vineri, 12 noiembrie 2010

Relativitate si realitate

Incepusem acest mesaj ca un raspuns la comentariul lui Pongo de la materialul postat ieri. Iar apoi m-am cam lungit si am zis ca e mai simplu sa fac un post separat, poate sunt si alte persoane interesate de aceasta discutie.

Era vorba in primul rand despre relativitatea dintre bine si rau. Spuneam la un moment dat ca pozitivul si negativul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Sunt relative una la cealalta si nu ar putea exista separat. Tot ce conteaza este pe care parte a monezii vrei sa privesti. Perceptia iti creeaza realitatea, care e a ta si numai a ta. Pentru cei care nu au inteles ce voiam sa spun cu asta voi incerca sa dau cateva exemple. Este la fel ca diferenta dintre negru si alb. Cine a vazut doar alb si nu cunoaste negrul, nu are termen de comparatie. In viata majoritatea lucrurilor sunt insa in infinite nuante de gri. Pe care fiecare le interpreteaza functie de ceea ce a experimentat anterior.

Unuia care a trait intr-o zona mai "alba" un anumit gri i se poate parea foarte negru. Cel care dimpotriva a fost obisnuit cu o viata mai cenusie, o existenta de un gri mai deschis i se poate parea un vis. Ganditi-va de exemplu la noi, cei care traim in romania. O parte dintre noi privesc cu jind la viata celor din tarile mai "evoluate" si considera ca acolo este bine, in timp ce la noi este rau. Altii in schimb, ar putea argumenta contrariul. Privita din perspectiva unuia care a trait in India de exemplu, Romania este un adevarat paradis... :)

Apoi, legat de partea cu credintele. Inteleg aceste lucruri chiar mai bine decat cred unii. Spuneam la un moment dat ca a doua mea meserie si pasiune este cea de fotograf la diverse evenimente. Ocazie cu care am ajuns sa invat pe de rost slujbele de cununie sau botez si am avut nenumarate experiente. Cu membri de tot felul ai bisericilor ortodoxe, catolice, iehoviste sau credinciosi din respectivele parohii. Stiu ca asta e un subiect sensibil, iar majoritatea ca si crestini am fost educati de mici ca sufletul omului se naste odata cu corpul si are o singura sansa pe aceasta planeta. O singura viata buna sau rea sau cum este ea, iar apoi functie de modul in care a trait-o ajunge in rai sau iad pentru eternitate. Sunt persoane care asta stiu si asta vor sa creada. Este de asemenea dreptul si libertatea lor sa o faca, evident, daca asta doresc.

Am inteles teoriile respective ca si faptul ca unii se impaca mai greu cu ele. Mai ales cand sunt alte teorii care vorbesc de un ciclu infinit de experiente, pe aceasta planeta si pe altele, in care spiritul poate calatori sub forma umana sau intr-o infinitate de alte forme. Ce spun aceste teorii legat de partea cu realitatea si crearea ei ? Pai cele care mi s-au parut cele mai interesante spun ca ar exista o infinitate de universuri paralele, mai mult sau mai putin asemanatoare unul cu celalalt. Intre doua universuri apropiate ca frecventa singura diferenta poate fi ca un bob de nisip de pe o plaja oarecare este asezat un milimetru mai sus sau mai jos.

Se pare ca lui dumnezeu, energiei supreme din care se spune ca face parte tot ceea ce exista, ii place sa experimenteze, sa se joace. Astfel incat nici o varianta nu ramane neexplorata. In momentul in care ai de facut o alegere, oricat de banala este aceasta, universul se ramifica. Ai plecat de acasa, ajungi la un semafor care este rosu. Ai de ales. Poti astepta sa se faca verde sau poti traversa daca nu vine nici o masina. In momentul in care iei acea decizie banala, universul se divide. Creatorul e curios. In primul univers ai asteptat si ai traversat pe verde, ajungi la servici cu un minut mai tarziu. Poate nu se intampla nimic, dar poate ratezi o intalnire, poate primesti un telefon si nu mai apuci sa faci un anumit lucru. Totul se poate schimba in acea fractiune de secunda.

Pe de alta parte, in alt univers paralel, daca alegi sa traversezi pe rosu, ajungi mai repede la servici si poti lua decizia respectiva. Apuci sa citesti un mail critic inainte sa primesti telefonul, te poti intalni cu cineva care tocmai voia sa plece, se pot intampla o infinitate de lucruri. Poate din contra primesti o amenda ca ai trecut pe rosu si intarzii si mai mult. Sau poate nici nu mai ajungi la servici daca traversezi pe rosu si te loveste o masina. Poate mergi la spital si te gandesti ce rau este, ca ai acum un picior in gips. Pana ce afli la stiri ca un incendiu a avut loc in cladirea firmei in care lucrai si te gandesti cat de norocos ai fost de fapt ca ai scapat cu viata. Asa cum spuneam, binele si raul sunt chestii relative.. :)

Se pare ca rostul creatiei este de a experimenta. Fiecare varianta, fiecare posibilitate, fiecare combinatie de fapte, nimic nu ramane neexploorat. Astfel ca intr-o infinitate de lumi si de universuri paralele orice se poate intampla. Dumnezeu sau forta suprema sau energia care ne da tuturor viata este infinita. Asta o recunoaste oricine, indiferent cum doreste sa numeasca entitatea respectiva care ne-a creat, din care facem cu totii parte si la care urmeaza sa ne intoarcem intr-un final. Infinitatea planului spiritual e recunoscuta de religiile de orice fel, iar cea a planului fizic de stiinta care inca nu a gasit limitele masurabile ale universului in care traim. Astfel ca nimic nu opreste creatorul sa poata testa toate variantele posibile si sa creeze pentru asta o infinitate de lumi paralele in care sa le experimenteze.

Iar in cazul in care aceasta teorie este valabila, faptul ca dorinta mea sau a lui Pongo se bat cap in cap nu ar fi o dificultate. Spunea Pongo ca intr-o lume in care am putea crea realitatea fiecare dupa cum dorim, nu am putea exista amandoi. Dar asta nu este o problema. Pentru ca poate exista o lume in care dorinta mea a fost indeplinita si putem vedea ce s-a intamplat ulterior in lumea respectiva. In acelasi timp poate exista insa o lume in care dorinta lui a fost cea indeplinita si de asemenea putem vedea ce s-a intamplat si in acel caz.

Da, sunt de acord ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. De fapt ne concentram atentia pe lumea respectiva si trebuie sa luam decizie dupa decizie, minut dupa minut, secunda dupa secunda pentru a trai in ea. Pentru ca daca am lua alta decizie, indiferent cat de banala ar parea la prima vedere, am putea trai intr-o cu totul alta lume... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

48 de comentarii:

  1. Uneori sunt carcotas, asa ca iti voi spune ca toata argumentatia ta este adevarata pentru cineva care crede. Insa sunt oameni total atei pentru care argumentatia ta nu are suport. Ateii sunt cei care traiesc aici, apoi mor si totul se termina definitiv, pentru care nu exista Creator (fie ca-i spunem Dumnezeu ori altcumva).
    Stiu, exista psihologi, neuro-chirurgi, psihiatrii care fac studii legate de moartea clinica. Acolo religia si stiinta isi dau mana. Viitorul suna bine, cred eu.

    In ce priveste binele si raul ca fatetele uneia si aceleasi monede, poti privi si muchia (adica obiectiv) asta ca tot ai zis tu Tot ce conteaza este pe care parte a monezii vrei sa privesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai perfecta dreptate. Stiu ca pentru atei sau pentru economistii care mai dau pe aici si care n-au nici o treaba cu spiritualitatea articolul va intra la capitolul "ciudatenii de-ale lui flavian". Iar pentru crestini va intra la capitolul "erezie" sau ceva de genul... :)

    Muchia monedei cred ca poate fi considerata echilibrul. Moneda oscileaza intre bine si rau, aratand intr-o masura mai mare sau mai mica una dintre fete celui care o priveste. Smecheria este sa inveti sa te joci cum vrei tu cu ea, pana reusesti sa o faci sa stea chiar si pe muchie daca asta vrei. Cam greu, dar tocmai asta e farmecul jocului.

    Daca tot suntem aici recomand si ultimul articol al lui CD. Care explica modul in care putem sari dintr-un univers paralel intr-altul, aflat pe o alta frecventa. Cum putem trece asemeni unui radio pe un alt post, urmarind o alta emisiune ce se desfasoara intr-o alta dimensiune astfel incat sa experimentam ce varianta a realitatii ne dorim.

    Facand chiar si alegerile "banale" de genul celei de a traversa strada sau nu intr-un mod constient, ghidat de intuitie, poti ajunge sa-ti schimbi realitatea exact in directia in care doresti. Sa intorci moneda creatiei pe care parte vrei la fel de usor cum ai apasa un buton pe o telecomanda.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Astfel ca nimic nu opreste creatorul sa poata testa toate variantele posibile si sa creeze pentru asta o infinitate de lumi paralele in care sa le experimenteze."
    Inclusiv o lume in care sa nu existe?

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci ca sa-mi fac o noua gagica nu trebuie decat sa ma concentrez si sa emit cuante potrivite. -- >> -- >> -- >>

    Daca ma concentrez bine, poate pun mana chiar pe blonda aia la care ma gandesc de mult timp. -- >> -- >> -- >>

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim - libertatea totala este libertatea in care poti chiar sa te negi pe tine insuti sau sa dai posibilitatea celor pe care i-ai creat sa iti nege existenta... :)

    Tudor - daca te gandesti la ea, probabil ca exista un univers paralel in care voi doi sunteti deja impreuna. Totul este sa gasesti butoanele potrivite ca sa poti ajunge pe frecventa necesara. Asa ca ia de munceste si scaneaza canalele. Cuantele sunt de partea ta... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. "Dumnezeu sau forta suprema sau energia care ne da tuturor viata este infinita."
    Deci daca poti sa creezi(e) o lume (sau mai multe) in care sa nu existe.
    Inseamna ca infinitul este finit pentru ca lumile in care nu exista sau exista numai nimic nu pot sa creeze la randul lor alte lumi (pt. ca nu exita cine sa le creeze).
    Lumile in care nimic nu exista ar creste exponential si totul s-ar sfarsi la un moment dat intr-un nimic pt. ca nu ar putea nimeni sa le recreeze/distruge deoarece in lumea aceea nu ar exista energia universala infinita.
    Daca ar putea sa existe o lume in care energia universala sa nu existe atunci inseamna ca energia universala este finita.

    @Tudor
    Poate ar trebui sa-ti iei inima-n dinti si sa incerci sa schimbi lumea old fashion way.
    Cred ca ai avea mai mult noroc decat cu cuantele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim, intr-o infinitate de lumi, exista unele foarte bogate, altele mai putin bogate, iar altele in care e posibil sa nu existe nimic. Nimicul absolut, raul absolut, negrul absolut este doar o lume in care a fost eliminata orice urma de energie, de iubire sau de lumina. Este "diavolul" din religia crestina.

    Este ca si cum intr-un ocean de apa ai incerca niste experimente. Ai delimita un spatiu cam de marimea unui balon in care sa faci experimente cu apa. Ai putea umple balonul cu apa de tot, pe jumatate sau l-ai putea goli de tot. Ai putea sa te joci cu apa, transformand-o in gheata sau in abur sa vezi ce se intampla. Iar un simplu balon gol nu are cum sa distruga oceanul... :)

    Creatorul este oceanul infinit iar lumile de care spuneam sunt ca niste baloane cu care acesta se joaca. Noi suntem picaturi din ocean. Putem sa trecem din forma fizica (gheata) in cea spirituala (lichid) sau in cea energetica (abur). Putem trece dintr-o lume in alta, dintr-un balon in altul, experimentand sub o forma sau alta. Pentru ca in final sa ne intoarcem in ocean si sa o luam apoi iar de la capat... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa inteleg ca ai o lume infinita (oceanul) in care este cineva care creaza alte lumi(baloanele).
    Si noi suntem niste pestisori care ne perindam intre baloane.
    Ce se intampla in momentul in care nimerim intr-un balon cu nimic?
    Murim?
    Teoria inevitabil ajunge la intrebarea :
    Poate Dumnezeu sa creeze o piatra pe care nu poate sa o miste?
    Si daca da mai este Dumnezeu atotputernic (infinit)?
    Vizunea mea asupra lucrurilor este intr-un fel similara cu ce ati scris dumneavoastra.
    Sa definim energia universala ca fiind Dumnezeu.
    Din pacate noi oamenii fiind supusi timpului (sau creatori de timp) vedem lucrurile din punctul nostru de vedere.
    Dumnezeu fiind infinit este in afara timpului. Tot ce a fost va fi, si tot ce va fi a fost. Si toate sunt.
    Imaginati-va o oglinda in oglinda, dat totusi privim numai o imagine.
    Totul este intr-un singur punct, toate variantele posibile au fost sunt si vor fi (experimentate?).
    Nimic nu este ascuns in punctul respectiv si totul este posibil.
    Nu exista o logica care sa cuprinda lucrul acesta.
    Din punctul nostru de vedere putem doar sa asociem cu o singur cuvant, magie.
    Si aici deja pasim in domeniul religiei sau metafizicii.
    Suntem mici si ne jucam cu lopatelele sa facem castele de nisip pe plaja energiei infinite.
    Din pacate discutia este destul de lunga si nu productiva in termen real.
    In orice caz o buna discutie si felicitari pt. felul in care vezi lumea.

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce sa mori daca intri intr-un balon gol ? Esti doar un strop de apa intr-un balon, un pic de energie intr-o lume care era goala, un strop de lumina intr-o lume care pana atunci nu cunoscuse lumina. Ar fi chiar interesant sa experimentezi asa ceva, sa vezi cum ar fi sa traiesti singur intr-o lume in care tu esti singura creatie si totodata singurul care poate crea ceva.

    Stiu ce spui apropo de faptul ca timpul e o iluzie, ca toate planurile exista simultan si toate experimentele se desfasoara in paralel. Stiu ca aceasta scurta prezentare e doar o incercare timida de a descrie marele joc pe care la acest nivel nu-l putem intelege suficient. Era doar o incercare de a starni curiozitatea celor care nu au mai intalnit astfel de concepte si a-i face poate sa-si puna niste intrebari... :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa, la fel cum oceanul a creat picatura dupa chipul si asemanarea sa. Picatura de apa dintr-un balon gol se poate transforma dar nu poate sa moara. Suntem energie constienta si nu poti sa omori energia, poti doar sa o transformi.

    Poti sa ingheti apa, sa o topesti si apoi sa o evapori dar nu ai cum sa o omori. Poti crea din apa cuburi de gheata in care sa pui alte picaturi de apa sau de abur si sa le dai iluzia singuratatii. La final cubul se topeste, aburul se transforma in apa si toate picaturile redevin una cu oceanul... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. De ce sa mori?
    Pai hai sa raspund cu o alta intrebare :
    Daca un copac se rupe intr-o padure si nu e nimeni sa-l auda sunetul, exista sunetul?
    Daca nu este nimeni ca sa te observe mai existi?

    Corect in contextul in care luam ca si referinta pasajul cu creatia din biblie.
    Doar ca nu chipul si asemanarea nu moare (corpul), ci suflarea de viata (duhul).
    Dar atunci nu este posibila crearea unei lumi in care sa existe nimic.
    Punctul (Dumnezeu) exista in toate lumile create si necreate.
    In fata destinului nu suntem singuri.
    Atunci ai un observator care sa te observe oriunde ai fi si nu poti sa dispari.

    Timpul si/sau spatiul ca si iluzie este eventual relativ la oameni.
    Ma indoiesc sa fie maya (http://en.wikipedia.org/wiki/Maya_%28illusion%29).
    Sunt lucruri foarte reale, doar ca exista un punct care le contine si asupra caruia nu au nici un efect.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Anonim - Eu tot la metode old-fashioned ma gandeam. Dar am vrut sa vad ce aplicatii practice ar avea o abordare spirituala a agatatului de gagici.

    ---------

    Apropo de infinitate. Anestezistii stiu ca daca injectezi intr-un corp o cantitate de substante chimice, rezulta stingerea oricarei senzatii constiente. Inclusiv orice gand despre infinitate. Deci un mix de chimicale face imposibila accesarea unui concept, daca un om este fizic inconstient. Nicio amintire sau senzatie subiectiva, nicio activare a memoriei pe scanner in timpul anesteziei generale, care practic e o coma controlata. Unde-i "infinitatea" cand creierul e in stare vegetativa datorita unei injectii destul de finite?

    Dupa restabilirea echilibrului chimic din corp si eliminarea substantelor, sau eventual dupa reanimare, pacientul se poate gandi din nou la infinitate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Anonim - pai tu esti cel care observa si cel care exista in acelasi timp... :)

    Corpul este doar un mod de a aranja energia. O sculptura din gheata daca vrei sa continuam exemplul cu oceanul. Care se topeste, ajungand in apoi in marea de energie din care a fost creat. Deci nici macar corpul nu moare, atomii si energia lui sunt reutilizate. Iar energia constienta care l-a creat si din care a fost creat incepe un nou experiment.

    Suntem doar o parte a creatiei si o prelungire a creatorului care se observa pe el insusi intr-o oglinda asa cum spuneai mai sus. Normal ca nu poti sa dispari atata vreme cat esti constient de tine. Dar iti poti crea temporar un spatiu gol, un univers vid, o lume in care o picatura din tine sa aibe iluzia ca ai disparut, doar pentru a vedea ce inseamna asta.

    Tudor - tu vorbesti acolo doar de lumea fizica si de mintea fizica, unde aceste lucruri raman doar notiuni abstracte pe care cineva poate alege sa le creada sau nu... ;)

    RăspundețiȘtergere
  14. Tudor poate noi suntem in universul ala in care daca mori e gata.

    Tind sa cred ca ai mai multe sanse old-fashioned way decat sa joci la loteria cuantelor :).
    Deci faza cu meditarea nu prea are aplicabilitate practica in cazul acesta.
    Doar o vorba veche, nu-ti dori ca se implineste.
    Sau ce noroc am avut ca am castigat masina la loto, am putut sa intru cu ea in pom ca sa scap de cancer.

    RăspundețiȘtergere
  15. Am uitat sa spun ca exista si reversul situatiei de mai sus. Cei care iau diverse substante halucinogene, au senzatii spirituale foarte puternice, li se deschid tot felul de lumi interioare, se vad pe ei insisi in altii, isi accelereaza tot felul de dinamici vizuale, etc. Dupa ce efectul chimic dispare, dispar si acele posibilitati magice pe care le-au vazut.

    Deci daca te joci nitel cu chimia creierului se schimba si experientele subiective. Adica un om poate sa-si piarda temporar subiectivitatea printr-o manipulare obiectiva, chimica a corpului lui, si si-o recapata tot printr-o manipulare obiectiva, chimica. Deci subiectivitatea depinde de niste factori chimici, care sunt cunoscuti obiectiv.

    RăspundețiȘtergere
  16. Observatorul absolut (Dumnezeu) este oglinda. Fara oglinda nu este nici o reflectie.
    Dupa parerea mea ai nevoie de oglinda ca sa te poti observa singur.
    Ca sa poti intradevar sa te observi fara oglinda trebuie tu sa devi oglinda.
    Aici este defapt lucrul care omul il are special, faptul ca poate sa devina oglinda.
    Ce se mai poate intampla este ca omul sa ajunga in lumea aceea cu nimic absolut si oglinda sa nu mai vrea sa reflecte nimic.

    RăspundețiȘtergere
  17. Dupa parerea mea energia constienta care a creat nu trebuie sa experimenteze nimic pt. ca deja stie tot ce poate sa fie.
    Nu curiozitatea noului o impinge sa creeze, pt. ca nu exista nimic nou.
    Care este motivul ramane sa vedem cand ajungem sa fim oglinzi.
    De fapt ar fi un motiv (conform religiei), iubirea. Numai ca este un termen prea complex sa-l intelegem.
    Nici macar motiv nu poate sa fie numit pt. ca iubirea doar este nu necesita motivare.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acesta este un cub:
    http://www.youtube.com/watch?v=E9I-Onwfqpo
    Ooops, nu era. Era un cub, dar era subiectiv doar. Atunci trebuie sa crezi ca e un cub si devine un cub?

    Sau exista un mod obiectiv de a determina daca chiar era un cub sau nu?

    Aceasta este o fereastra normala:
    http://www.youtube.com/watch?v=tc_LqIaO2b8

    De fapt e o forma cu perspectiva distorsionata, care creeaza distorsiuni in perceptie, dar acestea sunt imperceptibile in mod normal, daca nu asculti ce spune naratorul (daca doar vezi clipul, vezi altceva). Se pare ca subiectivitatea e ceva pe care te poti baza in mod finit.

    RăspundețiȘtergere
  19. Aveti dreptate. Toti avem dreptate. De fapt exista o lume in care fiecare intre noi are dreptate. Nu-i asta cel mai frumos lucru ?

    Iar mintea mea incepe oricum sa se cam imbarlige saraca dupa atata metafizica si dupa cuburile lui Tudor... :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Avem dreptate?
    Stii tu lozinca aia comunista :) :
    Trust no one!

    RăspundețiȘtergere
  21. O prefer pe cealalta: we are all one... :)

    RăspundețiȘtergere
  22. OK, we all are one.

    La ce ma gandesc acum?

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  24. Tudor - asta nu poate sa-ti spuna decat cineva care s-a intors deja in ocean, noi suntem inca picaturi

    Logosfera - te-am trecut pe alt canal pentru ca distorsionai comunicarea pe acest post. Incearca sa treci pe o frecventa mai apropiata daca vrei sa ne putem intelege... :)

    RăspundețiȘtergere
  25. pe de alta parte, exista teoria determinista, care exclude liberul arbitru, tu crezi ca ai luat decizia sa treci pe rosu, dar de fapt lucrul asta era deja clar inainte de a te naste, there was no other way, TREBUIA sa treci pe rosu pentru ca tu (inclusiv modul tau de a gandi, mentalitatea, etc.) nu esti decat rezultatul actiunii fortelor care au actionat si actioneaza asupra ta de cand te-ai nascut, decizia de trece pe rosu a fost rezultatul a trilioanelor la puterea trilioanelor la puterea trilioanelor de forte care actioneaza asupra ta si a mediului in care traiesti.
    si postarea mea, a fost scrisa acum nu pentru ca asa as fi vrut eu, ci pentru ca there was no other way.
    liberul arbitru e iluzia noastra, e liber pentru noi dar in the big scheme of things e foarte bine determinat.

    RăspundețiȘtergere
  26. Daca teoria determinista este cea corecta, aceasta cred ca ar exclude si existenta universurilor paralele in care toate posibilitatile sunt explorate si experimentate. Ar fi un univers destul de destul de plictisitor, mai ales cand ajungi intr-o pozitie in care deja cunosti ceea ce urmeaza sa se intample. Privita de sus, lumea ar arata ca o scena pe care se joaca o poveste cu scenariul cunoscut in care personajele fac aceleasi miscari mereu... unde mai e farmecul ? :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Flavian.
    Perceptia asupra realitatii este asa cum spui. Insa albul si negrul exista si in afara celui care poate nu le-a vazut niciodata- orbul din nastere.

    Trebuie sa recunosc ca m-ai facut paf cu partea cu biserica :-)

    Tu vorbesti insa de un "bine" mai degraba material, bazat in mare parte pe conceptul de "greed". Atunci cand in jurul tau exista un anumit nivel material intr-adevar ce conteaza pentru sentimentul momentan de multumire - acela prezent doar in momentul gandului la situatia materiala a celorlalti-este nivelul tau material coroborat cu importata pe care "eul""sufletul" "empaticul" tau o da pe material.

    Cand insa vorbim de "bine" in sensul in care o persoana doreste binele unei alte persoane pur si simplu - fara sa "stie sigur" ce ar fi bine pentru ea, ci pur si simplu binele punct, atunci incepe o cale in care probleme de gen "care este binele?" "care este fericirea adevarata?" " cum poti ajuta un om fara sa i-i calci in picioare sansa la dezvoltare?" si cate altele apar. Dar apar nu numai "problemele". Apar si ajutoare majore. Care cateodata constatam ca au fost plasate candva in drumul nostru.
    Existenta lui Dumnezeu in aceasta ecuatie si dorinta se releva ca ceva firesc. Sigur, pe o asemenea "poteca" apare si potera.

    Existenta mai multor universuri paralele dictate de alegeri de fiecare secunda este de domeniul problemei spatio-timpului. Noi gandim universul nostru ca un "loc" in care exista posibilitati de miscare "in timp". Dar daca la un nivel superior acestul "loc" timpul nu mai exista? cum ar mai putea alegerile "de moment" sa genereze ceva altceva decat un tablou scasistatic? Si daca sa zicem un univers ar exista min afara celui in care suntem acum - adica in absenta oricarei posibilitati de interactiune- cu ce ne-ar incalzi? sau cum am putea sa afirmam ca exista stiind ca insasi conceptul contine imposibilitatea "existentei"- ca ceva ce se afla deci interactioneaza- cu noi? Nu crezi ca insusi conceptul de "univers paralel" implica faptul ca el nu exista?

    Cred mai degraba - as putea poate sa spun sunt sigur, dar nu o voi face- ca ce spune Free Drive Ro contine o foarte mare doza de adevar. Suntem "determinabili" cum ar zice poate turambar. Compozitia noastra empatica ne va face sa actionam in situatii perfect similare similar. Stiu ca e netestabil, dar e destul de logic ca atata timp cat ne bazam actiunile pe niste judecati in conjunctie cu valorile experientele si starile proprii vom face fix la fel in situatii identice. Poate daca am da cu zarul situatia s-ar schimba, dar cu siguranta am fi numiti "dilii" :-)
    Personal m-am surprins ajungand la rezultate similare pentru o problema inginereasca pe care uitasem ca am rezolvat-o deja.

    Pe de alta parte insa exista situatii oarecum punctuale cu o frecventa care tine de karma fiecaruia in care efectiv suntem pusi sa alegem intre bine si rau. Suntem singurei in fata universului dezlantuit si avem de facut o "miscare". De multe ori nu constientizam pana nu a trecut. Alteori cand valul nestiintei nu mai e necesar vedem clar "locomotiva" in toata splendoarea ei. Atunci suntem Oameni cu O mare cu adevarat. In urma acestor experiente empaticul nostru strunit de creier in mod constient sau inconstient evolueaza. In sensul binelui suprem. Care e cel pentru toti.

    Ce spui in ultimul tau comentariu este adevarat in sensul ca determinismul poate sa aduca o "plictiseala" pentru cel care ar putea vedea acest joc in care niste robotei merg pe niste sine. Insa intotdeauna exista momentul in care roboteii se "trezesc" si au de facut o alegere adevarata.

    RăspundețiȘtergere
  28. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  29. Farmecul e in mintea noastra. Daca vrem sa sacrificam adevarul de dragul farmecului..e ok. Dar asta nu inseamna ca lumea are farmec, ci doar ca noi ne-o reprezentam asa.

    RăspundețiȘtergere
  30. Actiunea ghidata de "intuitie" poate fi o capcana in sensul ca inainte sa "asculti"intuitia e absolut necesar sa observi ce e aia. Daca o persoana sa zicem are o fiinta mai slaba - mai aplecata spre rau in sensul nonbinelui general- si isi asculta strict pornirea nu va evolua niciodata.
    Ma opresc aici. For ze moment.

    Cat despre atei, ce este ala un ateu?.. Cine suntem noi sa judecam daca un om este sau nu credincios , sau cat de mare este credinta lui? Sincer i-ti spun, prefer de 10x un ateu sincer decat un credincios fatzarnic. E diferenta dintre adevarul unei realitati a insuficientei credintei care poate fi un factor de progres spiritual si o minciuna care prin care autosuficienta pune capac acestei dezvoltari.


    E din doua pt ca nu a incaput :-)

    RăspundețiȘtergere
  31. Destinul exista si este fix.
    Teoria determinista este inclusa in univesul infinit pt. ca totul este.
    Daca este sa privim univesul infinit ca si niste fire in timp atunci firul respectiv se poate desfasura intr-o singura directie. Si exista fire pentru toate variantele posibile.
    Destinul exista ca atare numai pentru lucrurile care sunt supuse timpului.
    Ca sa ai destin trebuie sa ai timp, ceea ce este in afara timpului nu are destin.
    In cuantica particula are destin dar functia de unda nu.

    RăspundețiȘtergere
  32. minunatalumenoua12 noiembrie 2010, 23:40

    Realitatea e ceea ce "simtim cu simturile". Realitaea mai e si ceea ce simtim fara simturi. Intuitie. Nedemonstrabil. Absurd. Fara noima. Etc. Exista mai multe realitati, asa cum exista mai multe fete ale aceluiasi om. Nimic nu e separat de restul lucrurilor. Noi suntem tot ce exista si tot ce exista suntem si noi. O vrabie nu poate sa zboare fata aer. Oamenii separa orice, trag linii intre lucruri. Tot ce nu este realitate este boala, asta ni se spune zi de zi, intr-un fel sau altul. Copiii sunt "invatati" sa zboare, adultii sunt invatati sa puna "etichete", sa faca parte dintr-o miscare si sa ignore tot ce nu este acea miscare. Realitatea pe care o experimentam zi de zi nu este absoluta, nu inglobeaza totul, pentru ca ea este ca o doctrina si doctrinele sunt incomplete prin natura lor. Realitatea este tot ce vedem si tot ce nu vedem... mai mult, este tot ce nu vom vedea vreodata.

    http://www.youtube.com/watch?v=OcOhZlOYnrg

    RăspundețiȘtergere
  33. Wow, se pare ca discutia a avansat. Vad ca exista pe aici mai multa lume interesata de aceste lucruri si dispusa sa le analizeze mai atent decat as fi crezut.

    Pongo - eu as spune ca vad binele si raul nu neaparat material, ci energetic, inginereste. Energia nu este buna si nici rea, e doar energie. Dar ai nevoie de un pozitiv si un egativ pentru ca aceasta sa circule, sa creeze miscare. Ai nevoie de o alternanta pe o anumita frecventa pentru ca miscarea sa continue la infinit. Daca cunosti modul in care functioneaza o baterie sau un aparat conectat la priza vei intelege ce vreau sa spun. Binele si raul uman, material, cel de toate zilele cred ca sunt doar o forma mai complexa a respectivei polarizari.

    Cat priveste alegerile de moment se poate spune ca acestea de fapt nu genereaza nimic. Daca universurile paralele exista simultan, alegerea nu face de fapt decat sa comute perceptia si focusul celui care experimenteaza de pe un canal pe altul, de pe o frecventa pe alta. Paralelismul se refera in acest caz doar la independenta fiecarui univers. Universurile de pe frecvente apropiate fiind atat de putin diferite, trecerea intre ele se realizeaza gradual, imperceptibil pentru cel care nu a deprins "scanarea rapida" sau focalizarea simultana pe mai multe frecvente.

    Am incercat mereu sa evit pe cat posibil discriminarile religioase, de fapt asa cum ziceam chiar natura meseriei m-a invatat partial asta. Sunt de acord ca e irelevanta religia, natia, ideologia politica sau economica atata vreme cat omul e OM. Ma intristeaza astfel uneori cand vad ca multi considera ecumenismul ca pe cel mai mare rau care s-ar putea produce.

    Anonim - determinismul eu l-as vedea mai curand in alt sens: ca si calea cea mai scurta de evolutie. Modul cel mai rapid de a gasi frecventa dorita, destinul de care zici. Bineinteles ca majoritatea vor incerca sa se apropie cel mai mult de cararea respectiva. Si atunci cand se vor afla in apropierea ei intuitia le va semnaliza acest lucru daca vor dori si vor sti sa o asculte. In acest context liberul arbitru ramane libertatea de a te plimba pe frecvente aiurea, pe carari ocolitoare, chiar daca destinatia finala este aceeasi pana la urma.

    minunatalumenoua - ai dreptate, nu exista un mod "corect" de a experimenta realitatea si orice "stiinta" care pretinde ca te invata asta este de fapt o alta religie... :)

    RăspundețiȘtergere
  34. Flavian a scris:
    asta nu poate sa-ti spuna decat cineva care s-a intors deja in ocean, noi suntem inca picaturi

    Pai si cand se va ajunge in stadiul ala in care indivizii vor face parte din "ocean", atunci fiecare va sti ce gandeste celalalt? Nu sunt sigur ca inteleg cum functioneaza ideea asta ca toti sunt una si suntem toti conectati cumva.

    Dupa parerea mea, eu vad o astfel de conceptie mai degraba ca un simptom al unor lucruri care se petrec in societate. De exemplu, societatea de azi e foarte individualista, ba chiar incurajeaza individualismul pana la niste extreme care i-a alienat pe oameni unii de altii. Unii sefi de banci iau niste bonusuri care sunt de cateva sute de ori mai mari decat nivelul salariilor medii din sectorul lor. Intre cei bogati exista mentalitatea ca daca esti "superior" celorlalti meriti sa-i pacalesti si sa le iei banii si astfel sa traiesti separat de plebe. Asta nu e doar o problema de lacomie, adica de grad de gravitate, ci e o problema pentru ca acei indivizi isi cauta menirea de a fi -- modul lor optim de adaptare la societatea actuala -- in acest debuseu al acumularii de resurse si al indepartarii de marea societate a oamenilor marunti. La nivel micro, fiecare are niste prieteni, o familie, niste colegi, dar in mare parte majoritatea oamenilor e deconectata de marea societate, nu cred ca simt ca mai exista o conexiune intre ei si niste oameni straini.

    Rezolvarea acestei probleme care probabil a aparut odata cu cresterea masiva a populatiei in specia noastra a fost sa le dea oamenilor mai multa autonomie, pentru a-i motiva sa-si caute fiecare modul de adaptare, bazat pe acumularea de resurse economice. Bineinteles ca asta nu a rezolvat problema de fond, ci a accentuat-o.

    Pe acest fundal al alienarii indivizilor de societatea mare au aparut aceste miscari de re-apropiere a picaturilor de care vorbeai inapoi la un "ocean". Dupa parerea mea, este un simptom si nu un sens. Oamenii cauta inconstient forme care-i apropie de ceea ce au pierdut prin structura actuala a societatii. Evident ca asta e imposibil de realizat intr-o specie care a crescut dincolo de capacitatea de a se integra pe sine complet. Motiv pentru care a aparut si ideea rezolvarii reapropierii sociale prin intoarcerea la comunitati mici si mai bine integrate, adica de fapt a spargerii marii societati.

    Nu intamplator in UK Cameron propune un proiect, ceva de genul 'The Big Society', care raspunde exact acestor simptome.

    In rest, cred ca e foarte multa teorie si abstractie in discutia de aici, pentru ca toate aceste forme folosite in dialog nu sunt niste realitati, ci niste concepte care s-au decantat de-a lungul a mii de ani. Deci sa nu presupunem ca ele sunt asa de virgine si naive. Ideea de dumnezeu e o hoarca batrana si vicleana, care mereu gaseste modalitati sa se mai ascunda in bune intentii.

    RăspundețiȘtergere
  35. Softul asta de la blogger cam face figuri. Intai zice ca nu poate posta un text pentru ca e prea lung, dupa care daca postez pe bucati gasesc si mesajul mare original. :|

    Te-ai gandit sa treci pe o alta platforma, care lucreaza ceva mai friendly la capitolul comentarii?

    RăspundețiȘtergere
  36. Asa se zice, ca telepatia va fi chestie banala si toata explozia asta de internet, telefonie mobila si media este doar pentru a ne obisnui cu ideea ca putem comunica instantaneu oricand si de oriunde cu oricine de pe glob care doreste asta.

    Paradoxal, daca s-ar intampla asa ceva cred ca libertatea de miscare si autonomia oamenilor ar creste. Ar fi totusi interesant in prima faza pana ce lumea s-ar dezvata de mentalitatea pastrarii secretelor si a minciunilor mai mult sau mai putin nevinovate... :)

    La blogger ma gandeam sa renunt intr-o vreme, cand a mai facut figuri, dar in ultima vreme se mai cumintise si m-am cam obisnuit cu el.

    RăspundețiȘtergere
  37. http://www.zf.ro/opinii/opinie-sorin-paslaru-banii-incep-sa-isi-piarda-valoarea-in-fata-resurselor-7709970

    RăspundețiȘtergere
  38. /www.dailymotion.com/video/xfmaah_chalutier-chinois-vs-garde-cote-japonais_news#from=embed

    RăspundețiȘtergere
  39. @minunatalumenoua
    foarte frumos spus;
    subscriu si eu la aceeasi conceptie, viziune;
    ma bucur sa vad ca rezonam :)

    RăspundețiȘtergere
  40. Flavian - Partea aia cu secretele ar fi cea mai interesanta. :))

    RăspundețiȘtergere
  41. @minunatalumenoua

    Vezi ca domnul Grof s-a jucat in trecut cu LSD si alte psihedelice. E un sustinator al folosirii de psihedelice pentru amplificarea starilor de care vorbeste.

    Daca s-ar intampla ce zice el, ar fi tare sa vedem o societate de indivizi care umbla pe strada cam "prajiti", cum se zice.. =))

    RăspundețiȘtergere
  42. Având în vedere că limbajul este un instrument ce se defineşte prin sine,ciclic, prin urmare incomplet, mai are cineve vre-un dubiu că orice "înţelegere" bazată pe limbaj este tot incompletă?

    Observ că jonglaţi cu cuvinte precum "infinitul" la fel cum mânuie un copil o jucărică cu zdrăngănele, dar are cineva cu adevărat o dovadă a existenţei acestuia? Există cu adevărat o înţelegere completă a ceea ce reprezintă infinitul nu doar o etichetă, un concept abstract?

    O altă întrebare interesantă, zic eu, este: Câte niveluri de înţelegere există şi în ce măsură acestea pot fi traduse între ele?
    În afară de nivelul limbajului pe care cum am spus eu îl consider incomplet , există un nivel mai profund care să faciliteze înţelegerea?
    În liniştea din care se naşte orice gând există înţelegere? Dacă da, poate fi aceasta tradusă în vorbe fără să îşi piardă esenţa?

    RăspundețiȘtergere
  43. Individul x : absolut de acord. Limbajul este insuficient. Asta este si motivul pt care Iisus a vorbit in alegorii.

    RăspundețiȘtergere
  44. lucian - foarte bun articolul, nu imi e cunoscut autorul dar pare sa fi inteles si prezinta foarte bine problema resurselor

    X - Cate niveluri ? Infinite, evident... :)

    Se spune ca atingerea nivelului mai profund vine odata cu telepatia. Asta ar fi inca un avantaj al acestui mod de comunicare, plus ca asa mai scapi si de invatatul limbilor straine... ;)

    RăspundețiȘtergere
  45. Cineva vorbea despre determinism..nu cred ca mai e o teorie de luat in calcul. Determinismul e legat de cartezianism, un mod de a gandi exclusiv prin relatia cauza efect, a privi lucrurile separat (bine si rau) si ca suntem guvernati de legi imuabile. Se vede cu ochiul liber schimbarea de paradigma. Chiar si proiectul de la Geneva e o dovada. Oamenii se gandesc sa foloseasca energia planetara in locul hidrocarburilor etc, au curajul sa se avante in idealuri aparent „imposibile”. Vreau sa spun ca daca am gandi determinist, aceste lucruri sunt imposibile acum si nu le-am lua in calcul. Si totusi le luam. Traim in multivers (poate!) iar legile fizicii nu sunt imuabile. S-a dovedit ca apar alti factori (niste idei mai noi in acest sens: Michio Kaku „Fizica imposibilului”, pentru cine are chef sa o citeasca).
    Discutia pornise de la relativitatea dintre bine si rau, ca perceptia creeaza realitatea, spunea Flavian. Da, Flavian, nu mai putem privi lucrurile in termeni clasici, in definitiile existente, date in baza legilor cunoscute, a viziunii separate asupra lucrurilor. Si atunci cum? Lasi pur si simplu mintea sa pluteasca pana cand intuitia intalneste un punct de contact, apare un sentiment de cunoastere? Ce determina perceptia? ... sau aceasta trebuie sa fie determinata de ceva? Cum poti depasi aceste limite ale gandirii?

    RăspundețiȘtergere
  46. L-am urmarit si eu cu interes pe Michio Kaku, chiar l-am si recomandat pe aici ca pe unul dintre putinii fizicieni care indrazneste sa priveasca dincolo de cumintenia "stiintei" clasice.

    Binele si raul, dezvoltand conceptul tehnic pe plus si minus in cazul unei baterii, cred ca poate fi gandit si altfel. Daca toti oamenii ar fi perfecti, buni, ingaduitori ar face doar ceea ce este bine, nu ar mai avea saraci de ajutat, prosti de educat, rai de combatut unde ar mai fi actiunea ? Ce ar mai genera miscarea ? S-a tot explicat ca utopiile au tendinta sa moara singure daca sunt prea perfecte. La fel si realitatile in care toata lumea ar fi "rea" dar care probabil s-ar autodistruge extrem de rapid daca toti n-ar urmari decat sa-si dea in cap unul celuilalt.

    Cred ca indiferent de nivelul de evolutie, acest echilibru va trebui pastrat. Oamenii avanseaza, depasesc micile piedici, raul de zi cu zi doar pentru a descoperi noi provocari, noi bariere ale "raului" care vor trebui invinse intr-un fel sau altul. Raul de azi nu mai inseamna boierul care jupuia iobagul cu biciul pe camp, ci bancherul care te jumuleste de bani prin mijloace sofisticate. Revolutiile se duc acum pe internet sau pe sticla, la nivel ideologic, nu cu furca in mana ca pe vremuri. Asta este, au beneficiat intr-un fel ambele parti de evolutie, dar distractia continua... :)

    Cum va arata lumea de maine ? Vom da "luptele" la nivel telepatic si multidimensional ? Ce inseamna realitatea si unde se termina iluzia ? Care va fi noua paradigma ? Cred ca e mai putin relevant atata timp cat pastram o minte deschisa si suntem pregatiti pentru orice schimbare... ;)

    RăspundețiȘtergere
  47. Intrebarea era cum poti depasi aceste limite ale gandirii: experienta, prejudecatile? Asta e metoda acum si stim ca nu e buna. Dar alta avem?

    RăspundețiȘtergere
  48. Vezi ce ziceam mai sus apropo de mintea deschisa. Se mai zice ca intuitia ajuta mult de asemenea. Ceva de genul asta... :)

    RăspundețiȘtergere