Doua realitati

Imi spunea ieri Moromete ca are impresia uneori cum ca as vorbi despre o lume paralela. Una pe care multi insista inca sa o nege. Din ce observ la o simpla privire aruncata pe grafice multi dintre cititorii mei provin din marile orase si in special din bucuresti, la fel cum se intampla probabil si pe majoritatea forumurilor mari. Este si normal, avand in vedere concentratia de populatie cu acces la retelele de comunicatii de acolo. Este poate la fel de normal ca imaginea reflectata pe internet sau la televizor sa fie de cele mai multe ori usor deformata. Iar lumea prezentata din punctul de vedere al oraseanului, a omului usor decuplat de realitatea naturii si mult mai apropiat de o realitate virtuala sau cel putin usor artificiala.

O lume a laptelui care vine de la carfur, cu vaca vazuta mult mai des ca o poza pe cutia de carton decat in realitate. O lume a rosiilor perfecte la exterior si verzi la interior. Care daca nu sunt suficient de rotunde si tari, nu indeplinesc "standardul" acceptat si necesar pentru a ajunge in caruciorul de la supermarket. O lume in care totul e imbuteliat, sterilizat si bine incadrat in reguli care deja au devenit o obisnuinta. In standarde cu care multi ne-am obisnuit constient sau nu. Tipare de gandire la care chiar si cei ce incercam sa ne eliberam de aceste metehne inca ne e greu sa renuntam si sa ni le scoatem din reflex sau subconstient.

Acesta e cred unul din motivele care explica poate si pesimismul care domina de multe ori aceste lumi virtuale. Poate tot de aceea, de cele mai multe ori, atunci cand vorbesc de o destramare a sistemului de organizare actual al societatii sunt privit cu spaima si multe din reactiile pe care le primesc sunt negative. Oraseanul dependent de tot ce inseamna mijloace moderne de existenta asigurate prin intermediul banilor intra in panica. Cum adica ? Fara banci ? Pai si cu ce bani mai merg eu la Carfur sau in Mall ? Aide bre nea Flaviane, esti neserios, pe bune. Cum sa pice statul ? Nu se poate asa ceva. Lasa revolutia ca a fost regizata. Lasa prabusirea ditai imperiului sovietic ca acolo rusii au fost subminati de americani. Alea sunt chestii pe care le invatam la istorie, asa ceva NU se poate repeta.

Mda, ce ne-am face fara stat si fara legi care sa ne "protejeze de anarhie" ? Lumea uita de multe ori ca statul suntem noi. Aia care platim taxe, nu cei care incearca sa ne jumuleasca de ele pentru binele propriu. Legea ? Vi se pare ca acum oamenii dau prea multi bani pe toate asa-zisele legi tembele emise de niste parlamentari care nu-si vad decat propriul interes ? Fara legea bunului simt eram si acum de mult istorie. Celor care cad in butoiul de pesimism atunci cand aud de o dezintegrare a sistemului actual le recomand o cura de optimism. In care sa mai lase stirile de la ora 5 si nebunia din oras. Luati o vacanta la tara cateva saptamani ca sa vedeti ce inseamna viata si atitudine de om normal. Care nu da prea multi bani pe statul asta si "binefacerile" lui. Veti intelege poate astfel de ce unii nu credem ca in momentul destramarii sistemelor centralizate, in urma unui eveniment natural sau faliment generalizat, lumea ar intra in haos si s-ar termina totul.

Evident ca in marile aglomerari urbane lucrurile vor scapa cel mai probabil de sub control, iar lumea le va abandona intr-o prima faza. Dar sunt zone in care o prabusire a sistemului va conta cam la fel de putin precum ploaia de a doua zi. Evident ca e nevoie de colaborare si de bun simt. Dar se pare ca multi baieti de la oras care traiesc cu iluzia independentei fata de tot si de toate au cam uitat ce inseamna asta. De aceea va sugeram sa petreceti cateva zile intr-un sat normal sau orasel mai mic in care fiecare se cunoaste cu fiecare, toti se ajuta intre ei si nimeni nu se apuca sa dea in cap la nimeni. Chiar daca "siguranta" oferita de stat prin intermediul unui politai din comuna este ca si inexistenta. Dar nah, e cam greu sa pricepi una ca asta privind nebunia din jurul tau in orase precum capitala sau cascand gura la toate bazaconiile care sunt aruncate zilnic la tembelizor.

De aceea spuneam ca e vorba de doua realitati. Una a celor care vad satul ca un mod de viata inapoiat, plin de lipsuri, de oameni care se bat pentru nimicuri, care nu "produce" nimic util pentru societatea de consum si deci nu merita atentie. O alta realitate este a celor care vad altfel micile comunitati rurale si care observa ca n-au nici o treaba cu imaginea pe care unii si-au format-o urmarind prea multe stiri de la ora 5. Normal ca in orice padure, exista si uscaturi, dar nu de ele era vorba aici. De la clasicul betiv al satului pe care il dojeneste toata lumea pana la "anarhie" si dat in cap fiecare la fiecare e cale lunga. Personal am mai explicat ca am contact saptamanal cu lumea satelor transilvanene unde am copilarit si mai am inca legaturi, iar de curand am avut ocazia sa fac o incursiune si in zona satelor moldovenesti. Si acolo oamenii m-au impresionat prin firea primitoare, bunavointa si modul de a gandi lucrurile. E un alt gen de lume, e un alt tip de realitate. Pentru cei care au ochi sa o vada si minte sa o inteleaga.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.