joi, 29 noiembrie 2012

Alternative monetare - p2p money

Revedeam un pic seria alternativelor monetare in ideea unei prezentari pe aceasta tema la festivalul de la Brasov si mi-am dat seama ca imi lipseste un capitol din colectia de monezi prezentate aici. Este vorba de p2p money. Acesta este asadar episodul 14 din seria inceputa in primavara lui 2009 si care se pare ca devine din ce in ce mai actuala. In ideea ca noile comunitati vor incepe sa utilizeze tot mai mult aceste sisteme alternative in viitorul apropiat, am zis sa scutur un pic praful de pe vechile articole si sa vad ce a mai aparut nou in domeniu. Pentru ca in perioada de tranzitie de la vechiul sistem la unul in care moneda nu va mai fi necesara, oamenii sa poata alege cea mai buna varianta pe care vor dori sa o implementeze in propria lor comunitate, asa cum o fac si cei de la Damanhur sau Findhorn de zeci de ani deja.

Dar sa revenim la ideea de p2p money si sa vedem un pic cu ce se mananca acest tip de alternativa monetara. Explicam in ultimul episod din serie modul in care diferite comunitati care au scapat de nevoia utilizarii de moneda in cadrul propriei comunitati, ar putea sa colaboreze unele cu altele in cadrul unei retele p2p. Explicam acolo ideea pe care se bazeaza acest tip de retele si spuneam ca principalul avantaj este ca resursele in cazul p2p nu mai sunt centralizate. Fiecare isi pastreaza la el muzica sau filmele. Iar pe server ramane doar o lista, un fel de inventar si nimic mai mult. In momentul in care ai nevoie de ceva anume, intri pe un server cunoscut si cauti lista. Apoi iei legatura direct cu cei care au ceea ce cauti si transferi de la acestia resursele de care ai nevoie. Serverul e mai liber, pentru ca nu trebuie sa tina pe el toata gramada de informatii.

Nu se mai chinuie nimeni sa incarce acolo tone de date pentru ca ulterior altii sa se chinuie sa le descarce. Siteul nu mai e un punct vulnerabil, pentru ca nimeni nu se poate lua de tine doar pentru o lista. Iar in caz de ceva, oricum poti copia lista mult mai usor pe n alte site-uri care nu necesita performante deosebite, decat sa muti tone de date pe servere puternice. Dispare astfel si controlul si aglomeratia, scad si riscurile. Ideea era ca o societate bazata pe o astfel de retea de comunitati descentralizate si organizate pe orizontala, nu pe verticala, ar fi o optiune mult mai buna decat sistemul centralizat piramidal de astazi. In care statul dicteaza, consiliile judetene actioneaza, comunitatile se supun si oamenii executa.

Daca asa stau lucrurile in ce priveste retelele de calculatoare si comunitatile, haideti sa vedem cum ar functiona o moneda bazata pe aceleasi principii. Iar pentru asta sa aruncam o privire la bitcoin care este in acest moment printre cele mai raspandite monede de tip p2p. Principiul se aseamana foarte tare cu cel folosit in aplicatiile de tip torrent sau dc++, astfel ca daca ati inteles principiul de functionare al acestora va va fi usor de inteles si modul de functionare al bitcoin. In principiu este vorba de un programel instalat pe calculatorul propriu si denumit client. Acest programel stocheaza pe calculator o serie de chei de securitate denumita portofel.

Denumirea de portofel virtual vine din asemanarea acestor chei personale cu portofelul in care va tineti banii de zi cu zi. Sunteti proprietarul acestuia si responsabil de siguranta lui. Daca ti-ai pierdut portofelul, ti-ai pierdut banii. Aici te ajuta si programelul de care spuneam, adica clientul de bitcoin. Diferitele programe difera intre ele prin interfata si modul in care incearca sa ofere o protectie cat mai buna pentru pastrarea portofelului propriu, incercand in acelasi timp sa faca utilizarea lui cat mai usoara. Aplicatiile sunt de obicei construite in mod open-source in ideea ca oricine poate inspecta codul de program pentru a elimina suspiciunile privind functionarea acestuia.

In afara de acest portofel individual, exista reteaua. Totul se desfasoara in retea. Asa cum spuneam, ideea este de a elimina centralizarea si controlul. Nu mai exista o banca sau un guvern care decide regulile jocului. Care sa imprime dupa bunul plac sau sa confiste atunci cand are chef banii tuturor celor care sunt obligati sa-i foloseasca. In cazul bitcoin reteaua este cea care se ocupa de aceasta administrare. Fiecare membru al retelei este un mic bancher si puterea este distribuita tuturor prin intermediul pogramului bitcoin. Modul in care programele isi comunica si sincronizeaza intre ele tranzactiile este in principiu foarte sigur. Singurul mod in care s-ar putea compromite securitatea retelei ar fi prin acapararea unui numar majoritar de clienti sau prin utilizarea unui computer care depaseste ca putere de calcul intreaga retea.

Banii de tip bitcoin se pot obtine in diverse moduri. Exista in primul rand actiunea de mining care inseamna ca cineva poate produce bani folosind puterea de calcul a propriului sau pc. In schimbul rezolvarii unei probleme matematice foarte complexe primesti o cantitate de moneda. Cu cat ai un procesor mai performant, cu atat poti obtine mai multi bani, cu conditia sa renteze curentul consumat pentru obtinerea lor. Un alt mod de a obtine bitcoin este prin schimb valutar, din dolari, lei, euro sau alta valuta in bitcoin. Poti bineinteles sa vinzi anumite produse catre cineva in schimbul unei sume de bitcoin si sa obtii banii prin acest mod. Ideea algoritmului implementat in programul bitcoin pe care se bazeaza reteau impune insa niste limite. Pe masura ce cantitatea de bitcoin din retea creste, operatiunea de mining devine tot mai grea. Problema pe care trebuie sa o rezolve pc-ul pentru a obtine bitcoin devine tot mai complexa si se va rezolva tot mai greu. Exista asadar o limita maxima de monezi care pot fi create in sistem, pentru a se preveni inflationarea lor.

Una peste alta, monezile p2p de genul bitcoin au niste avantaje clare: elimina controlul si centralizarea, impozitarea prin inflationare sau confiscare, aduc o securitate sporita a tranzactiilor, rapiditate si usurinta in utilizare, desfiinteaza granitele monezilor nationale si pot deveni astfel o alternativa serioasa la monezile clasice. Dezavantaje ? In primul rand este vorba tot de o moneda virtuala, bazata tot pe o conventie si fara un suport tangibil. In al doilea rand dependenta de tehnologie: fara un computer sau macar un telefon inteligent conectat la retea, nu poti tranzactiona bitcoin. Al treilea semn de intrebare este oarecum tot tehnologic. Acapararea retelei este destul de greu de realizat, dar nu imposibil daca vorbim de organizatii gen FBI si nici puterea de calcul pe care se bazeaza algoritmul de creare a noilor monezi sau cheile de securitate nu este ceva infailibil daca vorbim de un Quantum Computer

Un alt concept interesant de utilizare a retelelor p2p este sistemul ripple care este o evolutie a sistemului LETS despre care am mai vorbit noi pe aici. Ideea din spatele lui este simpla si este bazata pe transmiterea increderii. Eu sunt prieten cu tine si am incredere sa-ti dau ceva pe datorie, iar tu imi dai o hartiuta pe care este notata datoria ta. Prietenul meu in schimb nu are incredere in tine pentru ca nu te cunoaste. Daca voi transforma insa datoria ta in datoria mea, acesta va accepta sa facem tranzactia. Programelul face automat convertirea datoriilor ba chiar se pot seta diferite grade de incredere pe care o putem acorda unor prieteni sau cunostinte. Sistemul functioneaza si mai bine in intermediul unei comunitati unde increderea este cheia, stand la baza grupului si unind membrii acesteia. Faptul ca ripple se bazeaza pe tehnologie IT pentru a functiona vine cu aceleasi avantaje si dezavantaje la fel ca in cazul bitcoin.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

marți, 27 noiembrie 2012

Nu poti umple un pahar deja plin

Revedeam zilele trecute filmul Avatar ocazie cu care mi-a ramas in minte ceea ce ii spuneau lui Jake locuitorii Pandorei: "You cannot fill a cup that is already full". La care Jake are o replica interesanta si le raspunde: "My cup is empty". Care ar fi sensul observatiei respective ? Ideea din spatele ei este ca pentru a invata pe cineva niste lucruri noi este de multe ori necesar sa-l dezveti de cele vechi. Iar daca mintea celui pe care te chinui sa-l inveti este prea plina de prostii pe care nu le poti scoate de acolo, de multe ori este foarte greu sau chiar imposibil sa reusesti sa-l inveti ceva nou. Schimbarea prin care trece lumea noastra in aceste vremuri este in primul rand o schimbare de mentalitate. Iar de aici problema noastra. Zidul de care ne lovim atunci cand incercam sa-i vorbim taranului despre permacultura sau medicului despre homeopatie. Economistului despre colaps financiar si fizicianului despre alternative energetice. Arhitectului despre case din cob si biologului despre legatura omului cu plantele.

La politica si fotbal se pricep toti, ca doar astea sunt "circul" din lista de nevoi de baza ale "prostimii" pentru care "painea" incepe in schimb sa devina o problema. Asadar, compensam cu si mai mult circ, in domeniile caruia fiecare dorel poate fi un specialist fara diploma. Cand vine totusi vorba de fizica, chimie, economie, medicina sau fizica lucrurile se schimba. De obicei in momentul in care auzi o persoana vorbind cu convingere despre un astfel de subiect prima intrebare care iti vine in cap este: dar tu ce facultate ai terminat ? Obiceiul respectiv este o conditionare. Sistemul te conditioneaza in primul rand sa crezi ceea ce iti spune la scoala. Sa inghiti ceea ce au gandit altii inaintea ta si iti este servit pe tava, spre memorare, fara prea mult loc de interpretari. Te conditioneaza apoi sa acorzi credit celor cu diplome, adica "expertilor" in domeniul respectiv. Stiati care-i necazul cu expertii ? Nu esti expert, nu existi. Nu ai diploma, nu esti bagat in seama. Iar diploma, stiti deja, o poti obtine doar daca repeti ceea ce te-a invatat sistemul. Este un cerc vicios aparent fara iesire.

Mintea lui Jake era goala. Poate ca suna ciudat raspunsul sau. Avand in vedere pregatirea sa militara nu prea avea cum sa fie goala, era cel mai probabil plina de tactici de lupta si specificatii ale armamentului din dotare. Da, dar era goala de notiunile pe care ceilalti membri ale echipei stiintifice le aveau despre natura, biologie, chimie sau spiritualitate. Iar cheia este exact aici. Ca sa iesi din cercul vicios, poate ca nu trebuie sa lupti, ci sa renunti. Sa renunti la incercarea de multe ori sortita esecului de a invata ceva alternativ in domeniul tau de baza si sa incerci sa cauti alte domenii in care sa vezi lucrurile din perspective diferite. Esti economist ? Invata biologie de la Marioara Godeanu. Esti medic ? Invata economie de la Chris Martenson. Esti biolog ? Invata tehnologia caselor din cob de la Ianto Evans. Esti arhitect ? Invata medicina de la Christa Todea. Astfel in timp ce tu studiezi alternative din alte domenii, de alternativele din domeniul tau se vor ocupa altii.

Ideea acestui articol a plecat de la o discutie pe care o aveam zilele trecute cu ezotech pe baza unui post de-al lui hymerion. El scrie in general editoriale economice in care repeta aceleasi prostii care i-au fost bagate in cap in timpul scolii si le-a repetat ulterior pana la exasperare de-a lungul carierei jurnalistice. Deci la capitolul economie, face infinit mai mult rau decat bine in privinta iluminarii altora mai putin priceputi. Insa cand vine vorba de medicina, uite ca reuseste sa fie obiectiv. Poate sa judece corect si sa obtina un raspuns critic, nedistorsionat de ani de zile de spalare pe creier. Partea proasta este insa ca majoritatea se opresc aici. Lipsa curiozitatii sau lipsa timpului sau poate tot conditionarea este motivul pentru care unii nu reusesc sa vada padurea de copaci. Tocmai au dat cu capul de ciudatenia din medicina, dar nu realizeaza padurea de ciudatenii din jurul lor. Nu inteleg ca padurea este sistemul. Iar cei mai multi nu pricep asa cum nici hymerion nu pricepe ca medicul ala de aia face ceea ce face, pentru ca sistemul este astfel gandit incat sa NU puna pret pe sentimente, pe har, pe bun simt, pe OMenie. Pentru ca asta este sistemul in care regele este banul si scopul este controlul.

Atata timp cat ai un sistem care iti spune ca totul este ban si ce nu se poate valorifica in ban nu conteaza, de ce te astepti la alte rezultate ? Ah, ca poti incerca sa pedalezi contra cascadei ? Evident, poti crede ca "ciudateniile" sunt mici exceptii rezolvabile. Cu o lege, cu niste proceduri, cu niste controale, cu niste reguli. Care vor fi bineintele suntate, ocolite, sarite, incalcate, spaguite. Cu fiecare lege noua si cu fiecare gard nou care "elimina o exceptie" apare imediat si puzderia de portite sau medode pentru ocolire. Iar cand gardurile sunt prea multe, punem de o "revolutie" si o luam de la capat, dar cu acelasi rezultat. De ce ? Din nou, pentru ca asta este sistemul. La asta duce. Bani si control, prin transformarea ultimei urme de resurse materiale, umane sau sufletesti in bani. Restul nu conteaza. Iar pana nu te trezesti complet, ridici din umeri si continui sa crezi in continuare in povesti gen: “sistemul actual este cea mai buna varianta posibila... normal ca sunt si dezavantaje in capital/comun/social-ism... ce-ai vrea sa renuntam la bani si stat sa ne intoarcem la epoca de piatra ?" Repeti bazaconiile tipice pe care profesorii de la ASE ti le-au bagat in cap si ulterior cei de la tembelizoare ti le-au repetat obsesiv: doar asa se poate. Regele este banul si economia actuala cu “bubele” (a se citi bolile cronice) de rigoare este cea mai buna varianta.

Nu este ! Exista alternative. Pune mana si cauta-le ! In caz contrar, risti sa ramai adormit si sa continui sa crezi ca respectiva "ciudatenie" este doar o eroare. O simpla "exceptie" de la regula care spune ca in general lucrurile stau asa cum spun specialistii, nu restul de "gica contra" cu pareri "neavizate". Daca reusesti totusi sa duci lucrurile mai departe, se intampla un fenomen interesant. Astazi te intriga medicina, domeniu in care ajungi treptat la concluzia ca lucrurile nu stau chiar cum spun medicii. Maine mai afli o ciudatenie despre alimentatie si plante, ceea ce te face sa tragi concluzia ca si in agricultura lucrurile sunt cam putrede. Ulterior economia incepe sa scartaie si iti dai seama ca expertii habar nu au sa-ti explice motivele. Iar daca initial nu vedeai padurea de copaci, cu timpul incepe sa se formeze imaginea de ansamblu. Care treptat te va ajuta sa recunosti in padurea sistemului si propriile greseli. Pentru ca in final cercul va deveni complet si vei reveni la meseria ta de baza, privind-o din perspectiva tuturor celorlalte lectii acumulate. Abia atunci vei putea realiza intr-un final cat de gresit era modul in care vedeai lucrurile anterior. In acel moment iluminarea va fi completa si seria de "aha"-uri se va termina cu un "wow" de proportii.

Ajungem asadar sa ne intrebam: oare ar fi bine ca atunci cand discutam despre un anumit domeniu sa-l intrebam pe interlocutorul nostru ce pregatire de baza are ? Iar daca ne spune ca exact subiectul discutiei este specialitatea sa sa nu-i dam credit suplimentar ci din contra, sa-l tratam usor circumspect ? Sa ne gandim ca "paharul" sau poate a fost umplut iremediabil cu prostii care acum dau pe afara ? Ca probabil ne recita manuale din programa de facultate si in loc sa ne informeze, mai tare ne dezinformeaza ? Ar fi poate mai usor asa, dar uneori exista si exceptii: oameni care s-au trezit la realitate pe parcursul studiilor sau chiar inaintea inceperii acestora. Persoane care au inteles ca trebuie sa ia din cursurile scolii doar minimul de informatie pertinenta si au lasat de multe ori dezinteresati sau chiar dezgustati resul balastului inutil cu care este incarcata programa oricarei institutii de "educatie" in ziua de azi. Iar respectivii poate duc acum o lupta disproportionata cu proprii lor colegi si fostii profesori in incercarea de a-i trezi si pe ei, in timp ce acestia ii considera niste "ciudati" aflati in minoritate.

In acest caz raspunsul la intrebarea de mai sus nu mai este chiar asa simplu. Nu poti trage concluzii asupra opiniei unui om doar pe baza pregatirii profesionale. De prejudecata este greu sa scapi si ideea ca omul este "pregatit" in domeniu, un "expert" sau o "personalitate" va trage la cantar in mod voluntar sau involuntar. Iar sa respingi pe cineva din start pentru ca s-ar putea sa fie deja prea spalat pe creier pentru a emite o opinie obiectiva, bazandu-te numai pe diploma de la dosar, evident ca nu este util. Ideal ar fi ca indiferent de persoana din fata noastra, sa folosim propriul filtru emotional si mental pentru a-i judeca afirmatiile. Sa nu mai luam totul de-a gata si sa credem sau sa dam valoare unei judecati doar prin prisma persoanei care o emite. Sa judecam ideea si nu omul. Sau pe scurt, asa cum spunea cineva pe vremuri... Question Everything: "The important thing is not to stop questioning."

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

De weekend - casele din cob

Nu putem discuta despre viitorul comunitatilor sustenabile fara a aduce in discutie si problema locuintelor. In episodul de astazi, casele din cob. Pentru neinitiati, cob-ul este un amestec din lut, nisip, paie, apa si pamant. Amestecul acesta se transforma intr-un fel de turta de o consistenta asemanatoare cu plastelina cu ajutorul careia poti construi case in forme cat mai artistice dar mai ales sanatoase. Atat ca materiale folosite sau tehnologii de fabricatie, cat si ca energie consumata, umiditate, rezistenta la cutremure, durabilitate in timp. Dar sa lasam mai bine linkurile de azi sa vorbeasca de la sine:

Unu. Introducere la construcţiile ecologice (partea I)
Hai să zicem că pe planeta Pământ ar exista un material de construcţii abundent, aflat practic la îndemâna a peste 80% dintre oameni, în cantităţi copleşitoare, gratuit sau la preţuri derizorii (de genul sub 10 dolari tona, esenţialmente pentru transport). Sună halucinant, nu? Să împingem ipoteza şi mai departe, zicând că acest material nu este numai omniprezent, dar este în plus şi cel mai bun posibil pentru a construi case în care să locuiască oameni, pentru că e capabil să ţină răcoare vara şi să înmagazineze căldură iarna, este impermeabil la apă cu un tratament simplu dar permeabil la vaporii de apă, adică adio igrasie, este complet nepoluant ba chiar purifică aerul. Pare ştiinţifico-fantastic, nu? Ce poţi face ca să opreşti toate astea? E simplu, creezi un material de construcţii scump, poluant şi prost, ca să facă cineva bani din monopolul ăsta, mulţi bani. Un material din care să faci clădiri care se încing vara şi se răcesc bocnă iarna, ca să fie nevoie să le conectezi ca pe bolnavi la aparate, pompând energie contra bani, mulţi bani. Un material care să fie permeabil la apă, dar să stopeze vaporii de apă, ca să ai condiţii de mucegaiuri, şi astfel clădirile să se renoveze periodic, pentru bani, mulţi bani, iar oamenii să se trateze împotriva astmului. Mai are rost să spun că pe bani, mulţi bani?
Doi. Introducere la construcţiile ecologice (partea a II-a)
Comportamentul lutului într-o construcţie este absolut unic, şi aici începem să vedem cu ce avem de-a face. Să începem cu umiditatea aerului din interior. Există o relaţie foarte interesantă între lut şi umiditatea unei case. Practic, omul are nevoie de o umiditate ambientală de 30-70%, sub acest nivel răceşte foarte uşor, iar peste acest nivel face astm. Lutul conservă în mod firesc această umiditate, dând drumul la vapori de apă dacă se coboară sub 30%, şi absorbind vapori de apă dacă se creşte peste 70%. Nu e nevoie de nimic special, de nici un aparat, de nici o forma de energie pentru a obtine acest efect. Acesta e lutul. În zonele cu climat rece, vaporii de apă din aerul de interior ies prin pereţi spre exterior. Dacă aerul e răcit în pereţi şi atinge punctul de condens, atunci se produce condensarea. Umezeala reduce capacitatea de izolare termică şi poate duce la creşterea ciupercilor. Avand o mare capilaritate, lutul transportă rapid umiditatea în afara clădirii, pericolul condensării în pereţi fiind redus. Cimentul nu este capabil de acest mecanism. De fapt, cimentul face exact pe dos, având nevoie de input energetic care să-i corecteze defectele. Într-o casă cu tencuială pe bază de ciment umiditatea se reglează prin intermediul aparatelor.
Trei. Ianto Evans, The Hand-Sculpted House
Și cum pot să fie toate bune și frumoase, spune Evans, dacă societatea te obligă să-ți faci o casă la fel “ca toți oamenii” – din beton, blocuri de BCA, plăci OSB, polistiren, lindab, “lavabilă” și termopane – materiale care sunt simultan ridicol de scumpe, toxice în diferite grade și produse de una dintre cele mai poluante ramuri ale industriei mondiale, aceea a materialelor de construcție? Rezultatul – previzibil chiar și pentru unul care a picat Bac-ul a patra oară: o casă colțuroasă, o combinație banală de cuburi și paralelipipede în care e frig iarna și cald vara. O casă cu un preț exorbitant, care cere enorm de multă energie pentru a putea fi locuită. O casă etanșă ca un borcan de plastic - vorba unui neamț priceput, sătul de modernisme, mutat recent în România. O casă care nu te încântă și care nu te liniștește. O casă pe care trebuie urgent să o umpli de flori și tablouri ca să o faci să pară frumoasă. O casă la care nu ai muncit tu cu mâna ta, ci “meșterii”. O casă care nu spune nimic despre cel care o locuiește, ci doar despre banii săi și despre statutul pe care vrea să-l aibă.

Concluzia ? Casele din cob regleaza in mod automat umezeala, mentin caldura iarna si racoare vara, sunt ieftine ca material si tehnologie, reduc poluarea si consumul de energie. Mai trebuie adaugata doar o soba inteligenta si ai locuinta ideala. Iar la final, daca v-am convins in ce priveste utilitatea cob-ului si ati inceput sa va faceti deja bugetul pentru o casa asemanatoare cu cea de la Diribao, dar va ingrijoreaza inca faptul ca lucrarile care presupun construitul unei asemenea case sunt obositoare si plictisitoare inseamna ca n-ati citit articolul de aici: Cei 12 care au tăbăcit cobul. Atentie totusi, sa nu faceti confuzie intre cob si chirpici:
Intre cob si chirpici exista tot atatea diferente ca si intre o vaca si o capra. E adevarat ca ambele au coarne, patru picioare, un bot prevazut cu doua nari pentru respiratie, nasc pui vii pe care-i hranesc cu lapte. Totusi, dincolo de asemanarile enumerate, care sunt frapante, exista si niste usoare diferente. Tot asa, intre cob si chirpici exista subtile diferente, pe care nu le-as neglija. Casa de cob nu trebuie lipita, pentru ca nu crapa. Nici tencuiala nu trebuie lipita, pentru ca, daca e facuta corect, nu crapa. De varuit poti s-o varuiesti, dar nu e singura optiune. Culorile pe baza de argila sunt la fel de bune, si adesea mult mai impresionante. Da, o casa din cob nu are nevoie de reparatii timp de sute de ani. Acoperisul, depinde din ce-l faci, periodic trebuie reparat, si la o vreme schimbat complet.
P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

marți, 20 noiembrie 2012

Un model de comunitate

Printre linkurile de la articolul precedent privind comparatia dintre diferitele metode pentru evadarea din oras am strecurat pentru cei atenti si un model de comunitate cu un proiect planificat in detaliu. Este vorba de site-ul mehrgenerationensiedlung care poate fi tradus in limba engleza pentru cei care se impaca mai bine cu aceasta limba sau chiar in romana pentru o traducere mai din topor in stil google translate. Oricum, imaginile vorbesc de la sine si voi adauga cateva dintre ele mai jos ca sa va faceti o idee. Dar sa incepem intai cu o prezentare in pdf a proiectului comunitatii: Projektmappe englisch


Proiectul este creionat sub forma unui "fluture" cu doua aripi de o parte si de alta a drumului principal de acces in comunitate. Pe cele doua aripi ale fluturelui sunt desfasurate pe cate patru randuri parcele de cate un hectar gandite dupa un model asemanator cu cel prezentat de Anastasia. In fata este accesul spre teren, urmat de locuinte si zona de gradina, o mica livada si un iaz, iar in fundul terenului o padurice care desparte intre ele randurile de parcele. Intre fiecare doua parcele alaturate este prevazut gard viu de ambele parti ale unei alei de circulatie.


Suprafata luata in calcul este de 400 de hectare, impartita dupa cum urmeaza: 200 de hectare destinate proprietatilor individuale, 150 hectare destinate unei ferme organice si pentru activitati agricole comune, iar 50 de hectare prevazute pentru infrastructura si centrul comunitar care contine administratia si scolile, zone de recreere si intalnire, zone comerciale si parcuri. Proiectul este gandit destul de bine si sunt luate in considerare o multime de amanunte. De aceea consider ca poate fi utilizat drept un punct de plecare pentru proiectarea viitoarelor noi comunitati, care nu vor mai trebui sa plece in acest caz de la zero. Bineinteles ca modificari vor trebui facute in functie de preferinte si viziune, suprafata si dimensiunea terenului sau alti factori, dar este bine ca exista un template de start si cu timpul sunt convins ca vor mai aparea si altele.
 

Cei care aud de 400 de hectare s-ar putea sa fie speriati la prima vedere pentru ca s-ar putea sa li se para imens. In primul rand, nu este neaparata nevoie de suprafata respectiva. Se poate si pe 100 de hectare, de exemplu 80 destinate parcelelor individuale si 20 hectare destinate spatiilor comune si infrastructurii. Apoi, haideti sa vedem de fapt ce inseamna 100 de hectare. Este vorba de un patrat de 1 km pe 1 km, adica o distanta pe care o poti parcurge pe jos in 10 minute. Iar 400 de hectare inseamna un patrat cu latura de 2 km deci nici asta nu ar fi imens. Ca si comparatie, un cartier mic dintr-un oras de marimea Brasovului trece de obicei de 50 de hectare, unul mediu este intre 100 si 200 hectare, iar unul mare ajunge lejer la 400 hectare. La fel se intampla si daca ne uitam la suprafata intravilana construita a unui sat mic, sat mediu sau comune. Iar intravilanul reprezinta doar un mic procent din toata suprafata unui sat clasic. Ca exemple din Brasov am avea cartierul Florilor de aprox 70 hectare sau Astra de 400 hectare. Sate din jurul orasului cu un intravilan construit aprox: Ghimbav 200 ha, Harman 400 Ha, Tarlungeni 100 Ha.


Stiu ce incepe deja sa le treaca prin cap unora dintre voi. Ca asta incepe sa semene a proiect imobiliar. Ce-i drept, daca este vreun domeniu in care imobiliarele ar avea o sansa pe viitor, cam asta ar fi singurul care imi trece momentan prin cap. Problema pe care s-ar putea sa o aiba cei care vor porni un asemenea proiect orientat spre profit, ar fi una de care nu s-au mai lovit de pana acum. Aceea ca respectivii clienti s-ar putea sa fie cam "pretentiosi", adica mai putin interesati de dotari, cat de persoanele alaturi de care vor intra in comunitate. Adica de chestii gen "What Money Can't Buy".  De fapt cred ca tendinta va fi cu cat mai putine dotari si cu cat mai multa libertate de alegere cu atat mai bine. De aceea spuneam ca diversitatea este buna. De la comunitati mici de cateva zeci de hectare la comunitati mari de cateva sute de hectare. De la comunitati orientate puternic pe latura spirituala la cele care sunt interesate doar de permacultura si hrana vie. De la cele care renunta aproape total la tehnologia clasica la cele care incearca sa ofere un nivel tehnologic cat mai ridicat.


In final sa vorbim totusi un pic si despre costuri. Pretul actual al unui hectar de faneata sau pasune in jurul Brasovului trece de 1000 de euro chiar si in zonele mai retrase. Iar in functie de modul de amplasare a pantei relativ la soare, locatia terenului raportata la drumurile de acces, prezenta izvoarelor sau apelor curgatoare la limita terenului si multe asemenea particularitati, preturile pot creste spre doua-trei-patru sau chiar peste 5000 euro hectarul de teren. Iar aici nu vorbim de zone aflate la 10-20 km de marile orase, ci mai degraba la 30-50 km sau mai departe. Totusi in general nu este imposibila gasirea unei zone adecvate, mai greu fiind intr-adevar pentru cei din sudul tarii. Daca priviti harta Romania Altfel veti observa ca majoritatea comunitatilor formate pana acum sunt in zona de deal si de munte. Este intr-adevar dificil sa pornesti o asemenea comunitate in mijlocul baraganului. Nu doar din pricina lipsei padurilor si secetei, dar mai ales din cauza vecinilor care continua sa te inunde cu chimicale. Nitrati in apa, soiuri de cereale modificate genetic in solurile tot mai saracite si erodate, fungicide si insecticide in aer, plus alte "beneficii" ale monoculturii de tip industrial oferite de "granarul" europei.

De aceea pentru cei din Bucuresti lucrurile de obicei se transeaza mai radical, in stilul celor din Valea Curcubeului: cumparam, facem bagajele, ne mutam, totul intr-o vara, fara perioade de tranzitie. Deh, ce sa-i facem, capitala vine cu avantaje si dezavantaje. Bineinteles depinde foarte mult ce va dori sa faca nucleul de baza care va porni o asemenea comunitate. Dupa ce un grup minim de 20-50 de persoane se va fi organizat in ideea pornirii unei comunitati, initial vor trebui stabilite probabil niste reguli minime de baza. Un soi de regulament al luarii deciziilor, de acceptare al noilor membri si testarea compatilbilitatii acestora. Iar apoi discutarea problemelor practice legate de locatia terenului, modul de achizitionare, tinta de pret la care se doreste achizitia, modalitati de transport functie de distanta si multe altele. Dupa ce se ajunge la o viziune comuna a membrilor de baza se poate trece la cautarea terenului, luarea deciziilor de achizitie si de acolo mai departe la treaba. Un asemenea prim nucleu sper sa reusim sa formam si la Brasov pentru demararea unei viitoare comunitati ca urmare a intalnirii din 15-16 decembrie. Eu sunt tot mai optimist... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile

Asociaţia   C E S A N („Centrul de Educaţie pentru SĂNătate”) prin Editura CHRISTALIN organizează
FESTIVALUL (INTER)NAŢIONAL al COMUNITĂŢILOR AUTOSUSTENABILE din ROMÂNIA

CASAFest
BRAŞOV 2012

– ediţia 1-a, 15-16 decembrie 2012 –
„Pregătind Comunităţile Autosustenabile pentru
transformările planetare aflate în curs de desfăşurare”

       Asociaţia CESAN, prin Editura Christalin, vă invită să fiţi parte activă la organizarea şi desfăşurarea unui prim Festival (Inter)Naţional al Comunităţilor Autosustenabile din România (ajutaţi fiind şi de experienţa organizării unui Festival de terapii naturale, arte şi ştiinţe spirituale, în Piaţa Sfatului din Braşov).
        Acest prim Festival al Comunităţilor Autosustenabile este dedicat facilitării unui Prim Contact între toţi cei implicaţi în organizarea şi implementarea unei forme de Comunitate Autosustenabilă în România. A avea un mediu propice şi fertil pentru conversaţii angaja(n)te pentru toţi cei dornici de o mai bună cunoaştere între participanţi şi a ideilor ce vor fi expuse – iată scopul principal al acestei manifestări în premieră naţională.
        Participanţii sosiţi din diferite părţi ale ţării vor împărtăşi din propria lor experienţă referitoare la iniţierea şi mai ales la modalităţile optime de organizare şi funcţionalizare a acestor noi structuri.
Informaţiile teoretice sosite pe diferite canale şi prin diferite surse (exemplu : informaţii oferite de Fondatori, prin mediumul Sal Rachele – a se vedea cărţile Editurii Christalin, Braşov sau Anastasia, prin Vladimir Megre – Editura Dianuşa, Tg Neamţ) dar, mai ales, experienţa practică a celor prezenţi, sosiţi din comunităţi care, unele dintre acestea, au deja o minimă „vechime” - vor fi puncte de reper în aprofundarea unor subiecte „fierbinţi” pentru cei preocupaţi de Comunităţile Autosustenabile :
 - modalităţi optime şi accesibile de construire a locuinţelor în format ecologic, de tip eco-village ;
 - autosusţinere în privinţa hranei prin dezvoltarea unor sere ecologice (şi economice) şi prin agricultura de tip permacultură ;
 - metode de întărire a imunităţii naturale şi a aspectelor psiho-emoţionale şi sufleteşti ale fiinţei umane, prin metode naturale şi accesibile celor ce trăiesc în mediul comunităţilor autosustenabile ;
 - independenţa energetică şi de transport prin informarea „la zi” în privinţa alternativelor la sursele clasice de energie şi de combustibili fosili, altele decât energia solară şi eoliană ;
 - modalităţi practice de comunicare la distanţă în afara metodelor cunoscute, de tip telefoane mobile şi internet (în cazul „căderii” reţelelor eletrice şi de comunicaţii) ;
 - problema banilor şi a alternativelor reale şi viabile la economia actuală (ne)funcţională ;
 - construirea Reţelei Comunităţilor Autosustenabile din România prin funcţionalizarea unui Centru de Contact.
  Puncte deosebite în program vor fi video-conferinţele internaţionale cu membri ai unor comunităţi autosustenabile din alte ţări - atât din Vestul Europei, cât şi din Rusia, poate chiar şi S.U.A. - care ne vor putea împărtăşi din experienţa lor, determinată de o anumită „longevitate” (de exemplu, comunitatea Findhorn din Scoţia, activă de peste 50 de ani !).
         Temele referitoare la organizarea şi dezvoltarea Comunităţilor Autosustenabile vor fi aprofundate pe tot parcursul primei zile a Festivalului (sâmbătă, 15 decembrie 2012), în timp ce a doua zi va fi dedicată continuării acestor activităţi, urmate apoi de câteva subiecte legate de tehnologiile energiei inepuizabile şi medicina holistică.
 Această manifestare în premieră va fi posibilă cu mai puţin de o săptămână înaintea punctului culminant al energiilor Primului Portal al Ascensiunii reprezentat de momentul astro-cosmic al Alinierii Precesionale din 20-22 decembrie 2012.
 Din acest motiv, partea de final al Festivalului, de duminică, 16 decembrie, va fi dedicată prezentării informaţiilor legate primordial de acest moment. Vor fi detaliate explicaţiile ştiinţifice astro-cosmologice referitoare la acest eveniment (cu revelarea „orei exacte” a momentului punctului culminant al Alinierii Precesionale ce punctează încheierea actualului Ciclu Precesional de 25.920 de ani) - pentru eliberarea conştientă de teama celor „3 zile de întuneric” ale „Apocalipsei” (inclusiv prin lansarea cărţii ce aprofundează acest subiect : „Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012”).
 Fie membri ai comunităţilor deja structurate sau aflate în proces de constituire sau doar aspiranţi în a afla mai multe despre acest subiect atât de actual pentru dezvoltarea societăţii umane – vă aşteptăm cu drag la Braşov, pe 15-16 decembrie 2012, pentru a fi martori la iniţierea acestei construcţii ale cărei „cărămizi” vor constitui, cu siguranţă, una din fundaţiile solide ale societăţii româneşti aflate în curs de re-organizare.

 Vă invităm cu drag să celebrăm bucuria de A FI împreună în Energia unui Nou Început, unde Prezenţa chiar contează...
 Este Timpul să celebrăm, să ne bucurăm pentru VREMURILE MULT AŞTEPTATE care, iată, au sosit !
        Pe parcursul celor 2 zile ale Festivalului puteţi descoperi şi câteva produse şi servicii pentru întreţinerea sănătăţii din variate domenii, prin :
 
– Workshop-uri, demonstraţii practice –
  Manifestări artistice
  Expoziţii cu vânzare :
 Preparate-meniuri tip “Hrană Vie” – Alimente naturale organice, ecologice –Suplimente alimentare – Sucuri naturale terapeutice – Cafea terapeutică –Plante medicinale pentru Ceaiuri – Uleiuri esenţiale pentru Aromaterapie – Produse cosmetice naturale – Cristale – Pietre semipreţioase – Bijuterii – Aparate de evaluare a stării de sănătate (prin BioRezonanţă Magnetică) – Cărţi de educaţie holistică – CD-uri şi DVD-uri cu muzică terapeutică – Proiecte de locuinţe şi alte construcţii economice şi ecologice – Aparate şi ustensile încărcate cu energie regenerabilă – Proiecte pentru energia inepuizabilă.

Editare ulterioara:

 Program :
 
Sâmbătă :
11.00 Flavian - Introducere în tema comunităţilor autosustenabile.

11.30 Deea - Permacultura si principiile acesteia.
12.00 Teodora - Harta "Romania Altfel".
12.30 Gab şi Irina - Prezentarea comunităţii "Stanciova" şi Permacultura.
13.00 Luminiţa - Prezentarea comunităţii "Apusenii Verzi".
13.30 Philippe - "Ermitaj" Mălin.
14.00 PAUZĂ.
15.00 Cristian, Dianuşa - Anastasia şi Megre : "Puntea peste epoci".
16.00
Incappucciato - Comunitatea vie de la "Ponor-Apuseni" şi Permacultura.
16.30 Comunitatea Findhorn, Scoţia - Videoconferinţa. 
17.00 Ioan - De la idee la formă.
17.30
Dragoş - Cum să construim o casă eco pe înţelesul tuturor : ieftin, rapid şi durabil.
18.00 Lucian - Seminţele, vehicolul vieţii : ocazie de schimb de soiuri tradiţionale.
18.30 Marian, Christalin - Comunităţile relaţionale din "Reţeaua Comunităţilor Autosustenabile din România".
19.00 Încheiere, programul zilei următoare şi discuţii libere.


În PAUZA de la ora 14.00 : Lansare de carte prin Editura Christalin : Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012. Vol.1 Actualizarea Profeţiilor” (autor : MarYan).

Duminică :
11.00 Flavian - Alternative monetare pentru comunităţi mici şi mari.
12.00 Ezotech - Tehnologii neconvenţionale în sprijinul comunităţilor auto-sustenabile.
 
13.00 Mitică Bădilă - Cum să fii sănătos cu bani puţini.
13.30 Marian, Christalin - Noua Medicină : Diagnosticul prin biorezonanţă magnetică.
14.00 PAUZĂ.
15.00 Liviu – Berea de ghimbir şi efectele sale terapeutice.
15.30 Andreia - Hrana vie cu meniuri terapeutice din alimente accesibile.
15.50 Cristina - Aromaterapia cu uleiuri esenţiale terapeutice.

16.15 Dragoş - Produsele "ORMUS" : Aur monoatomic "comestibil".
16.45 Eliza - Profetii pentru decembrie 2012 si dupa
17.00
Sal Rachele, SUAVideoconferinţă despre "Portalul Ascensiunii" din 20-22 decembrie 2012 şi comunităţile spirituale autosustenabile.
17.30 Marian, Christalin – P
rezentarea detaliată a momentului din 20-22 decembrie 2012.
18.30 Massimo, Italia - Despre gongurile planetare şi bolurile tibetane, cu o scurtă demonstraţie artistică.
19.00 Încheiere, concluzii şi discuţii libere.

În PAUZA de la ora 14.00 : Lansare de carte prin Revista Cosmos (partener media) : "Legile Belagine comentate" (autor : Contele Incappucciato) şi "Cum am devenit Maestru" (autor : Arhatan).

Locaţia : Colegiul naţional maghiar “Aprily Lajos”, str După Ziduri nr. 3 (zona “Livada Poştei”), Braşov.

INTRAREA este LIBERĂ.     

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc. 

miercuri, 14 noiembrie 2012

Evadarea din oras - variante

Am discutat anterior despre noul trend si despre avantajele renuntarii la viata tot mai nebuna din orasele de astazi cu scopul reluarii legaturilor cu natura. Astazi voi incerca sa fac o comparatie intre modurile in care lumea alege sa faca aceasta trecere, cu avantaje si dezavantaje pentru fiecare varianta in parte. Din ce am studiat pana acum, am ajuns la concluzia ca exista cinci modele principale. Voi detalia un pic aceste variante si voi incerca sa fac un tabel comparativ care sa ne arate o imagine mai clara asupra acestor evadari din vechiul sistem. Sa incepem asadar cu enumerarea.

Unu. Gradinar. Definitia mea in acest caz se refera la cel care a luat un teren suficient de mare incat sa-i ofere sustenabilitatea, dar fara sa faca investitii majore. Undeva intre 1 si 3 hectare pe care le poate lucra singur cu familia fara prea multa mecanizare, mai ales daca aplica principii de permacultura. Pentru un pret convenabil, cel mai probabil a cautat o zona undeva la limita unui sat sau la o distanta oarecare de o comunitate mai mare. Acolo familia a construit o casuta sau cabana si a sapat o fantana, au o gradina de legume, eventual niste sere, ceva pomi, poate fac si apicultura. Reusesc astfel sa-si asigure cel putin hrana familiei si poate sa faca chiar un profit din ce mai vand pe la piata sau pe la cunostinte.

Doi. Fermier. Varianta aceasta implica deja investitii crescute si un teren mai mare, de obicei cateva zeci de hectare cumparate si/sau luate in arenda. In multe cazuri fondurile provin din credite, subventii sau proiecte europene, cu riscurile de rigoare. Se poate merge acolo pe variante gen: sere mari de flori sau legume, lanuri de cereale sau cartofi, livada sau faneata pentru o crescatorie de animale. Se merge in sistem agricultura sau mai bine zis monocultura, adica un camp intreg insamantat cu aceleasi plante, fara diversitate permaculturala. Se lucreaza in general dupa sistem clasic: tractor, ingrasaminte, fertilizatori, ierbicide, recoltare mecanizata, vanzare catre procesator, care distribuie apoi in supermarket. Colaboratorii sunt de obicei persoane angajate pe termen lung sau zilieri in perioada de cules.

Trei. Satean. Acesta este de obicei oraseanul mai comod sau cu buget mai redus, care a mers pe varianta cea mai simpla. Are o proprietate in apropierea orasului, o casuta mostenita de la rude intr-un sat din apropiere sau o parcela cumparata ca gradina de agrement. De obicei suprafata este mica, intre 500 si 2000 metri patrati, pentru ca este intravilan si preturile pe metru patrat sunt mai mari. Nu isi pot de obicei asigura sustenabilitatea pentru familie, dar au cateva straturi de legume, cativa pomi fructiferi si un pic de zona verde. Beneficiaza de infrastructura satului, electricitatea si apa trec pe la poarta, mai au cativa consateni cu care se inteleg si se pot ajuta in apropiere.

Patru. Grup. In acest caz vorbim de o proprietate comuna, luata prin asociere si destinata unor activitati comune ale grupului. Proprietatea poate fi suficient de mare cat sa asigure sustenabilitatea grupului daca vorbim de exemplu despre 5 hectare la aproximativ 50 de persoane. Gradinaritul se face de obicei pe parcele comune, iar bunurile obtinute sunt impartite intre membrii care beneficiaza in mod egal de terenul detinut in comun. Locuintele sunt de asemenea construite intr-o zona centrala, de multe ori in aceeasi cladire, in apropierea locului de intalnire a grupului. Membrii acestuia participa in mod regulat la lucrari, deciziile se iau de obicei la comun si totul se bazeaza pe voluntariat si buna intelegere intre participantii la proiect.

Cinci. Comunitate. Este vorba aici de genul de comunitate de care va spuneam in articolele anterioare. Fiecare familie are in proprietate o suprafata de aproximativ un hectar, pe care il administreaza singura si de pe care isi poate asigura sustenabilitatea proprie. Comunitatea este la randul ei autosustenabila prin diversitatea membrilor, fiind alcatuita dintr-un numar de 100-150 de familii. Se iau uneori si decizii la comun, dar privesc in general activitati precum cele legate de infrastructura sau centrele de intalnire si educatie din mijlocul comunitatii. Este ceva asemanator unui sat clasic, dar mai rasfirat si compus din persoane independente cu interese si viziuni comune.

Tabelul de avantaje si dezavantaje se prezinta dupa cum urmeaza:


Gradinar
Fermier
Satean
Grup
Comunitate
Familie sustenabila
DA
DA
NU
NU
DA
Comunitate sustenabila
-
NU
NU
DA
DA
Relatie cu plantele
DA
NU
DA
DA
DA
Tratament individualizat
DA
NU
DA
NU
DA
Infrastructura comuna
NU
NU
DA
DA
DA
Transport comun
NU
NU
DA
DA
DA
Scoala si gradinita
NU
NU
DA
DA
DA
Putere economica
NU
DA
DA
DA
DA
Ajutor la urgente
NU
NU
DA
DA
DA
Socializare si hobby
NU
NU
NU
DA
DA
Cursuri practice
NU
NU
NU
DA
DA
Intimitate
DA
DA
NU
NU
DA
Independenta personala
DA
DA
NU
NU
DA
Indep. decizionala
DA
DA
NU
NU
NU
Decizii comune usoare
-
DA
NU
NU
DA
Viziune comuna
-
NU
NU
DA
DA
Comunicare facila
-
NU
NU
DA
DA
Compatib. intelectuala
-
NU
NU
DA
DA
Timp initial redus
NU
NU
DA
DA
NU
Cost initial redus
NU
NU
DA
DA
NU
Independenta logistica
NU
NU
NU
DA
DA
Indep. combustibili
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. chimicale
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. retail
DA
NU
NU
DA
DA
Indep. sistem financiar
DA
NU
NU
DA
DA


Sunt sigur ca veti avea destul de comentat pe tema lui. Il mai modificam dupa caz daca va fi nevoie. Stiu ca generalizarile nu sunt intotdeauna cele mai fericite, ca situatiile pot varia de la caz la caz sau ca exista si situatii intermediare. La gradinarul izolat nu avem comunitate, iar la fermier am considerat comunitatea fiind angajatii sai. La satean am considerat ca in general comunitatea nu este autosustenabila, majoritatea practicand agricultura clasica sau mecanizata. La grup am considerat ca plantele se cultiva in gradina comuna, fara parcele individuale.

Completari si concluzii. Majoritatea celor care au evadat deja din oras au ales varianta de mijloc, adica cea cu transformarea din orasean in satean.  Este una dintre cele mai simple si este cea in care ma aflu si eu acum. Speranta mea este sa fac in anii care urmeaza trecerea catre o comunitate sustenabila de genul celor prezentate la varianta cinci. Dezavantajele faptului de a locui in sat le-am vazut deja, principalele limitari venind din suprafata mica a terenului, iar de aici lipsa de intimitate si sustenabilitate, plus lipsa de viziune comuna cu majoritatea consatenilor. Te poti ajuta de obicei cu cateva familii din sat, dar in general oamenii sunt reticenti daca aud despre permacultura, scoli alternative cu educatia copiilor bazata pe creativitate, practici de meditatie sau hrana vegetariana si alte idei de genul. Sa incerci sa-i convingi presupune de multe ori un efort prea mare si o lupta inutila, iar in momentul de colaps al sistemului lucrurile pot degenera si mai tare.

Cazul unu cred ca este totusi cel mai nefericit in momentul unui colaps al sistemului actual. Nu beneficiaza nici de avantajele unei comunitati, nici de resursele sau suprafata extinsa a unui fermier. Chiar daca prin metode permaculturiste isi poate asigura sustenabilitatea, ii este foarte greu fara ajutorul comunitatii. Fermierul sta un pic mai bine din acest punct de vedere. In principal pentru faptul ca are totusi o baza de pornire si o suprafata suficient de mare care sa-i permita reconvertirea la permacultura prin atragerea unor familii care sa-l ajute sa formeze o comunitate. Dezavantajul in cazul lui este dependenta foarte mare de sistem: combustibili, piese pentru utilaje, logistica de livrare si desfacere a produselor, subventii de la stat, chimicale si ierbicide necesare cultivarii dupa modelul monocultura. Toate acestea vor deveni treptat tot mai putin disponibile, iar daca nu vor intelege si nu se vor adapta, majoritatea fermierilor vor intra in faliment in anii ce vor veni.

Varianta patru adica varianta grupului are ca avantaje cam aceleasi lucruri pe care le putem gasi la varianta cinci, cea a comunitatii. Lucrurile insa vor fi mult mai dificile in cazul grupului deoarece totul sau majoritatea lucrurilor sunt la comun. Viziunea trebuie sa fie foarte apropiata si compatibilitatea membrilor foarte mare pentru a se putea lua decizii comune, altfel vor aparea frustrari care pot duce pana la dezmembrarea grupului. Deciziile vor fi luate mai greu, pentru ca va trebui votat la comun totul: de la amplasarea gradinitei pentru copii sau construirea unui drum, pana la plantarea unor pomi si modul in care plantele sunt cultivate. In cazul unui vot negativ, o persoana poate fi exclusa din grup si isi poate pierde terenul, nu doar ajutorul comunitatii. Din acest motiv poate aparea si un sentiment de incertitudine sau dependenta fata de cateva persoane cu putere de decizie sau cu influenta mai mare asupra grupului.

In varianta cinci a comunitatii multe din aceste "frecusuri" zilnice sunt evitate prin existenta spatiului personal. Exista un minim de reguli ale comunitatii dar independenta fiecaruia este mult mai mare. In plus, asa cum spuneam in articolele anterioare, omul trebuie sa isi gaseasca jumatatea lui naturala, sa faca legatura cu bucatica lui de pamant, pe care stie ca nimeni si nimic nu-l poate impiedica sa creeze ceea ce si-a propus. Realizeaza ca are nevoie de ajutorul unei comunitati, care sa-l sprijine la necaz, cu care sa poata colabora in proiecte comune si nu in ultimul rand poate sa socializeze sau sa faca schimb de informatii si experiente. Dar trebuie totusi sa pastreze acest echilibru: al independentei si senzatiei ca poate sta pe picioarele proprii, cu cel al apartenentei la o comunitate mai extinsa si al sigurantei ca in caz de nevoie are la cine sa apeleze. De aceea consider ca modelul oferit de Anastasia ramane totusi cel mai bun model din cele prezentate mai sus.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.