joi, 22 iulie 2010

Cine n-are batrani sa-si cumpere

Ce te faci insa daca ai prea multi ? Bunicii, generatia 80-90 ani faceau cate 5-6 copii. Parintii si cei 4-5 unchi, generatia 50-60 ani au facut cam 2 nepoti. Noi, tineretul de 30-40 de ani facem in medie cam un copil. Pentru o pereche de bunici munceau de la 20 pana la 60 de ani vreo 5-6 copii. Ei ies la pensie imediat. Raman in locul lor nepotii, care majoritatea au bagat facultati si mastere pana pe la vreo 25-30 de ani, iar acum e criza si nu prea mai au unde sa lucreze. Au in schimb de intretinut fiecare niste parinti, ceva bunici care mai sunt, unii si cate un copil mic. Incercam asadar sa inlocuim acum 5-6 muncitori cu vreo 2 someri si ne miram ca ceva nu prea mai merge.

Daca n-ati ghicit inca, postul asta este despre problemele demografice. De care am mai discutat noi pe aici. Atunci cand ziceam ca economia e doar un barometru, adevaratele probleme sunt cele energetice, de resurse, de mediu, de mentalitate si de.. mografice. Care cam toate, ca sa vezi, ne lovira deodata tocmai acum. Chris Martenson ne explica foarte frumos o parte din ele, iar la capitolul demografie ne prezinta in mod stiintific cum e cu piramida varstelor care se cam clatina din cauza ca baza e tot mai subtire. Povesti cu boomerii americani sau cu decreteii din Romania, care se inmulteau pe vremuri intr-o veselie.

Da, problema e identificata corect de tot mai multa lume. Majoritatea se impotmolesc insa la gasirea solutiilor. Motivul impotmolirii cred ca este din nou faptul ca majoritatea incearca sa caute solutiile in paradigma clasica. Iar acolo problemele pur si simplu nu au rezolvare. Ati facut ceva bullshi.. pardon, traininguri corporate ? Stiti ce inseamna termenul think outside the box ? Degeaba socotesti totul in bani si in impozite. In echilibrari de bugete si sisteme de pensii cu deficite. O abordare mai corecta ar fi daca ai socoti in acumulare de bunuri, dar si aici exista niste limite. Chiar daca banii de pensii munciti de cei care contribuie la caritasul organizat de stat NU ar fi furati si ar fi investiti in lucruri utile, tot n-ar ajuta prea tare. Pentru ca in alta parte sta cheia: munca inseamna energie, nu bani.

Cica solutii. Sa facem copii mai multi, cand planeta e suprapopulata. Povestea cu cresteti si va inmultiti, ca bacteriile lui Albert Bartlett, am vazut cat ne-a ajutat. Faptul ca distributia varstelor avea pana de curand forma de piramida, la ce fel de schema va duce cu gandul atunci cand vorbim de cresterea numarului de nou-nascuti ? Sa crestem impozite, sa imprimam mai multi bani, sa dam la pensionari. Ca in anii 90 cand imparteam bani in stanga si in dreapta si tot nu ajungeau, ca nu mai valorau nimic. Sa importam tineret. Asta e ca si aruncatul pisicii in curtea vecinului: pasam problema la altii, sa se descurce ei cu ea, de parca n-am trai pe aceeasi planeta. Mai sunt si alte exemple, dar cred ca e suficienta mostra de "solutii" oficiale propuse.

Cele nitzel mai inteligente, au o abordare mai practica si ceva mai buna. In ideea ca statul nu se prea pricepe la pus deoparte agoniseala oamenilor, da iama in banii stransi de la acestia si apoi da din colt in colt. Mai ales cand se trezeste cu 18 milioane de majori vaccinati buni de vot, dar din care doar 3 milioane muncesc in mod oficial. Cum sa acoperi cu ei salariile bugetarilor, bursele studentilor, alocatiile handicapatilor, pensiile batranilor si sa mai ramana ceva si de furat ? Da-i incolo de batrani, las ca le taiem si lor "pensiile nesimtite" ca s-au cam invatat oricum sa dea spaga pentru caz de boala sau pensionari anticipate. Doar nu erau sa ramana mai fraieri cand toti incercau sa fenteze statul pe toate partile.

Ei bine, pentru a elimina fentele de stat, unii au propus drept solutie eliminarea sistemului de pensii si "liberalizarea acestuia". Asta se poate face in doua moduri. Mutand problema de la stat la AIG, adica aceeasi hotie, dar cu alta palarie. Sau pentru cei care au inteles cum e cu asigurarile private, investind direct in chestii utile. Gen mai iau un apartament, mai iau niste aur, mai cumpar un teren, mai fac o casa pe el si altele asemenea. Solutia de tipul asta e de departe una dintre cele mai bune alternative. Mult mai buna decat caritas-uri organizate de stat sau de fondurile de pensii. Are insa si ea bubele ei. La pensie, fiecare mos cu doua terenuri sau doua case va dori sa vanda una si sa traiasca din veniturile respective. Problema este: cui sa o vinzi ? Tinerii tot mai putini ar mosteni oricum una de la bunici si chiar daca n-ar fi asa, oferta ar depasi cu mult cererea. Pur si simplu ar fi de vreo 2-3 ori mai multe bunuri oferite spre vanzare decat cereri. Devalorizarea ar fi corespunzatoare si batranii si-ar da seama ca investirea muncii de o viata in orice bun, oricat de real, nu va reusi sa pastreze valoarea in momentul in care nu vor exista cumparatori pentru bunul respectiv.

Hai sa vedem insa cum putem aborda problema altfel. De ce au de fapt nevoie pensionarii ? Au nevoie de bani ? Sau au nevoie de fapt de munca ? Lumea uita ca banii sunt doar un mijloc de schimb. Ce fac pensionarii cu banii ? Platesc intretinerea, medicamentele si doctorii. Ce inseamna asta ? Ca de fapt beneficiaza de munca celor care lucreaza in fabricile de medicamente, in minele de carbune, pe sondele de petrol sau in spitale. Da, poti elimina o parte din problemele urmasilor, pentru a le face munca mai usoara. In loc sa produci jipane pentru administratorii casei de pensii sau iahturi pentru bancherii de la AIG, poti face chestii mai utile. Poti construi autostrazi, baraje, retele energetice sau spitale pe care urmasii nu vor mai trebui sa le construiasca. Le vei elimina astfel o parte din munca pe care ar trebui sa o faca si vor putea munci mai mult pentru a produce bunurile care nu se pot fabrica anticipat cu cateva zeci de ani. Si pentru a oferi serviciile de multe ori mai importante decat bunurile in sine.

Asta inseamna insa planificare. Si una foarte atenta, pentru a intelege ce nevoi vor fi peste o generatie. Cam greu pentru sistemul actual care nu reuseste sa anticipeze nici macar ce va urma peste un an. Solutia cred asadar ca va trebui sa vina din alt domeniu. Spuneam mai sus ca munca inseamna energie, nu bani. Poti avea bani fara limita, daca nu-ti vei permite sa cumperi munca de care ai nevoie pentru ca mana de lucru va fi limitata. Ce s-ar intampla insa daca energia ar fi nelimitata ? Ai putea pune sa munceasca pentru tine tot mai multe aparate. Resursele nu ar mai fi o problema, pentru ca obtinerea si transportul acestora s-ar face mult mai usor. Costul de fabricatie pentru majoritatea bunurilor ar scadea. Am putea astfel folosi tot mai multi roboti si masini care sa inlocuiasca ceea ce tinerii ar fi trebuit sa faca pentru a le asigura un trai decent parintilor.

Oamenii scapati de poluare si de stresul muncii in conditii grele, ar putea beneficia de o viata mai relaxata si mai sanatoasa, ceea ce le-ar lungi considerabil durata de viata. Anii in care ar fi apti de munca sau ar putea sa se ingrijeasca singuri vor creste, iar numarul de tratamente necesare va scadea. Pensia batranilor se duce astazi in mare parte pe intretinere si pe medicamente. Intr-o lume mai curata ce ar beneficia de energie gratuita, oare ar mai avea nevoie de pensie ? Intr-o lume in care copiii ar avea mai mult timp liber sa-i ajute si totul s-ar obtine mult mai usor oare ar mai avea nevoie de bani ? Intr-o lume din viitorul nostru oare vor deveni toate aceste lucruri realitate ? Intr-o lume utopica sau in lumea noastra ?

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

35 de comentarii:

  1. Salut Flavian, cred ca aste e de departe unul din cele mai bune articole citite pe blogul tau (din pct meu de vedere).

    O zi buna, V !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi valentin, ma temeam ca lumea o sa-mi reproseze ca o dau iar in utopii... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu sunt ceva mai critic si zic ca tinde spre idealism :). Natura umana este imprevizibila ;).

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh, am vrut sa sar nitzel din butoiul cu pesimism si am cazut de data asta in cel cu optimism.

    Le tin pe amandoua la indemana, ca sa pastrez cat de cat situatia echilibrata... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place sa-ti citesc blogul, chit ca uneori nu comentez. Azi esti extrem de optimist, chiar idealist. O astfel de lume (gen rai) e utopica, sunt sigur ca stii si de ce. Tu crezi in ea?

    RăspundețiȘtergere
  6. Te citesc de ceva vreme, însă astăzi nu prea sunt de acord cu tine... prea seamănă a comunism.
    Societatea perfectă e un vis, indiferent dacă se numeşte "Republica" lui Platon, "Utopia" lui More, sau comunism...

    RăspundețiȘtergere
  7. Din pacate sunt prea multe interese ca sa nu se realizeze in curand.
    Oricum ar fi foarte fain sa existe energie aproape gratuita, iar oamenii sa-si poata dedica timpul pentru altceva decat supravietuirii...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pfuaa, ati sarit pe mine... exact ce ziceam mai sus. Oi fi aflat vreo noutate in domeniul experimentelor cu hidrogenul, mai stii... :)

    Ciprian, confunzi comunismul cu NWE. Daca tot vorbim de "utopii" macar sa o facem cum trebuie... ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Hehe.. tu te tot învârţi în jurul cozii şi nu vrei s-o spui p-aia dreaptă. Înţeleg, nu vrei să-i spării de tot pe cititori :)
    Dar hai s-o spun eu:
    De fapt avem nevoie să începem să ne comportăm mai mult precum celulele dintr-un organism decât nişte bacterii din supa primordială. Să încetăm să mai concurăm şi să colaborăm, pentru că în realitate ideea că resursele limitate nu ajung să satisfacă nevoile nelimitate ale omului este o mare prostie. Nevoile nu sunt nelimitate, oricine se gândeşte îşi dă seama de asta.
    Să desfiinţăm conceptul de "proprietate" şi chestiile inutile gen "bani", precum şi pe cele subversive gen "autorităţi", pentru că în realitate nu deţine nimeni nimic şi nu poate controla nimeni destinul omenirii decât omenirea însăşi.
    Ce-ar însemna să te comporţi ca o celulă? Să munceşti nu ca să agoniseşti pentru tine, ci ca să sporeşti beneficiile comunităţii de care şi tu indirect te bucuri.
    Dacă energia pe care fiecare individ o depune s-ar întoarce în sistemul de care toţi beneficiază, şi nu în nişte conturi personale, nu ne-am mai confrunta cu problemele, total artificiale pe care predecesorii noştri le-au creat ieri şi pe care noi le suportăm azi, pentru că suntem prea prinşi în status-quo-ul, de a încerca în mod repetat aceleaşi "soluţii" care s-au dovedit proaste.
    Dar nu-i bai, e nevoie doar de puţintică răbdare şi determinare... lumea de care spui va exista cu siguranţă. Orice este posibil dacă vrei cu adevărat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dada, cam asa ceva. Doar ca lumea se cam sperie cand aude ca ar fi mult mai util sa colaboram, gandindu-se la vechiul sistem.

    De aceea impulsul de colaborare trebuie sa vina din interior, atunci cand oamenii vor intelege ca independenta e o iluzie, nu din exterior, fortat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Unul dintre cele mai clare si mai bune articole din colectia Flavian. Totusi, parca finalul nu sugereaza alternative. Pare mai subtire decat grosul subiectului care e tratat atent si e punctat de identificarea precisa a problemelor. Te grabeai ? :) Eu cred ca banii actuali incurajeaza doar comertul - adica furatul caciulii intr-un grup neorganizat. Daca am reusi sa producem bani (moneda de schimb) care sa oglindeasca IMPORTANTA activitatii oamenilor si nu talentele de comercianti sau apucaturile hotesti atunci am putea ajunge la o lume intr-un echilibru cat de cat stabil. Si am respecta si legile naturale care spun ca cel mai bun isi perpetueaza genele nu hotii sau comerciantii. Si inchei cu o chestiune de mare substanta pe care am auzit-o la o emisiune noctura (nu-l banuiesc pe autorul emisiunii de originalitate) si anume ca trebuie recompensati mai mult cei care creeaza nu cei care reproduc. Cu alte cuvinte - inginerul proiectant al unei piulite merita muuuult mai mult decat strungarul care face 1000 de piulite in fiecare zi dupa planurile inginerului.

    RăspundețiȘtergere
  12. ooooof.. văd că oamenii tot la bani, de orice natură ar fi ei, tot la perpetuarea genelor şi tot la "care e mai tare decât care" se gândesc..
    E oare atât de greu să înţelegem, că degeaba inventează unu o piuliţă, dacă nu există şi "strungarul" care să o producă atunci când e nevoie de ea?
    E oare atât de greu să înţelegem că fără amărâţii care rânesc tonele de gunoaie din "minunatele" noastre oraşe ne-am sufoca cu toţii?
    Cine ar fi mai important când n-am mai avea loc să circulăm cu maşinile noastre luxoase de atâta gunoi, maşini pentru care oricum ar trebui să le mulţumim lu' nişte neica nimeni care au produs piuliţele care prind înfometatele motoare de caroserie?
    În momentul prezent sunt nişte treburi murdare, pe care preferăm să nu le vedem, dar pentru care ar trebui să le mulţumim OAMENILOR care se ocupă de ele.
    E chiar aşa greu să înţelegem că nu există cineva mai important decât altcineva? Că există o interdependenţă mult mai profundă decât poate părea la prima vedere?

    Să mai zic şi de albine care dacă nu şi-ar face treaba noi nu am mai exista?

    RăspundețiȘtergere
  13. zummuz - nu ma grabeam, dar l-am scris azi-noapte la 2 dupa ce m-a starnit un comentariu in alta parte. De obicei astea facute la pasiune ies cel mai bine, dar spre final cred ca ma doborase deja somnul... :)

    Acuma, cu moneda asta bazata pe un fel de meritocratie, nu stiu ce sa zic. De obicei de la discutiile alea despre importanta muncii se strica treaba. Eu cred ca trebuie plecat de la ideea de a crea ceva fara sa te gandesti la recompensa pe care o vei primi.

    Are dreptate X ca apoi remuneratia sa vina asa, ca un bonus, dar la baza creatiei sa stea pasiunea si placerea de a face lucrul ala, cat mai bine. Unde nu se poate cu pasiune, chestii gen spalat toalete, se face eventual cu randul, ca sa nu fie cu suparare.

    RăspundețiȘtergere
  14. :) eu tot comunism ii spun. Motto-ul comunismului defineste perfect ceea ce descri tu: "fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi". Ca o parenteza mi s-a parut culmea ironiei ca acest text sa fie preluat direct din Biblie http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunism.

    PS. ceea ce am trai noi a fost doar socialism, ne-am ucis conducatorul iubit chiar inainte de a ne baga in comunism :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Flavian

    Mi-a placut foarte mult articolul, putini reusesc sa priveasca peste ideea de bani si sa realizeze nevoile esentiale pe care speram sa le satisfacem prin mijlocirea banilor.

    Spuneai de energie. Am citit si un articol al tau mai vechi despre HOH. HOH mi se pare mai degraba un mod de stocare a energiei (initial electrica), decat o metoda de producere. Despre energiile alternative am facut un studiu aici.

    RăspundețiȘtergere
  16. @individul x:
    Omul a incercat dintotdeauna sa-si usureze munca fizica nascocind diverse unelte pentru a-l ajuta sa-si desfasoare activitatile. In lumea de azi automatizarile si robotii pot inlocui multe dintre activitatile repetitive in care rutina pot sa omoare vigilenta umana astfel incat ceva automat si bine reglat poate scoate pe banda rulanta kestii mai multe si mai bune decat lucrurile scoase de om in regim de norma. Analogia cu industria auto ar fi cea mai potrivita. Pe banda se scot masini mai bune decat cele facute manual. INSA. Pentru kestii mici si de finete care nu presupun rutina omul poate depasi inca robotii. (super-carurile sunt facute manual). Munca fizica e facuta pentru "sclavi" si masini. Cand faci Veyron nu se cheama ca faci munca fizica ci opera de arta. Daca faci Logan - atunci e munca fizica. Sunt inca o gramada de domenii unde chiar munca repetitiva umana nu poate inca fi inlocuita cu automatizari sau roboti. Dar sa nu generalizam. Creatia este mai specifica omului decat rutina. Progresul (chiar asa stramb cum e el) a fost asigurat de catre artisti nu de catre rutinati.

    RăspundețiȘtergere
  17. @zummuz

    Mă gândeam eu că cineva s-ar putea gândi la automatizări..
    Eu am folosit exemplul dat de tine, deşi forţat în ziua de azi, pentru a puncta o idee. Se pare că n-a fost luată în seamă..

    Ar fi de dorit ca munca de rutină să fie înlocuită de roboţi, şi oamenii să facă doar muncă creativă. Există tehnologie pentru aşa ceva azi, însă încă sunt oameni care mor de foame, sau care muncesc pe brânci pentru a trăi de azi pe mâine. De ce?

    Eu consider că toţi oamenii sunt capabili să fie creativi, şi nu am cum să nu observ că în fiecare secudă se iroseşte un potenţial enorm, deoarece foarte mulţi sunt obligaţi să practice nimicuri pentru a se întreţine..

    Din păcate asta este societaeta azi, va veni însă şi vremea când paradigmele cu care am fost îndoctrinaţi se vor sparge, şi vom vedea realitatea aşa cum e ea..

    RăspundețiȘtergere
  18. Ciprian - poti sa-i spui cum doresti pana la urma, dar sa nu apara confuzii daca vorbim de NWE si il etichetam drept comunism

    Mihvoi - ai dreptate, HHO-ul e un combustibil si nu o sursa de energie, in cazul transformarii apei in HHO energia trebuie sa vina din alta parte

    zummuz - dupa cum zice X, pentru automatizari avem tehnologie, castigata poate gratie evolutiei nebune impusa de capitalismul ultimului secol. Mai ramane sa gasim resursele energetice pentru a o implementa la scara larga

    X - ideea s-a notat, intr-un organism nu poti afirma ca fundul e mai putin important decat ochiul, doar pentru ca face o treaba mai "murdara"... :)

    RăspundețiȘtergere
  19. De fapt, ceea ce scrii tu, Flavian, a fost deja gandit si testat intr-o masura.

    In privinta automatizarii muncii, asta este intr-adevar o idee care vine din Marx, daca nu ma insel din Bazele criticii economiei politice. A fost preluata mai incoace de un francez, Andre Gorz, care a scris si o carte pe tema asta (Paths to paradise..).

    Tema a mai fost analizata de multe ori, ba chiar se pare ca unii economisti considera ca ideea a fost testata inclusiv in secolul 19, cand supraproductia in manufacturile automatizate din anumite zone a dus la o scadere a cererii de forta de munca, deci la somaj.

    In ceea ce priveste utopiile, cred ca stii ca ele au fost testate in felurite forme, de la Icarieni pana la furieristii care s-au stabilit in diverse zone in SUA. Toate comunitatile respective au dat faliment in final sau s-au separat din cauza unor diferente ireconciliabile. Cauta north american phalanx, de exemplu.

    Ca ii spui NWE sau altfel, depinde ce include conceptul. Daca include aceleasi chestii propuse deja in literatura socialista, atunci e usor de cautat ce s-a scris, cum a fost criticat si eventual ce soarta au avut proiectele respective, pentru ca se pare ca experientele s-au facut deja inclusiv in perioada moderna si nu au rezistat.

    RăspundețiȘtergere
  20. Da măi Flavian.. tu nu înţelegi?, totul a fost testat şi paratestat. Nu funcţionează! De ce te încăpăţânezi tu acuma?
    Asta e.. omul este făcut să ducă ori o viaţă de lux ori de mizerie.. depinde cât de de abil este în circul ăsta competiţional. Regulile sunt scrise. Poţi ori să le respecţi caz in care eşti un fraier care îşi merită soarta, ori nu le respecţi caz în care te-ai scos..
    Nu există cale de mijloc, nu există respect reciproc, nu există inters comun. E doar care pe care...
    Ideea că dacă toţi colaborează fiecare are de câştigat, poate sună bine în teorie, dar în practică întotdeauna se va găsi unul care să le tragă ţapă la toţi. Ei bine, această posibilitate a faptului că ar putea exista unul care să taie colţurile, ne împiedică pe toţi ceilalţi să încercăm aşa ceva. Asta e...
    ;)

    Marea realizare a băieţilor inteligenţi este că au înfipt adânc în capul oamenilor faptul că ideea de colaborare duce ori la socialism ori la comunism, deci utopie, deci nu se poate, deci pa..

    RăspundețiȘtergere
  21. @individul_x

    Dragul meu, asta e realitatea, nu stiu de ce te revolta faptul istoric ca toate aceste idei au mai fost incercate chiar cu un secol si ceva mai devreme. Situatia e cam 'aceeasi', raspunsurile in istorie sunt diferite. Oamenii au cautat o ordine sociala de mii de ani si au incercat diverse combinatii la momente diferite. Impresia mea e ca ordinea sociala cautata e raspunsul la o dezordine a instinctelor pe care oamenii incearca sa o trateze cu configurarea anumitor relatii sociale. Deci nu ordinea e de vina,... Oricare ar fi probabil perfecta daca, asa cum ai zis, n-ar fi de fiecare data o parte alicuanta in fiecare ordine.

    RăspundețiȘtergere
  22. @Tudor

    Mă revoltă expresii de genul: "toate aceste idei au mai fost încercate".
    Domn'e da chiar toate?
    În toate formele variantele şi combinaţiile? Chiar nu a mai rămas nimic de încercat? Cum putem fi atât de absoluţi şi de atotştiutori când facem astfel de afirmaţii?
    Există o infinitate de variante de a modifica o singură idee, dărămite când vorbim de combinaţii de idei..

    Autosuficienţa şi complacerea, sub protecţia aşa zisei cunoaşteri a istoriei nu îmi sunt pe plac.
    Realitatea este alta decât a fost acum 100 de ani, chiar şi decât acum o oră.

    Spunea Krishnamurti, că cel care se consolează prin cunoaşterea altora nu este un adevărat căutător al adevărului...


    Fraza: " Impresia mea e ca ordinea sociala cautata e raspunsul la o dezordine a instinctelor pe care oamenii incearca sa o trateze cu configurarea anumitor relatii sociale." în schimb îmi place..

    Problema este creată întotdeauna de noi, şi punctul unde greşim fatal este să credem că putem proiecta un sistem care să controleze destinul omului, când în schimb ar trebui să-l lăsăm se evolueze de la sine, valorizând contribuţia fiecărui individ...

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu ma uit in jur si sunt uimit cate lucruri inca trebuie facute manual si nu exista alternative reale de automatizare (eu care lucrez in domeniul automatizarilor - ca programator).

    Unele se automatizeaza, dar parca ramanem mereu in urma, chiar folosind masini trebuie sa facem munca pentru intretinerea lor. Va fi in continuare nevoie de multa munca manuala.


    Nu cred ca supraproductia generand somaj este un pericol. Poti pune taxe foarte mari si imparti in mod "comunist" o parte din bunuri. Nu trebuie sa nationalizezi capitalul, economia poate ramane capitalista / de piata. In acest moment supraproductia are dezavantajul ca deturneaza resurse (energie mai ales) de la alte scopuri mai utile.

    Problema apare cand primesti suficient fara sa faci nimic si aproape nimic in plus cand faci ceva deosebit de util. Atunci nu mai ai nici o motivatie sa muncesti, atunci obtii economia ineficienta a comunismului. De asta ideea cu omenirea ca un organism trebuie sa tina seama de un mod de motivare extrinseca a fiecarei celule.

    Privind in istorie, oamenii nu au semnificativ mai mult timp liber astazi. Nici macar nu sunt mult mai multumiti. Cel mult a scazut riscul in cazul unei catastrofe, exista tratament pentru cateva din bolile mai des intalnite, nu se mai moare de la bacteriile din apa.

    Cred ca omul va munci in continuare cam la fel de mult, ce va creste eventual vor fi beneficiile muncii.

    Daca va fi suficienta energie si pamant fertil suficient, adevaratul challange politic va fi : cat sunt eu dispus sa muncesc in plus ca sa hranesc un numar crescand de pensionari, in speranta ca voi primi si eu ceva la pensie. Daca presiunea reimpartirii devine prea mare, membrii societatii dezerteaza iar societatea se destrama, cu toate beneficiile ei.

    RăspundețiȘtergere
  24. Eu zic că dacă vorbim de un organism, motivaţia unei celule nu poate fi extrinsecă ci intrinsecă..
    Organismul există pentru că celulele au "ales" să colaboreze, nu pentru că au fost forţate. Putem spune că au fost "forţate" de mediu, dar asta este cu totul altceva.

    În momentul în care munceşti pentru că ai o motivaţie intrinsecă, un crez, o idee pe care o vrei îndeplinită, o vei face pentru faptul în sine, nu pentru că vei primi ceva în schimb..
    Părerea mea..

    RăspundețiȘtergere
  25. Am de mult in pending doua articole cu celule sociale, continuare la un articol mai vechi. Imi place si mie ideea. In acelasi timp insa, sunt mai reticent in a ma baza in motivatia intrinseca pana foarte departe.

    Pot spune ca am fost o persoana dornica de a invata, si totusi nu tot ce am invatat si imi foloseste a fost din motivatie intrinseca, am mai invatat si pentru nota, examen, jena, etc.

    Ambitia mea este sa demonstrez ca aderarea la un comportamentul moral si altruist moderat este in folosul indivizilor care o fac. Ne mai ajuta si niste gene care au fost selectate ca crescand sansa de supravietuire a speciei.

    M-am referit la "Gena egoista", o carte care arata ca societatile (inclusiv animale) tind spre niste "strategii stabile" de adaptare. O strategie stabila este cea in care cativa indivizi cu o alta strategie nu au mari sanse sa destabilizeze societatea respectiva.

    Intr-o societate cu indivizi altruisti si fara mecanisme de coercitie/pedeapta devine foarte convenabil sa nu faci nimic si doar sa beneficiezi. In scurt timp societatea se umple de oportunisti, si respectiva societate este distrusa. Acesta este un exemplu de strategie care desi eficienta in teorie, este instabila.

    De asta trebuie sa ne gandim la un tip de societate care sa ia in calcul si egoismul, trebuie sa fie mai putin convenabil sa fii egoist decat altruist. Eu zic ca se poate.

    RăspundețiȘtergere
  26. Acum am vazut ca ati continuat discutia la acest subiect, nu mi-am dat seama ca lumea scria pe aici in continuare.

    Desi in general Tudor are idei foarte documentate si de bun simt la capitolul economie, in privinta organizarii sociale tind sa-i dau dreptate lui X de aceasta data. Ma voi incapatana asadar sa cred in ideile acestea si in punerea lor in aplicare. Ce va iesi, om trai si om vedea... :)

    Mihvoi, eu am impresia ca egoismul si lacomia sunt doar efecte ale lipsurilor. Putem asadar sa discutam despre eliminarea acestora intr-un mod sau altul. E cam greu acum sa realizam intoarcerea la o viata mai simpla in genul triburilor din multe zone ale globului care nu cunosc astfel de fenomene negative.

    Pentru societatile asa-zis "civilizate" cheia cred ca este in evolutia mentala si spirituala care sa mearga in paralel cu cercetarea si inovatia. Vom intelege mult mai bine aceste lucruri odata ce lumea va realiza ca sistemul actual bazat pe consumerism si materialism, este unul neviabil.

    RăspundețiȘtergere
  27. Flavian, iti admir increderea in natura umana, vine probabil dintr-o persoana in sine altruista, de la natura si/sau din educatie. Nu toti oamenii sunt la fel insa si poate pentru fiecare exista o ispita la care nu ar putea rezista.

    Eu unul cred ca vor exista intotdeauna "lipsuri" si lucruri de facut de la care cineva va dori sa se sustraga.

    O sa vreau un hdd de 2PetaBytes in loc de 1 PetaBytes, o sa vreau un robot X900 in loc de vechiul X500, si mi-ar placea sa nu fac nimic pentru asta (chiar daca simtul moral m-ar opri poate).

    Cred ca este mai sigur sa existe o structura sociala care sa se bazeze mai putin pe faptul ca toata lumea este super morala. Mai realizabila mi se pare o societate care sa se autoprotejeze de corpurile straine. In fond si corpul uman are sistem imunitar, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  28. Evident ca oamenii vor dori tot timpul cate ceva in plus. Este natural sa dorim sa evoluam si sa cautam mereu un pic mai mult sau un pic mai bine. Insa evolutia personala si cea a societatii nu trebuie sa se bata cap in cap.

    Da, corpul uman se protejeaza are un sistem de auto-reglare care atunci cand organismul este echilibrat face o treaba excelenta, dar nu prea vezi celulele aceluiasi corp concurand intre ele pentru resurse... :)

    RăspundețiȘtergere
  29. @Mihvoi

    Vezi tu, mie genul de gândire "dar dacă eu fac ăla de ce nu face?" sau "într-o societate fără bani cu siguraţă se vor găsi o grămadă care să nu mai facă nimic", mie mi se pare una foarte periculoasă.

    Totuşi, chiar dacă ar fi aşa, chiar dacă unii nu ar face nimic, de ce ar fi ăsta un lucru rău?

    Mie sincer chiar nu-mi pasă că alţii nu muncesc atâta timp cât eu pot să muncesc la ce vreau eu. Nu mă deranjează nici dacă alţii ar beneficia de pe urma a ce fac eu fără să primesc ceva în schimb de la ei. Mi-ar crea o mare bucurie să văd că ceea ce am făcut eu face o diferenţă pozitivă.

    Care ar fi problema dacă 1000 de indivizi ar fi susţinuţi de eforturile a doar doi atâta timp cât aceştia o fac pentru că aşa simt şi nu pentru că sunt constrânşi.

    În afară de asta, eu nu cred că natura ne-a creat pentru a fi total inutili. Lăsat liber, un om cu siguranţă va dezvolta o pasiune şi o curiozitate pentru ceva, şi mai mult decât atât pentru ceva care va avea un impact benefic asupra vieţilor celorlalţi. Această dorinţă, de a contribui, de a fi utili de a fi apreciaţi este ađânc înrădăcinată în noi. Şi este una cât se poate de naturală, vie, nu una artificială precum toate obligaţiile "moarte",reci,mecanice pe care societatea de azi ni le impune pentru a fi "utili". Trebuie să votezi, trebuie să respecţi legea, trebuie să plăteşti taxele.. bla bla bla.

    Ideea de bază este să îţi pese de ce poţi face tu şi nu de ce face altul, de frica să nu cumva să trişeze...

    RăspundețiȘtergere
  30. Iar sunt nevoit sa-ti dau dreptate, mr. X. In multe privinte se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda.

    In plus, povestea cu 10% muncesc si restul se distreaza, s-ar putea aplica si azi la tehnologia pe care o avem. A tot explicat paimei ca lucrurile ar fi altfel daca ne-am da seama ca nu ne trebuie in fiecare familie 3 plasme, 2 masini schimbate la maxim 5 ani, casa mai mare ca a vecinului etc.

    In cazul unei societati in genul celei de care vorbeam, cu energie gratuita la discretie, s-ar putea ajunge poate chiar la ceea ce vorbesti tu. Nevoia de munca va fi eliminata aproape total, iar oamenii vor putea face doar ceea ce sunt pasionati cu adevarat. Si sunt convins ca o vor face foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  31. Mi-ar placea sa exista o societate in care sa o duc bine facand doar ce imi place, dar ma tem ca nu este posibil.

    Comunismul a incercat asta si a dat gres. Nu pentru ca a fost prost aplicat, ci pentru ca oamenii au ajuns lipsiti de motivatie in lipsa de feedback proportional cu valoarea muncii lor societate.

    RăspundețiȘtergere
  32. Comunism în sus, comunism în jos.. termenul ăsta este atât de distorsionat şi încărcat de înţelesuri încât pentru o vreme cred c-ar ajuta să nu-l mai folosim..

    Revenind..
    Cum să nu existe feedback? Dacă faci ceva util, în sensul larg al cuvântului, oamenii îl vor aprecia. Dacă nu-l apreciază nimeni e şi ăla un feedback..

    Problema adevărată este ca oamenii să se descopere pe ei înşişi şi să ştie ce-i motivează cu adevărat, nu să aştepte să li se spună ce să facă..

    RăspundețiȘtergere
  33. Atunci reformulez asa : societatile care au pretins ca implementeaza comunismul au reusit sa creeze o economie foarte ineficienta.

    Eu cred ca exista o eroare de design in sistemul pe care au vrut sa il implementeze. Societatea care "da fiecaruia dupa nevoi si ia de la fiecare dupa posibilitati" isi motiveaza membrii sa aiba cat mai multe nevoi si cat mai putine posibilitati.

    O societate in care se da fiecaruia dupa contributia pe care o are la societate ar motiva membrii sa aiba contributii mai valoroase.

    Este discutabil ce tipuri de sisteme reusesc cel mai bine sa masoare contributia, mi se pare ca nici legile pietei singure, dar nici societatea super-centralizata nu reusesc sa dea o masura corecta a contributiei unui individ la societate. Probabil o combinatie a celor doua ar atinge optimul.

    RăspundețiȘtergere
  34. Cred ca X insista tocmai pe faptul ca motivatia trebuie sa vina din interior (placere, pasiune) si nu din exterior (societate, sistem de recompense).

    RăspundețiȘtergere