miercuri, 14 noiembrie 2012

Evadarea din oras - variante

Am discutat anterior despre noul trend si despre avantajele renuntarii la viata tot mai nebuna din orasele de astazi cu scopul reluarii legaturilor cu natura. Astazi voi incerca sa fac o comparatie intre modurile in care lumea alege sa faca aceasta trecere, cu avantaje si dezavantaje pentru fiecare varianta in parte. Din ce am studiat pana acum, am ajuns la concluzia ca exista cinci modele principale. Voi detalia un pic aceste variante si voi incerca sa fac un tabel comparativ care sa ne arate o imagine mai clara asupra acestor evadari din vechiul sistem. Sa incepem asadar cu enumerarea.

Unu. Gradinar. Definitia mea in acest caz se refera la cel care a luat un teren suficient de mare incat sa-i ofere sustenabilitatea, dar fara sa faca investitii majore. Undeva intre 1 si 3 hectare pe care le poate lucra singur cu familia fara prea multa mecanizare, mai ales daca aplica principii de permacultura. Pentru un pret convenabil, cel mai probabil a cautat o zona undeva la limita unui sat sau la o distanta oarecare de o comunitate mai mare. Acolo familia a construit o casuta sau cabana si a sapat o fantana, au o gradina de legume, eventual niste sere, ceva pomi, poate fac si apicultura. Reusesc astfel sa-si asigure cel putin hrana familiei si poate sa faca chiar un profit din ce mai vand pe la piata sau pe la cunostinte.

Doi. Fermier. Varianta aceasta implica deja investitii crescute si un teren mai mare, de obicei cateva zeci de hectare cumparate si/sau luate in arenda. In multe cazuri fondurile provin din credite, subventii sau proiecte europene, cu riscurile de rigoare. Se poate merge acolo pe variante gen: sere mari de flori sau legume, lanuri de cereale sau cartofi, livada sau faneata pentru o crescatorie de animale. Se merge in sistem agricultura sau mai bine zis monocultura, adica un camp intreg insamantat cu aceleasi plante, fara diversitate permaculturala. Se lucreaza in general dupa sistem clasic: tractor, ingrasaminte, fertilizatori, ierbicide, recoltare mecanizata, vanzare catre procesator, care distribuie apoi in supermarket. Colaboratorii sunt de obicei persoane angajate pe termen lung sau zilieri in perioada de cules.

Trei. Satean. Acesta este de obicei oraseanul mai comod sau cu buget mai redus, care a mers pe varianta cea mai simpla. Are o proprietate in apropierea orasului, o casuta mostenita de la rude intr-un sat din apropiere sau o parcela cumparata ca gradina de agrement. De obicei suprafata este mica, intre 500 si 2000 metri patrati, pentru ca este intravilan si preturile pe metru patrat sunt mai mari. Nu isi pot de obicei asigura sustenabilitatea pentru familie, dar au cateva straturi de legume, cativa pomi fructiferi si un pic de zona verde. Beneficiaza de infrastructura satului, electricitatea si apa trec pe la poarta, mai au cativa consateni cu care se inteleg si se pot ajuta in apropiere.

Patru. Grup. In acest caz vorbim de o proprietate comuna, luata prin asociere si destinata unor activitati comune ale grupului. Proprietatea poate fi suficient de mare cat sa asigure sustenabilitatea grupului daca vorbim de exemplu despre 5 hectare la aproximativ 50 de persoane. Gradinaritul se face de obicei pe parcele comune, iar bunurile obtinute sunt impartite intre membrii care beneficiaza in mod egal de terenul detinut in comun. Locuintele sunt de asemenea construite intr-o zona centrala, de multe ori in aceeasi cladire, in apropierea locului de intalnire a grupului. Membrii acestuia participa in mod regulat la lucrari, deciziile se iau de obicei la comun si totul se bazeaza pe voluntariat si buna intelegere intre participantii la proiect.

Cinci. Comunitate. Este vorba aici de genul de comunitate de care va spuneam in articolele anterioare. Fiecare familie are in proprietate o suprafata de aproximativ un hectar, pe care il administreaza singura si de pe care isi poate asigura sustenabilitatea proprie. Comunitatea este la randul ei autosustenabila prin diversitatea membrilor, fiind alcatuita dintr-un numar de 100-150 de familii. Se iau uneori si decizii la comun, dar privesc in general activitati precum cele legate de infrastructura sau centrele de intalnire si educatie din mijlocul comunitatii. Este ceva asemanator unui sat clasic, dar mai rasfirat si compus din persoane independente cu interese si viziuni comune.

Tabelul de avantaje si dezavantaje se prezinta dupa cum urmeaza:


Gradinar
Fermier
Satean
Grup
Comunitate
Familie sustenabila
DA
DA
NU
NU
DA
Comunitate sustenabila
-
NU
NU
DA
DA
Relatie cu plantele
DA
NU
DA
DA
DA
Tratament individualizat
DA
NU
DA
NU
DA
Infrastructura comuna
NU
NU
DA
DA
DA
Transport comun
NU
NU
DA
DA
DA
Scoala si gradinita
NU
NU
DA
DA
DA
Putere economica
NU
DA
DA
DA
DA
Ajutor la urgente
NU
NU
DA
DA
DA
Socializare si hobby
NU
NU
NU
DA
DA
Cursuri practice
NU
NU
NU
DA
DA
Intimitate
DA
DA
NU
NU
DA
Independenta personala
DA
DA
NU
NU
DA
Indep. decizionala
DA
DA
NU
NU
NU
Decizii comune usoare
-
DA
NU
NU
DA
Viziune comuna
-
NU
NU
DA
DA
Comunicare facila
-
NU
NU
DA
DA
Compatib. intelectuala
-
NU
NU
DA
DA
Timp initial redus
NU
NU
DA
DA
NU
Cost initial redus
NU
NU
DA
DA
NU
Independenta logistica
NU
NU
NU
DA
DA
Indep. combustibili
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. chimicale
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. retail
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. sistem financiar
DA
NU
NU
DA
DA


Sunt sigur ca veti avea destul de comentat pe tema lui. Il mai modificam dupa caz daca va fi nevoie. Stiu ca generalizarile nu sunt intotdeauna cele mai fericite, ca situatiile pot varia de la caz la caz sau ca exista si situatii intermediare. La gradinarul izolat nu avem comunitate, iar la fermier am considerat comunitatea fiind angajatii sai. La satean am considerat ca in general comunitatea nu este autosustenabila, majoritatea practicand agricultura clasica sau mecanizata. La grup am considerat ca plantele se cultiva in gradina comuna, fara parcele individuale.

Completari si concluzii. Majoritatea celor care au evadat deja din oras au ales varianta de mijloc, adica cea cu transformarea din orasean in satean.  Este una dintre cele mai simple si este cea in care ma aflu si eu acum. Speranta mea este sa fac in anii care urmeaza trecerea catre o comunitate sustenabila de genul celor prezentate la varianta cinci. Dezavantajele faptului de a locui in sat le-am vazut deja, principalele limitari venind din suprafata mica a terenului, iar de aici lipsa de intimitate si sustenabilitate, plus lipsa de viziune comuna cu majoritatea consatenilor. Te poti ajuta de obicei cu cateva familii din sat, dar in general oamenii sunt reticenti daca aud despre permacultura, scoli alternative cu educatia copiilor bazata pe creativitate, practici de meditatie sau hrana vegetariana si alte idei de genul. Sa incerci sa-i convingi presupune de multe ori un efort prea mare si o lupta inutila, iar in momentul de colaps al sistemului lucrurile pot degenera si mai tare.

Cazul unu cred ca este totusi cel mai nefericit in momentul unui colaps al sistemului actual. Nu beneficiaza nici de avantajele unei comunitati, nici de resursele sau suprafata extinsa a unui fermier. Chiar daca prin metode permaculturiste isi poate asigura sustenabilitatea, ii este foarte greu fara ajutorul comunitatii. Fermierul sta un pic mai bine din acest punct de vedere. In principal pentru faptul ca are totusi o baza de pornire si o suprafata suficient de mare care sa-i permita reconvertirea la permacultura prin atragerea unor familii care sa-l ajute sa formeze o comunitate. Dezavantajul in cazul lui este dependenta foarte mare de sistem: combustibili, piese pentru utilaje, logistica de livrare si desfacere a produselor, subventii de la stat, chimicale si ierbicide necesare cultivarii dupa modelul monocultura. Toate acestea vor deveni treptat tot mai putin disponibile, iar daca nu vor intelege si nu se vor adapta, majoritatea fermierilor vor intra in faliment in anii ce vor veni.

Varianta patru adica varianta grupului are ca avantaje cam aceleasi lucruri pe care le putem gasi la varianta cinci, cea a comunitatii. Lucrurile insa vor fi mult mai dificile in cazul grupului deoarece totul sau majoritatea lucrurilor sunt la comun. Viziunea trebuie sa fie foarte apropiata si compatibilitatea membrilor foarte mare pentru a se putea lua decizii comune, altfel vor aparea frustrari care pot duce pana la dezmembrarea grupului. Deciziile vor fi luate mai greu, pentru ca va trebui votat la comun totul: de la amplasarea gradinitei pentru copii sau construirea unui drum, pana la plantarea unor pomi si modul in care plantele sunt cultivate. In cazul unui vot negativ, o persoana poate fi exclusa din grup si isi poate pierde terenul, nu doar ajutorul comunitatii. Din acest motiv poate aparea si un sentiment de incertitudine sau dependenta fata de cateva persoane cu putere de decizie sau cu influenta mai mare asupra grupului.

In varianta cinci a comunitatii multe din aceste "frecusuri" zilnice sunt evitate prin existenta spatiului personal. Exista un minim de reguli ale comunitatii dar independenta fiecaruia este mult mai mare. In plus, asa cum spuneam in articolele anterioare, omul trebuie sa isi gaseasca jumatatea lui naturala, sa faca legatura cu bucatica lui de pamant, pe care stie ca nimeni si nimic nu-l poate impiedica sa creeze ceea ce si-a propus. Realizeaza ca are nevoie de ajutorul unei comunitati, care sa-l sprijine la necaz, cu care sa poata colabora in proiecte comune si nu in ultimul rand poate sa socializeze sau sa faca schimb de informatii si experiente. Dar trebuie totusi sa pastreze acest echilibru: al independentei si senzatiei ca poate sta pe picioarele proprii, cu cel al apartenentei la o comunitate mai extinsa si al sigurantei ca in caz de nevoie are la cine sa apeleze. De aceea consider ca modelul oferit de Anastasia ramane totusi cel mai bun model din cele prezentate mai sus.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

42 de comentarii:

  1. Legat de intimitate (care este un aspect important, întradevăr):

    La Stanciova, casele au cam un sfert de hectar de teren. Mai sunt și unele care au plaț dublu, adică jumătate de hectar. Asta e destul de apropiat de hectarul recomandat de Anastasia. Mai ales dacă iei în considerare o familie extinsă care să aibă 2-3 proprietăți vecine.

    La East Wind, au teren foarte mult, multă pădure, și sunt unii mai singuratici care și-au făcut câte o colibă în pădure, departe de tot. Intimitate destul de mare și acolo, dacă o vrei.

    Eu unul, cred că mi-ar ajunge o cameră care să știu că e doar a mea și nu mă stresează nimeni acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa era discutia si la mine intr-o vreme: sa mai luam o gradina vecina sau niste teren in fundul parcelei noastre care da spre faneata. Ai mei insistau mai tare pe tema asta, desi cu vecinii din sat nu se omoara nici ei. Mai avem ceva rude cu care ne ajutam, dar nu sunt foarte aproape si nici pe aceeasi lungime de unda apropo de metodele de gradinarit.

      In cazul vostru poate veti reusi sa transformati, macar partial, vechea comunitate sateasca intr-una permaculturista. In cazul comunei unde avem noi teren sansele sunt mai mici decat minime. De aceea pe mine cel putin ma atrage mai tare ideea construirea unei comunitati. Unde sa pun in aplicare pe noul teren ceea ce am mai invatat pana acum din greseli si experiente.

      Ștergere
    2. Cu oamenii e altă problemă. Dar în ceea ce privește intimitatea și suprafața de teren, mi se pare că satul (cel puțin ăsta în care sunt eu) e destul de aproape de ceea ce recomandă Anastasia.

      Ștergere
    3. Am incercat. Toata vara lui 2013 am alergat incercand sa preluam un astfel de sat "parasit". Prima problema ar fi achizitionarea. Ca sa cumperi 100 de parcele inseamna de obicei sa obtii semnaturi de la vreo 200-500 de oameni. Asta din cauza ca majoritatea proprietarilor au mai multi mostenitori si va trebui sa-i gasesti pe toti. E greu sa faci un singur set de acte cu birocratia de la noi, dar zeci sau sute de contracte. Tot din aceasta multitudine de parcele apare si problema fragmentarii. Daca parcelele nu sunt toate la un loc si printre membri comunitatii mai ramane cate un vecin bezmetic, risti sa ai probleme cu el sau cu mostenitorii lui pe viitor. Vom avea un pic de lucru sa ne armonizam intre noi, nu stiu daca e nevoie si de alte provocari suplimentare... :)

      Un alt element ar fi forma si dimensiunea proprietatilor. Majoritatea satelor au parcele de 1500-2000 mp cu front la strada de 15-20 de metri, format din casa de la drum, curte, sura si in spate livada. Ca sa obtii un hectar trebuie sa unesti 3-4 proprietati de acest gen, sa darami 3-4 suri si garduri dintre ele etc. Unele se pot pastra, dar de multe ori e mai simplu sa faci de la zero o casa de cob decat sa repari o casa veche prost facuta. Mai apare si riscul ca dupa ce incepi achizitia si lipesti vreo 2 parcele, se duce vorba in sat ca au venit "orasenii" sa cumpere teren in sat si urca pretul terenului, iar apoi nu le mai poti lua pe celelalte. Am patit si asta.

      Nu in ultimul rand este problema energiei locului. Preluand un sat vechi preiei si problemele oamenilor care au locuit in el. In loc sa te ajute locul pe tine, sa-ti ofere energie, va trebui sa-i cedezi tu de la tine pentru a-l repara. Atat din punct de vedere fizic cat si din punct de vedere spiritual. Stiu ca unii din cei care ni se vor alatura nu sunt interesati de latura spirituala si asta este alegerea lor libera, dar multi dintre cei care am pornit pe acest drum avem in vedere si acest aspect.

      De aceea eu cred ca un sat lasat in "paragina" nu este un pacat. Ci este o metoda de vindecare foarte buna a locului. Natura isi intra in drepturi, demoleaza structurile, asimileaza toxinele si reface singura zona. Atat din punct de vedere fizic, cat si energetic. In cateva zeci de ani, locul va putea fi "reinviat" cu efort mult mai mic de eventuali doritori. Pana atunci probabil ca sistemul actual va deveni istorie si nici problemele legate de achizitionare nu vor mai exista.

      Ștergere
  2. Editezi, nu glumă :)

    Da, asta sperăm și noi cu oamenii. Să mai vină alții ca noi, pe cei de aici să-i mai învățăm prostiile noastre, și tot așa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ma chinuiam sa formulez o completare, dar tot am pierdut un dezacord... :)

      Sate mai rasfirate in genul asta sunt si la noi prin zona Bran: o casa pe un deal, alta pe o vale, cu distante de 50-100 de metri intre ele. Dar nu m-as incumeta sa le explic branenilor cum se face agricultura. Zona e oricum frumoasa, ar merita o incercare daca gasim undeva macar vreo 50 hectare disponibile.

      Ștergere
  3. sincer, urmaresc evolutia acestor comunitati de mai bine de 3 ani
    si curios, nici una dintre ele nu a reusit sa stringa mai mult de 4-5 familii sau doritori de a locui permanent
    motivele observate de mine, sint complexe, sau poate ca ma inesel eu in observatiile mele
    dar cel mai mare motiv pt care nu se materializeaza nimic
    este faptul ca majoritatea celor ce intentioneaza sa puna umarul sint oraseni.... care se rup foarte greu de viata anterioara
    adica mai exact este frumos si idilic sa visezi la un trai eco... dar cind ajungi sa faci pasul... sa te rupi de comoditatea vietii in care esti... putini indraznesc
    plus ca unii apuca sa guste partial din viata la tara... si realizeaa ca nu este defel usor...si ca urmare abandoneaza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg perfect la ceea ce faci referire. Tocmai de aceea recomandarea mea era una de abordare treptata a mutarii. Este greu pentru majoritatea sa se rupa brusc de vechile obiceiuri. O tranzitie de trei pana la cinci ani consider eu ca este ideala.

      Oricum pe mine m-a surprins ce s-a intamplat din primavara 2011 pana in toamna 2012, perioada in care am fost ceva mai absent din zona online. Cand am reluat sapaturile acum vreo 3 luni am observat ca persoanele interesate de acest subiect au aparut in ultimii doi ani ca ciupercile dupa ploaie.

      Ștergere
    2. Si reciproca e valabila: Oameni care au trait zeci de ani la tara au probleme de adaptare cand se muta la oras. Sa ne gandim la cei mutati cu forta de comunisti pt cladirea societatii multilateral dezvoltate. Cu ani in urma, o verisoara de-a mea, originara dintr-o zona mai rurala, s-a mutat in oras ca sa studieze la o scoala postliceala. Avea pana in 20 de ani atunci si, desi mai traise ani buni in zone urbane, dar nu continuu, mi-a spus ca i se pare groaznic sa locuiasca intr-un apartament. I se parea traumatizant psihic, etc.

      Ștergere
    3. Hehe, noi ne-am mutat la bloc cand aveam 5 ani pentru ca se saturasera ai mei de naveta. Am stat 15 ani la etajul 7 si aveam un balcon mare pe care majoritatea vecinilor l-au inchis cu geamuri imediat dupa "revolutie". Mama nu a vrut si pace, a zis ca un pic de aer sa mai aiba si ea... :)

      Ștergere
  4. Flavian, stii ce m-ar interesa pe mine apropo de modificarile astea de stil de viata pe care le promovezi?

    As fi interesat cum vezi (sau cum vedeti voi aici pe blog) impactul in stilul de imbracaminte. Trecem de la costume, cravate si camasi la... ce? Ne intoarcem la stilul traditional romanesc de imbracaminte (cizme, nadragi, ie, bunda, cojoc samd)? Sau ramanem la blugi si pulover plus geaca din materiale plastice?

    Vad ca nu apare in lista ta de parametri, pe mine ma intereseaza subiectul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Alex
      Hehe! Nu te-ai prins care-i legatura cu postul precedent al lui Flavian, cel cu legalizarea cannabisului? Haine de in si canepa! :) Tin oricum mult mai mult decat hainele din bumbac, care e criticat si pt alte aspecte, vezi problemele ridicate de cei care fac trasee montane des si aleg materialele si dupa criterii care favorizeaza conservarea energiei fizice si disiparea rapida a transpiratiei, etc. Sunt multe de analizat, oricum!

      Ștergere
    2. alex - cred ca ramane in functie de preferinte, ca si pana acum. Noi cand lucram la gradina folosim in general haine mai vechi pe care le lasam acolo, impreuna cu cizmele sau alte accesorii. Blugii sunt mai rezistenti, treningurile mai comode, dar vara este cald si le folosim rar. Din ce am observat pana acum principala problema sunt manusile, nu hainele. Astea se consuma cel mai repede... :)

      Ștergere
    3. Pentru mine e simplu: Haine comode și rezistente.

      Ștergere
  5. cum vad ca subiectul inca se dezbate...i-mi permit sa mai fac niste observatii
    pina acum am supravegheat de la distanta citeva grupuri...am zis si mai sus
    am sesizat ca fiecare dintre grupuri.... are ideei proprii despre ceea ce doresc de la comunitatea noua
    adica au niste ideei principale dupa care se ghideaza destul de restrictive, dovada a lipsei de practica in domeniu
    ce am remarcat cel mai mult este ca isi doresc majoritatea agricultura bio, permacultura si hrana vegetariana
    uita in schimb ca pamintul trebuie ingrasat cu gunoi de animal, chiar daca in cantitati modeste
    si exclud cresterea si sacrificarea animalelor
    apoi energetica comunitatii
    ori te rupi complect de tehnologie, ori o accepti si cauti solutii care sa nu polueze sau sa foloseasca energii regenerabile
    altfel mi se pare o ipocrizie, sa condamni calculatoarele si curentul electric, da sa tii undeva intr-o casa , un calculator cu conexiune la net si curent, pt cazuri de urgenta sau sa fii la curent cu ce se mai intimpla in lume
    i-am urmarit pe cei de la ,,colt de rai'' de cind au aparut
    sint adunati pe facebok... o gramada, dar deja deviaza de la scopul principal...si ma surprinde
    daca continua toate initiativele cu aceste trenduri...repeta gresala comunitatilor de care fug
    adica viseaza la o comunitate altfel... dar prin conditiile impuse, devin atit de selectivi incit... se transforma exact in acele comunitati de care sau saturat
    si atunci apare intrebarea logica
    de ce sa mai creezi o noua comunitate, cind cu eforturi mult mai mici, ai putea sa schimbi conceptiile de viata ale locuitorilor unei comunitati?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, cam aceleasi lucruri le-am observat si eu, ar trebui un pic mai multa organizare. Asta incercam sa facem in 15-16 decembrie la Brasov. Varietatea e buna, poti alege ce-ti place: grupuri mai spirituale, comunitati mai tehnologizate, mentalitati mai libere sau mai rigide etc.

      La capitolul animale e intr-adevar spinoasa problema. Nu doar legat de sanatate sau spiritualitate apropo de consumul de carne. Dar si prin faptul ca acestea necesita multa ingrijire si suprafete extinse care sa le asigure hrana. Ingrasamintele pot ajuta mai ales in prima faza, dar nu sunt obligatorii in permacultura.

      Tehnologia a fost subiectul postarilor anterioare. Vezi ce spuneam acolo. Eu militez pentru reducerea dependentei de tehnologie, nu pentru abandonarea ei. Reducerea dependentei fata de tehnologia clasica se poate face si prin dezvoltarea treptata a "tehnologiilor biologice".

      Nu cred ca este foarte usor sa schimbi mentalitatea unei comunitati. Pe majoritatea ii poti convinge doar aratandu-le. Decat sa bati tot satul propovaduind cu cartea de permacultura in mana, mai bine faci o comunitate cu cei care gandesc deja la fel ca tine. Cu un exemplu de urmat vor intelege si altii, treptat, daca doresc sa inteleaga.

      Ștergere
    2. Da, îngășămintele nu sunt necesare dacă ai grijă de pământ. Folosind familii de plante companion, nici măcar rotația culturilor nu e necesară.

      Ștergere
  6. Flavian, poti detalia putin ce se intampla pe 15-16 decembrie la Brasov, te rog? Pe site-ul CESAN nu am gasit mare lucru. Intalnirea e deschisa pentru toata lumea? Ca ma bate gandul sa dau o fuga :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este deschisa pentru toata lumea si participarea va fi gratuita. Urma sa fac un anunt zilele astea, mai asteptam niste confirmari inainte. Vor fi in principiu prezentari de 30-60 minute pe teme de comunitati autosustenabile, permacultura, economie alternativa, proiecte din tara si din afara.

      Ștergere
  7. In acest moment cel mai mult ma atrage varianta satean+gradinar. In continuare caut un sat in care sa imi pot cumpara ~1ha pamant.
    Pamantul il folosesc pentru plante (legume, aromatice, medicinale, cannabis), pomi fructiferi si vie.
    Eventual si cateva gainute pt oua si carne. Fara porci si vaci. Aici intra "varianta sat" in calcul: lapte pot obtine de la un vecin (troc?) - daca as tine o vaca, as avea oricum mult mai mult lapte decat am nevoie. Apoi, exclusiv pentru uz propriu, porcii si vacile nu mi se par o idee buna (costuri prea mari raportat la beneficii).
    Hainele: am in momentul asta atat de multe haine incat mi-ar ajunge ani buni. In cel mai rau caz se pot cumpara haine foarte ieftine si care isi fac treaba cu brio la sat. Insa mi-ar placea tare mult haine facute de mana, de o mamaie din sat, din in/canepa.

    Dependenta de tehnologie poate fi foarte usor scazuta: ghetarie in loc de frigider, se poate trai f bine fara TV/radio/computer, plita/cuptor pe lemne in loc de aragaz, lesie+rau pt spalat rufe etc.

    In afara acestui hectar, nu as avea in principiu nimic impotriva unei suprafete comune (in idea de varianta grup).

    In comunitati am incetat sa mai cred. Mi se par constructii artificiale, fara bazele unei traditii solide. Le pun in opozitie cu satele adevarate, vechi, unde se pastreaza traditiile si metodele verificate timp de sute de ani.
    De aceea eu caut un sat "de gospodari", care sa nu viseze la oras si care sa se opuna cat mai mult invaziei orasului; sa am padure si o apa aproape.
    Daca aveti recomandari, le astept. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti apreciez punctul de vedere, cu niste observatii: satele traditionale s-ar putea sa nu mai fie suficiente in tranzitia de care vorbim. Vor reusi sa supravietuiasca multor orase fara indoiala, dar ma indoiesc ca satenii ramasi acolo vor avea puterea si cunostintele necesare sa evolueze, sa regenereze si sa puna bazele unui nou sistem viitor.

      Sansa lor ar putea fi in cazuri izolate suflul nou adus in comunitati dupa modelul Stanciova, daca vor veni acolo suficiente persoane cu deschidere si capabilitate de inovare. In caz contrar, vor continua doar sa.. supravietuiasca la fel cum o fac acum. De fapt nu la fel: fara tractoare, fertilizatori chimici, motorina, alocatii si pensii de la stat.

      Ștergere
    2. M-am gandit si eu la asta, insa momentan (pana la proba contrarie) cred ca un sat traditional adevarat poate supravietui foarte bine. Depinde si daca intelegi supravietuirea in sens peiorativ (la fel cum uneori subzistenta e privita ca ceva rau).
      Cat despre evolutia satelor, nu o vad ca pe o necesitate, dar aici e posibil sa atribuim sensuri diferite cuvantului evolutie.

      E drept ca putem complica si mai mult discutia. Un singur exemplu: ce facem cu cartile ? (eu am o biblioteca imensa, imi ajunge vieti intregi, insa cate sate au asa ceva sau vor putea dezvolta asa ceva in viitor?).

      In acest moment, privind putin egoist totul, varianta mea de mai devreme ar fi perfecta pt mine.
      Si sunt de acord cu tine in privinta suflului nou - cred ca sunt lucruri foarte bune ce pot fi aduse la sate de oraseni care se muta acolo.

      Ștergere
    3. @Cosmin: daca tot vrei sa cresti cannabis pe plantatie (adica sateanul halucinogen scrie pe tine :) ), poti sa iti faci hainele singur :D

      Ștergere
    4. Daca supravietuiesti in bar cu banii de alocatie ai copiilor este una. Daca supravietuiesti "traditional" cu sapa de dimineata pana seara pentru ca n-ai inteles ce inseamna permacultura este alta. Iar daca supravietuiesti cu apa si soare in timp ce folosesti biblioteca aia imensa pentru a-ti dezvolta "tehnologiile biologice" personale este cu totul altceva... :)

      Ștergere
    5. Cosmin, adică fără electricitate deloc? Mie mi-ar părea rău după Internet.

      Ștergere
    6. @Gab: probabil ca si mie mi-ar parea rau. Dar la fel de probabil mi-ar trece. :)
      Intr-o prima faza cel putin, nu as renunta voluntar la curent si laptop (TV oricum nu mai folosesc) - dar as incerca sa renunt cat mai repede la orice alte scule electrice.

      @Flavian: supravietuirea pentru mine inseamna asigurarea hranei si adapostului in cadrul comunitatii (satului), fara "importuri".

      @Alex: evident ca m-am gandit si la asta, nu degeaba e printre cele mai formidabile plante. ;)

      @Seb: Interesante cifre, nu stiu cum de nu m-am gandit la ele pana acum. Poate ca ai dreptate: peak humans ! Insa atunci ar trebui lasate mecanismele naturale de autoreglare sa functioneze, pentru ca omenirea tot incearca (cu un relativ succes pana acum) sa le ocoleasca.

      Ștergere
    7. Chiar daca socotelile lui Seb nu sunt corecte, pentru ca un hectar este destinat unei familii de 2-6 persoane, peak humans va fi atins cel mai probabil prin 2015. Nu datorita lipsei de teren ci din cauza sanatatii tot mai proaste si colapsul vechiului sistem.

      Ștergere
  8. Suprafata Romaniei: 238.391 km^2 (23.839.100 ha)
    Populatia Romaniei: circa 20 milioane

    De abia revine putin peste 1ha/persoana. Si aici intra toate formele de relief.

    ---
    Suprafata Terrei (suprafata uscata): circa 150.000.000 km^2 (sau 15.000.000.000 ha, adica 15 miliarde hectare)
    Populatia Terrei: circa 7 miliarde

    Rezulta circa 2 hectare/locuitor (inclusiv terenul din Antarctica, Sahara, Gobi, Himalaia si alte zone nu tocmai propice pentru agricultura).

    ---
    Peak homo sapiens?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Seb, vezi ca n-ai fost atent. Spuneam ca se estimeaza ca doar un sfert din populatia planetei va alege sa evolueze si sa ramana aici. Iar la articolul despre Romania ziceam asa: Dispunem de aproximativ 15 milioane hectare teren agricol la o populatie care se apropie si ea treptat de acest numar. Evident ca cele 10 milioane hectare teren arabil sunt mai greu de transformat intr-o gradina verde, principala problema reprezentand-o nitratii infiltrati in panza freatica. Dar avand in vedere ca un hectar este suficient pentru o familie de 4-6 persoane si ca nu toti vor alege sa faca acest pas, cred ca putem lua in calcul doar cele 5 milioane hectare pasuni si faneata. Ideea nu este oricum sa socotim ce s-ar intampla daca toti vor adopta maine acest model, pentru ca scenariul se va derula oricum pe o perioada de multi ani. Initial vor exista pionieri, care in lipsa de infrastructura logistica si legislativa, vor incerca in grupulete sau chiar singuri sa-si caute un teren.

      Ștergere
    2. Si celelalte trei sferturi din populatia planetei pleaca pe Luna? Renunta la agricultura? Mananca pietre si asfalt? Se inghesuie si mai mult in mega-orase pentru a face loc celuilalt sfert?

      Fara agricultura intensiva nu poti hrani 5 persoane dintr-un hectar. Ca sa nu spun ca mai e nevoie si de apa, de imbracaminte, de incaltaminte, de unelte, de energie, etc.

      Daca te gandesti ca se va produce o depopulare masiva (si in acest caz ar trebui sa specifici clar asta), se schimba calculele. Dar e putin probabil ca o asemenea depopulare (in urma careia sa dispara 75% din populatia actuala a Terrei) sa nu fie insotita de distrugeri ce ar putea face nelocuibila o mare parte sau intreaga planeta.

      Ștergere
    3. Exact despre depopulare este vorba si credeam ca ai inteles deja asta din articolele precedente. Da, vor avea loc si distrugeri odata cu prabusirea vechiului sistem.

      Cu permacultura poti hrani mai mult de 5 persoane dintr-un hectar. Poti hrani chiar 10-15 dar nu e vorba doar de hrana. E vorba si de intimitate si de lagatura omului cu plantele si de multe altele.

      Citeste articolele anterioare. Cel mai mult ma deranjeaza faptul ca trebuie sa repet a n-a oara chestii discutate deja.

      Ștergere
  9. Mie imi place observatia lui jullius, ma bucur ca te revad jullius :), pe care am vazut-o intr-un comentariu la un articol anterior. Ceva in sensul ca si aceasta de aici, de pe net, e o comunitate, si aici invatam treptat unii de la altii, ca mai e destul pana departe, si ca nu trebuie luat nimic ca un adevar absolut.

    Eu chiar ma gandesc, cate comunitati autosustenabile ar trebui sa se infiinteze ca sa poata compensa pierderea acestei comunitati, de aici (de idei). Cred ca orice numar ar fi insuficient.
    Ioan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comunitatile virtuale vor continua sa existe. Comunicarea se va face folosind tehnologia actuala atat cat va mai fi disponibila, iar apoi noi tehnologii alternative "clasice" sau "biologice".

      Cat priveste inlocuirea comunitatilor fizice pentru populatia Romaniei care se estimeaza ca va ramane dupa tranzitie, cam 5000 de noi comunitati s-ar putea sa fie suficiente. Asta inseamna cam 2.5 milioane de oameni doar in comunitatile noi, fara sa socotim satele vechi "reformate". Conform wiki: În România, în 1996 erau 2.686 de comune cu un total de 13.285 sate, cu o medie de 5 sate pe comună.

      Ștergere
  10. Parerile contrare nu sunt permise?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt permise daca sunt pertinente si tin cont de rugamintea mea privind comentariile, dar e mai greu cu moderarea in weekend.

      Ștergere
  11. Pentru cei din jud.Alba sau limitrofe care vor sa revina la tara as recomanda satul unde mi-am cumparat si eu o casa.E un sat linistit la 4km de soseaua nationala drum asfaltat pana la marginea satului.Majoritatea pensionari.Granicerii(tiganii) sant si ei putini vreo 5 familii care pot fi angajati ca si zilieri la diferite munci fara a avea tendinte de ciordeles.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atat doar ca nu ati precizat numele satului...

      Ștergere
    2. In zona Alba mai sunt cateva initiative, vezi si harta Romania Altfel.

      Ștergere
  12. Sorry am mai scris o data dar se pare ca nu s-a publicat.E vorba de satul Mahaceni.

    RăspundețiȘtergere
  13. nici pe mine nu ma sperie satul traditional, il iubesc si ma mistuie faptul ca se paragineste. Eu inca mai cred in el si merg pe principiul " fi tu schimbarea ce vrei s-o vezi in altii " . Adica, de ex. stapanesti tehnica permaculturii, bravo tie, aplic-o pe hotarul tau, dar impartaseste-o si cu baciu Ion daca-l vezi interesat in asta. Daca e ceva avantajos in metoda asta ( si noi stim ca e), baciu Ion si-ai lui in intelepciunea lor o vor vedea. Daca nu o va vedea ramane problema lor. Dar cineva tot o va vedea. Asa cum vor vedea ca esti un om respectuos, cu mult bun simt, luminat, numai asa vom avea sanse sa devenim modele vii de oameni treziti spiritual printre ai nostri. Omul de la sat (nu vorbesc aici de lucru slabii satului, ci de gospodarii lui si cu scaun la cap) vor vedea potentialul din noi cei ce vrem o alta lume si se vor ralia cauzei, unul cate unul. Repet, daca noi astia cu Comunitatile ne tinem mai buni, separati, cum vrem sa schimbam tara, neamul in mai bine?! …. Din acest punct de vedere percep toate aceste comunitati ca ceva extrem de egoist si fara de pasare fata de neam. Solutia e una globala nu pe „ bisericute”. Noi trebuie sa ne insanatosim ca neam, cati mai multi, ideal cu totii. Toata Romania freamata de dorinta schimbarii, daca cei ce au deschiderea, cunostiintele si vointa nu om face „infaltrandu-ne” printre ai nostri consateni, punand umarul, visam frumos dar efemer dragilor, pentru ca toate aceste comunitati care nu vor mai avea nimic sau mai nimic cu ai nostri si foarte probabil nu vor mai face parte nici din Romania (dupa cum demerg lucrurile politic) nu vor servi neamului, implicit nici noua insine. Nu doresc sa fiu inteles gresit, dar noi trebuie sa ne salvam cu toti ai nostri, cu trecut (batrani) si viitor(copii), altfel tot ce s-a scris pana acum pe toate blogurile si mai ales ce se va face nu-i vad insemnatatea si trainicia. NU ne putem cladi fericirea dar mai ales infrunta viitorul separati de ai nostri, considerandu-i in tot felul incompatibili, invechiti, etc., ne-am renega pe noi insine. Noi trebuie sa fim schimbarea printre ai nostri, nu noi de noi. Stiu , asta ne va scoate din zona de confort a fiecaruia, dar daca inca mai ganditi frateste fratilor, apai asta-i solutia. Inafara neamului vanare de vant, ne-a dovedit-o istoria cu varf si indesat. Un neam care se iubeste, nu se dezice de cei ai lui, nu se (auto)divide si atunci cand are solutii regeneratoare, salvatoare trebuie sa aiba si intelepciunea aplicarii lor la scara neamului.
    Sper cu sinceritate ca nu am deranjat prin comentariile mele, dar asa percep eu toate aceste miscari de bine la care faceti referirie si puneti enorm efort si energie spre a se infaptui.
    Va doresc sanatate, intelepciune, spor in toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Caile sunt... multe. Cea mai dreapta este, intr-adevar, aia catre tine. Restul devin apoi detalii: comunitatile sau neamul, planeta sau galaxia, universul si creatia.. toate devin simple amanunte... :)

      Ștergere
  14. O solutie foarte buna sunt rulotele dotate cu tot ce trebuie. Nu stiu daca impozitul este mai mare de 50 lei pe an. Unele sunt destul de spatioase si foarte bine izolate termic. Ar fi nevoie insa de fosa sepica si conectarea la reteaua de curent electric. Te moti muta oriunde si pe orice teren il ai cu chirie sau pe care il imprumuti de la cineva. O comunitate de asemenea rulote pe un teren in concesiune pe 50 de ani e o solutie viabila zic eu. Din productia agricola comunitatea si-ar plati taxele. Cu rulotele ne putem muta si in tari mai calde iarna daca nu suportam clima si revenim primavara. Ai conditiile decente de trai si esti mobil. Sunt mai ieftine decat o casa clasica. Exemplu:
    http://www.ruloteimport.ro/rulote/324/rulota-sterckeman-scarlett-420-cp.html

    RăspundețiȘtergere