, cu beneficiile descoperite de ei inaintea noastra, putem folosi/reface niste locuinte in paragina, plus avantaje juridice, cum spune Andreea.

      Ștergere
    2. Da Andreea, s-a mai discutat despre varianta asta aici: Evadarea din oras - variante Vezi mai ales primele comentarii.

      Ștergere
    3. Ah, am ramas in urma cu cititul comentariilor :)

      Si apropo de stiinta - citesc acum cartile lui John Taylor Gatto despre sistemul de invatamant american, pe care aparent vrem si noi sa-l imitam, si ma simt din ce in ce mai revoltata impotriva scolii obligatorii si a "specialistilor" cu multe diplome/acreditari/etc. Am fost prostiti de generatii intregi :S

      Ștergere
    4. Stiu, am tot recomandat pe aici filme pe tema asta traduse de Matt cum ar fi Human Resources "Give me a baby and i will make any kind of man you want".

      Dupa ce voi aprofunda suficient bazele permaculturii cred ca ma voi dedica un pic studiului asupra sistemelor de educatie. Am copii de varsta prescolara asa ca sunt direct interesat de subiecte precum Waldorf, Montessori sau Shchetinin.

      Ștergere
    5. Da, cam asta mă gândeam și eu: toată treaba seamănă destul de mult cu un sat.

      În altă ordine de idei, nu mi-e clar dacă treaba pe care o prezinți tu aici există deja sau este doar în stadiu de proiect. Dacă există deja, câți oameni stau acolo acum? 200 de familii?

      Ștergere
    6. The project is in the planning stage now reached an advanced, developed extensive and detailed, the settlement itself, but there is not.

      Conform google translator... :)

      Ștergere
  3. Incredibil articolul cu Stefan Manea, incep sa cred ca toata stiinta adunata de un om modern de-a lungul vietii nu inseamna nimic. Traim degeaba pentru ca nu invatam ceea ce conteaza cu adevarat. Despre aceste lucruri habar nu avem. Suntem niste straini la noi acasa, nu cunoastem binefacerile naturii.
    Referitor la proiectul comunitatii eco, vreau sa va felicit! Ideea aceasta mi-a incoltit si mie, mi se pare a fi singurul proiect de viitor pentru aceia dintre noi care vor sa se bucure de viata, nu sa si-o consume cu iluzii. Inapoi la natura, impreuna si alaturi de oameni care gandesc la fel ca noi! O sa va urmaresc articolele, ma bucur ca v-am descoperit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe, exact la asta ma gandeam si eu: ei abia incep sa (re)descopere prin stiinta clasica ceea ce traditia, spiritualitatea sau permacultura stiu de foarte multa vreme. Cat priveste proiectele de comunitate te invit la Brasov daca reusesti sa ajungi: Festivalul Comunitatilor Autosustenabile

      Ștergere
  4. Cum ar fi dispusi mai multi "fluturi" invecinati?

    La ce folosesc parcarile din "Multi Generational Settlement"?

    Organizarile aduc a cazarme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fluturii sunt dispusi in functie de configuratia terenului. Iar intre fluturi se pun albine... :)

      Parcarile folosesc la parcarea masinilor. Atat pentru invitati cat si pentru locatari. Cred ca ar fi de preferat reducerea pe cat posibil a traficului in comunitate, mai ales dupa perioada initiala de amenajare. Sunt grupuri care au ca regula expresa lasarea masinilor personale la limita comunitatii.

      Daca vrei sa organizezi o cazarma, normal ca va semana cu una. Daca vrei sa organizezi o comunitate care sa semene cu un parc viu, cu aia va semana.

      Ștergere
  5. Trecand peste formele de fluturi, patrate, dreptunghiuri etc., ma intreb daca voi, mai priceputi in necesitatile unei mini-comunitati auto-suficiente, ati luat in considerare o forma a comunitatii de..."mini-Romanie" :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident. Din cele cateva sute sau mii de mini-comunitati se va forma o mini-Romanie paralela cu cea veche. Posibil ca la treaba asta sa ne ajute si initiativa lui X.

      Ștergere
    2. Ma refer strict la forma... in loc de forma de fluture o forma de "Romanie" (peste, buchet de flori sau cum mai invatam noi prin scoala ca are forma)...

      Nu la organizare. Aia e pasul urmator.

      Ștergere
    3. Mie sincer mi-ar place un design radial-circular in stilul oraselor propuse de Jacque Fresco dar in final cred ca forma comunitatii va fi data de terenul disponibil.

      Ștergere
  6. Ca sa fiu impartial, ar trebui sa spun si parerile bune pe care le am despre comunitatile autosustentbile. Comunitatile, asa cum sunt ele descrise in majoritatea lucrarilor pe care le-am urmarit, sunt intr-adevar mult mai umane, mai prietenose, ca spatii de locuit pentru om(privit ca fiinta vie, nu ca mecanism), ca spatiu de activitate, si in general ca loc de viata, comparat cu vechile localitati, fie ele sate sau orase. Bineinteles, componenta spirituala jucand un rol important si destul de diferit fata de rolul pe care-l avea in vechile asezari. Desi poate ca nu toata lumea va fi de acord cu parerea mea, voi spune ce cred despre comunitati, cred ca sunt urmasele (evoluate sper) ale asezarilor umane, ale localitatilor. Insa problemele pe care le-am amintit in comentariile anterioare, din punctul meu de vedere, raman valabile. Ioan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici iti impartasesc si eu opinia. Lumea evolueaza, oamenii evolueaza si este normal ca asezarile umane sa evolueze si ele... ;)

      Ștergere
  7. Si eu caut o comunitate autosutenabila careia sa ma alatur. Sa fie cu succes intalnirile din weekend, din pacate nu pot sa ajung la festival.

    Flavian, daca se strange un nucleu care sa puna bazele unei comunitati, pun si eu umarul la treaba de la inceput (desigur, dupa ce trec de interviul de care vorbeati in alte comentarii:)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine ma intereseaza o comunitate in zona Brasovului, ceea ce nu am gasit pana acum. In rest exista deja cateva, vezi harta Romania Altfel. Eu zic ca ideal ar fi sa alegi una cat mai apropiata, dar nu ai mentionat din ce zona esti. Eu sper sa n-o dam in interviuri, consider ca oricine ar trebui sa poata deveni membru temporar al unei comunitati, iar decizia finala se poate lua dupa o anumita perioada in care oamenii ajung sa se cunoasca mai bine intre ei.

      Ștergere
    2. Da, ii citesc de mai multa vreme pe cei care s-au retras deja de la oras. Si pe cei de la TerrAna i-am urmarit, s-au stabilit in Maramures.

      Locuiesc in Bucuresti, insa distanta nu e un criteriu important pentru mine, pentru ca intentionez ca in cativa (putini) ani sa nu mai locuiesc in oras.

      Apreciez insa valoarea unei comunitati facute dupa un plan, gen fluturele de mai sus, unde lucrurile sunt bine gandite de la inceput. Si vecinii sunt foarte importanti, iar daca au copii, e si mai bine:).

      Brasov e o zina frumoasa; si Suceava imi place. Astept cu interes concluziile discutiilor de la festival.

      Ștergere
    3. Asa consider si eu, ca este bine sa ai o viziune in cap sau chiar pe foaie daca se poate inainte sa pornesti la drum. Ca unele lucruri se mai aseaza de la sine, aia este clar, dar un minim de orientare ajuta ca sa nu fie debusolarea prea mare... :)

      Ștergere