vineri, 9 noiembrie 2012

Tehnologia, comunitatile si Anastasia

Spuneam in articolele anterioare ca tranzitia catre o comunitate sustenabila ar trebui facuta treptat. Poate in primul an cumperi terenul si pui cativa pomisori, care stii ca oricum se vor dezvolta mai greu. Eventual si un gard viu,  protejat in prima faza de un gard clasic daca zona este intr-un loc in care animalele sunt lasate libere la pascut. Alegerea gardului viu se poate face de asemenea in functie de circumstante: de la salcam, mur sau catina prin tepii carora poti fi sigur ca nu mai trece nimic (nici macar coasa atunci cand vrei sa-l mai raresti) pana la soc sau fag ce asigura material de ceaiuri sau un colorit frumos toamna. Eventual variante gen catina la limita comunitatii si fag pe terenul propriu al fiecaruia. Iar la plantarea gardului viu sau pomilor nu zice nimeni ca trebuie sa dai la lopata daca poti face rost de un tractor sau o motosapa la costuri convenabile. Nu zice nimeni ca trebuie sa fii mai sfant ca ... Anastasia, cand aceasta spunea cu gura ei ca tehnologia "raului" utilizata in scopul "binelui" mai ales in perioada de tranzitie este perfect acceptabila.

Dupa plantarea gardului viu si a pomilor, poate in urmatorul an reusesti sa faci niste lucrari de amenajare: un mic iaz, cateva straturi inaltate simple, cu paie sau de tip hugelkultur, primele gramezi de compost si o fundatie pentru viitoarea locuinta. In al treilea an poti trece la gradinarit, tufisurile sunt deja suficient de mari pentru a asigura o minima protectie la vant sau la animale daca terenul este intr-o zona deschisa. In al patrulea an termini casuta si incepi sa petreci din ce in ce mai mult timp acolo. Pana in anul cinci pomisorii intra pe rod, locul incepe sa prinda contur si sa-ti fie tot mai drag. Incepi deja sa te apropii de sustenabilitate, poti sa-ti inchei cam ce legaturi mai ai cu vechiul sistem si sa te gandesti la o relocare definitiva. Asta daca nu esti cumva fortat de imprejurari sau de un colaps brusc al sistemului, caz in care lucrurile vor trebui urgentate. Consider ca este oricum dificil sa faci tranzitia mai rapid de trei ani de la achizitia pamantului si cred ca cel mai bine este atunci cand schimbarile au loc treptat.

Cam in acelasi mod consider ca s-ar putea face si cu tehnologia, prin adaptarea la o viata cu cat mai putin din tehnologia actuala. De ce ar fi totusi ideala renuntarea treptata la tehnologie ? In primul rand pentru a elimina dependenta de vechiul sistem. Apoi pentru a elimina poluarea si a ajuta la o mai buna reintegrare in natura. Este cam greu sa-ti vezi linistit de gradina sau sa motzai la umbra pomilor daca vecinul taie lemne cu drujba si pe deal cineva ara cu tractorul. Ce-i drept aici ajuta din nou dimensiunea terenului care spuneam ca trebuie sa fie suficient de mare ca sa asigure sustenabilitate si un pic de intimitate sau liniste atunci cand este cazul. Dar nici o casa din cob construita cat mai natural, pe care apoi sa o umpli de gadgeturi nu e cea mai buna varianta. Curentii electrici, transformatoarele de putere, emitatoarele wireless ba chiar si chimicalele continute in materialele din care sunt fabricate jucariile electronice in ziua de azi sunt daunatoare sanatatii.

Ce se intampla insa cu viitoarele tehnologii energetice care bat tot mai insistent la usa de cativa ani ? Renuntam si la ele ? Este clar ca ar fi foarte util daca jucariile respective vor fi proiectate cum trebuie, avand in cap utilitatea, sanatatea si resursele, nu profitul. De exemplu construirea de mijloace de transport care nu doar ca nu polueaza, ba poate chiar mai curata din ceea ce exista deja in aerul din jurul nostru. Poate ca renuntarea la tehnologiile radio si gsm actuale in favoarea transmisiei energetice si informationale pe baza undelor scalare va ajuta si ea. Dar pana acolo mai avem un pic de munca, prioritare sunt hrana si sanatatea pentru a putea discuta apoi si de tehnologie. Iar daca este sa fim siguri de ceva in toata aceasta tranzitie, putem fi siguri ca vor exista si probleme. Piese lipsa pentru aparatele si masinile care se vor defecta, caderi de tensiune pe alimentarea electrica, caderi de semnal pe partea de internet sau telefonie si multe asemenea incidente.

De aceea consider ca reducerea pe cat se poate a dependentei de tehnologie ar fi benefica. Cel putin in perioada de tranzitie, cand majoritatea vor face trecerea de la vechile comunitati si orase ale sistemului pe cale de a expira, catre noile comunitati. Iar apoi revenirea celor care doresc la tehnologie pe masura ce lucrurile se aseaza si noile comunitati infloresc, iar tehnologia va deveni din nou stabila si cei care o vor crea vor avea in minte si sanatatea celor din jur, nu doar profitul. Spuneam la un moment dat ca ar fi utila o discutie apropo de ceea ce s-ar intampla daca intreaga lume ar beneficia de tehnologii care sa ofere energie gratuita. Poate ca lucrurile au fost gandite astfel incat omul sa beneficieze de aceste lucruri abia atunci cand va stii cu adevarat sa le foloseasca. Este usor de imaginat ce s-ar intampla in lumea nebuna de azi, pornita pe consum si jefuirea tuturor rezervelor in ideea de profit, daca energia ar fi disponibila in cantitati nelimitate: ar duce probabil la o accelerare si mai puternica a distrugerii planetei si resurselor acesteia.

Apoi, asa cum discutam in comentariile la articolele anterioare, mai putem vorbi de doua tipuri de tehnologii: cea biologica si cea artificiala. Asta pentru ca asa cum exista tehnologii ale punctului zero de care putina lume stie, exista si alte "tehnologii biologice" foarte putin folosite in lumea de azi: telepatie, levitatie, proiectarea constiintei, auto-teleportare sau altele. Este cam greu sa crezi in asa ceva si este si mai greu sa ajungi sa realizezi asa ceva in conditiile lumii de azi. De fapt lumea abia mai poate mentine un nivel energetic minim necesar supravietuirii in acest sistem, in care sanatatea oamenilor se degradeaza vazand cu ochii. Cu atat mai putin sa poata creste si evolua la nivel personal. Nici macar timpul de a se gandi la asa ceva nu-l mai are fiind intr-un continuu stress si agitatie in timpul zilei, continuand apoi cu un bombardament mass-media cu informatii negative si emisiuni de "divertisment" inutile pe parcursul serii.

Aici intervine din nou eleganta solutiei de care Anastasia vorbeste in cartile lui Vladimir Megre. Rupandu-se de viata de la oras si ajungand in mijlocul naturii, omul incepe sa aibe timp si de el. Sa mediteze la ceea ce inseamna viata lui si ce ar dori sa faca cu ea, sa se incarce cu energie din locul respectiv asa cum doar in natura reuseste sa o faca. Iar apoi, pe masura ce se vindeca sa se poata gandi si la evolutie si avans in ce priveste "tehnologiile biologice" de care spuneam mai sus. Multi inca sustin ca un corp uman este cea mai tare tehnologie inventata vreodata, pacat insa ca nu este inteleasa si utilizata la adevarata valoare. In fata unui creier corect folosit cele mai puternice calculatoare sau retele inventate pana acum in societatea noastra "avansata" ar parea mici jucarii pentru copii. Iar vindecarea oamenilor si avansul pe partea "tehnologiilor biologice" nu poate avea loc in mediul artificial creat astazi.

Insa pe langa aceasta mutare in mijlocul naturii si colaborarea cu aceasta in vederea restabilirii echilibrului, sustinuta si de miscarile permaculturiste,  ar mai fi un lucru pe care as putea spune ca nu l-am gasit mentionat pana acum in cartile despre permacultura si pe care Anastasia insista. Este vorba de legatura omului cu plantele. Ideea este ca acestea secreta in mod natural substantele cele mai potrivite si mai hranitoare pentru persoana care le ingrijeste. Sugestia ei este asadar ca fiecare sa-si planteze propriile legume si pomisori, sa le ingrijeasca inca de la stadiul de samanta si sa interactioneze cu ele ori de cate ori poate. Prin atingere sau prin schimb de lichide gen inmuierea semintelor in saliva in vederea incoltirii sau aruncarea apei de baie la radacina cu conditia sa nu contina detergenti. Are loc astfel un schimb de informatie si un tratament personalizat pentru fiecare persoana si familie in parte. De aceea se insista ca inaintea formarii unei familii sa se acorde intai o grija deosebita la crearea acestui spatiu de familie in care viitorii copii sa poata creste in conditii ideale.

Accentul nu se pune pe proprietatea familiei in sensul de posesiune, ci pe comuniunea fiecaruia si pe legatura cu bucatica lui de pamant. Pentru gradina de legume intr-adevar sunt suficienti cei 1000 mp, dar recomandarea Anastasiei este sa ai si o mica padurice in spatele casei, care cu timpul iti va da lemne pentru constructie de mobila sau case in viitor. Este ca si cum in loc de o padure comuna a satului, fiecare are grija de padurea lui. In care planteaza, pe langa stejari sau cedrii, tufisuri de zmeura sau plante salbatice care cresc in padure, salcami pentru albine si altele. In care are grija ce taie, cand taie si in ce scop, pentru ca tot ce creste in padurice a fost plantat de mana lui. Este recomandat ca tot acolo sa fie si locul de odihna al parintilor in loc de expedierea lor catre vreun cimitir unde sa ii vizitezi de doua ori pe an. Ii vei avea aproape si vei putea sa-i vizitezi sau sa iti amintesti de ei nu privind trist la o cruce, ci bucurandu-te la umbra stejarului plantat de ei.

Pe hectarul propriu prietenii sunt bineinteles bine veniti, pentru ca din ce spune Anastasia atasamentul plantelor si energia locului se extinde asupra prietenilor proprietarului. Nu te opreste nimeni sa dai rosiile tale si altora. Vor fi oricum foarte bune si gustoase, mult mai nutritive si sanatoase decat ce cumperi de la carfur, dar nu vor avea rol de medicament decat pentru tine. In ziua de azi, rosiile din supermarket pe care le impartim cu prietenii nu doar ca nu-i vindeca, ba mai tare ii imbolnavesc. Deci nu trebuie inteles din asta ca e mai sanatos sa-si mănânce fiecare propriile rosii decat sa facem o salata impreuna cu vecinul din care sa mancam amandoi. Este ca si cum ai spune ca fiecare sa se joace doar cu copiii lui. Evident ca ei ii vor aduce cea mai multa bucurie si satisfactie, dar asta nu inseamna ca nu se poate bucura si de copiii altora. La fel, poate ca rosiile fiecaruia sunt mai sanatoase din punct de vedere chimic pentru el, dar uneori omul are nevoie si de hrana sufleteasca. Iar aceea o poti obtine impartind cu cineva ceea ce ai obtinut din natura.

Accentul este pus destul de puternic pe ideea de comunitate, nu se pune o prioritate apropo de legaturile umane ca fiind mai putin importante decat cele cu natura. Ideea este doar de a crea un loc special, un loc in care te simti acasa nu doar pentru ca ai cei patru pereti in jurul tau intr-un apartament ci si pentru ca fiecare bucatica de natura din acea gradina te cunoaste si o cunosti de aproape. La fel, nu cred ca existenta unui loc special inseamna ruperea de restul naturii. Asa cum existenta unei persoane speciale gen sotul/sotia nu inseamna ruperea legaturilor cu restul oamenilor si prietenilor. Da, cred ca aceasta e cea mai buna comparatie: ideea este sa-ti gasesti "jumatatea naturala" si astfel sa te intregesti nu doar din punct de vedere uman, ci si natural. Iar in final, pentru cei sceptici, care inca nu cred asemenea povesti in care plantele reactioneaza la prezenta oamenilor, ii pot recunoaste sau comunica cu si despre acestia, v-as invita sa lecturati urmatorul material: Minunile d-nei Marioara Godeanu

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

10 comentarii:

  1. Îți mulțumesc că ai încadrat telepatia, levitația, proiectarea conștiinței în "tehnologii biologice", nu psihologice sau mentale. Într-adevăr, biologia este o știința minunată, numită pe drept "știința vieții". Biologia nu înseamnă disecții sau creare de grădini zoologice sau acvarii, ci înseamnă interacțiunea vie cu viul planetar. Telepatia, empatia ș.a. aparțin biologiei, și nu psihologiei, care este doar o ramură a biologiei psihicului (cum puțini realizează acest lucru)

    Foarte frumos articolul, și plin de lucruri folositoare

    Sebastian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca va veni momentul in care toate aceste discipline vor incepe sa ajunga la concluzii comune. Cand se va ajunge inclusiv la impacarea stiintei cu spiritualitatea. Un fel de ecumenism ideologic cum imi place mie sa-l numesc... :)

      Multumesc de aprecieri.

      Ștergere
    2. De ce nu faci o recenzie la "Inteligenta Materiei"- Dulcan? Cartea e din anii '80 si are cam toate subiectele abordate de tine aici: Anastasia, tehnologii biologice, madam Godeanu samd. Am mai adus in discutie cartea asta pe blogul tau.

      In Romania sunt inca 5-10 autori "nedescoperiti" de marele public, cu carti extraordinare despre subiectele pe care le abordezi tu aici: Georgescu-Roegen, Draganescu, Dulcan, Odobleja, etc etc.

      Ștergere
    3. Am rasfoit-o si are cateva experimente interesante si idei utile, dar este prea seaca si teoretica. Are gust de manual de scoala generala, ii lipseste exact viata de care vorbeste, sentimentul, atractivitatea, scanteia.

      Eu merg pe motto-ul “Nu intelegi un lucru pe deplin decat daca poti sa i-l explici bunicii.” Poate asta e unul din motivele pentru care autorii respectivi au ramas "nedescoperiti" de marele public.

      Ștergere
  2. Eu iti multumesc pentru ca ai reamintit de Anastasia. Ma oprisem de citit dupa vol.I, acum recuperez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Spor la citit. Macar primele cinci volume merita parcurse. Numarul patru incepe mai dificil, dar finalul merita... ;)

      Ștergere
  3. Sunt cateva probleme cu comunitatile autosustenabile, si nu ma refer la cele de balanta energetica, care pot fi clar mai bine rezolvate intr-o astfel de comunitate. Principala problema pe care o vad eu este totusi aceea a ruparii legaturii cu restul, acolo in acel "rest" sunt oameni, oameni care mai au nevoie de mine, si nu neaparat din punct de vedere material(energetic), ci din punct de vedere spiritual, care nu au nici o vina ca eu m-am rezolvat intr-o comunitate. Legaturile lor emotionale conteaza mai mult decat legatura telurica pe care urmeaza sa o obtin intr-o comunitate Anastasia.
    Ioan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici este intr-adevar o parte dureroasa, care depinde functie de alegerea fiecaruia cum este rezolvata. Sal Rachele vorbeste foarte mult despre acest subiect in cartea sa. Initial se poate pastra usor legatura cu cei apropiati, in special in perioada de tranzitie catre comunitate. Dar pe masura ce diferenta intre oamenii aflati in noile comunitati si cei ramasi in vechiul sistem va incepe sa creasca, aceste legaturi vor fi tot mai greu de mentinut. Unii vor intelege ceea ce prietenii sau rudele lor au facut si le vor urma exemplul, altii vor refuza schimbarea si vor ramane blocati in vechiul model unde lucrurile se vor degrada vazand cu ochii.

      Ștergere
  4. Nu sunt foarte sigura de asta, dar nu erau cartile despre Anastasia doar de fictiune?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa-ti spun un "secret" mic. Totul este fictiune de fapt, inclusiv discutia asta... :)

      Anastasia o spune insa mai elegant: exist pentru cei pentru care exist.

      Ștergere