Alternative energetice - studiu de caz

Episodul 15 al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Am continuat cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea. Dupa nitzica teorie, am trecut sa detaliem problema stocarii in cazul bateriilor din autoturismele electrice, vorbind despre fabricarea si despre incarcarea acestora. Am adaugat apoi cateva completari si lamuriri la cele deja discutate, pentru ca astazi sa trecem la un studiu de caz in ce priveste eolienele.

Am mai povestit in episoadele anterioare faptul ca in Romania se duce in acest moment o campanie a "baietilor destepti" din energie care s-au „înverzit” şi au trecut la eoliene. Stiu ca personajul din articolul respectiv nu este tocmai in masura sa vorbeasca despre asa ceva, deci hai sa vedem totusi un pic mai atent cum stau lucrurile. Povestea incepea prin 2008 cand ni se anunta preluarea de catre CEZ a celui mai avansat proiect eolian din Romania. Se discuta atunci de 350MW disponibili in 2009 si restul pana la 600MW finalizati in 2010.

Asta in conditiile in care Transelectrica avea cereri de racordare de 12.000MW ceea ce inseamna enorm avand in vedere ca cele 2 reactoare nucleare de la Cernavoda au impreuna 1400MW. Erau constienti inca de pe atunci ca trei sferturi din aceste proiecte "pe hartie" nu vor fi realizate niciodata, problemele cu eolienele fiind multe. Pe langa faptul ca acestea sunt concentrate in Dobrogea, singurul loc in care vantul bate destul de puternic pentru asa ceva, mai era si problema predictibilitatii. Anume faptul ca acum vantul bate puternic si eolienele produc 600MW iar peste un minut vantul se opreste sau schimba directia si eolienele produc zero MW. Socurile pe care le suporta reteaua sunt majore, iar riscul ca intregul sistem sa intre in avarie creste in mod evident pe masura ce procentajul surselor "nesigure" este mai mare.

De aceea Transelectrica e relaxata. Are linii electrice aeriene la inalta tensiune de 110 kV, 220 kV, 400 kV si 750 kV care acopera in acest moment consumul intern. Stie totusi ca nu are capacitati de transport suficiente pentru cat curent ar vrea unii sa produca in Dobrogea. Ar putea exporta, dar nu se streseaza sa se cupleze la liniile internationale de 750KV care din cate se pare nu au mai fost intretinute de vreme buna. Nici sa aplice politica vestica de contoare cu dublu sens pentru utilizatorii casnici care au instalatii proprii de producere a energiei. Astfel un om care tot a dat banii pe eoliene sau panouri voltaice ar putea deveni producator in timpul zilei si consumator seara. In loc sa iroseasca energia neconsumata in anumite perioade sau sa practice tot felul de sporturi extreme cu acumulatori.

Sa revenim insa la povestea noastra. Spuneam pentru cine nu cunoaste ca acolo e cel mai avansat proiect de construcţie a unor centrale eoliene din România, cu o putere instalată cumulată de 600 MW. Acest proiect al lui CEZ este dezvoltat de firma Tomis Team şi trebuia sa fie operaţional în vara 2009. Tot la Tariverde, Iberdrola construieşte, prin firma Eolica Dobrogea, un proiect de 600 MW, pe care intenţionază să îl dezvolte ulterior la 1.500 MW. Asta era teoria in toamna 2008.

Practica sta asa: proiectul Tomis Team are o “mica” intarziere de un an. Mai exact, se asteapta ca undeva in luna mai sa fie pusa in functiune abia prima statie de transformare. Motive ? Destule. Una e teoria, alta e practica. A fost o iarna grea din multe puncte de vedere. Intamplarea face sa cunosc niste baieti care lucreaza acolo. Sunt ok, mi-au tras si mie cateva zeci de km de FTP si fibra optica. Dar imi povesteau ca e distractie mare la Tariverde, multi habar nu au ce trebuie sa faca si se lucreaza dupa ureche. Se munceste heirupist, e chiar fun de urmarit: baietii sapa santul, inginerul vine si-i trimite la alt job. Dupa ce baietii pleaca, apare excavatoristul. Care are "ordin" sa astupe tot ce vede groapa. In cateva minute niveleaza tot. Dupa o ora termina baietii jobul, se intorc si se apuca iar de sapat. Cei pe care ii cunosc eu se ocupa de partea de supraveghere, iar santierul e o continua sursa de "amuzament" pentru ei. Legenda lui Dorel se pare ca a fost adevarata inspiratie pentru echipele Emon Campina, dezvoltatorul proiectului facut de Tomis Team.

Au fost belele mari, peste iarna viscolul ingropase statiile de transformare cu totul. Ce ti-e si cu zonele astea in care bate vantul bine. Pentru cine a mai fost implicat in proiecte de asemenea dimensiune nu e nici o noutate ca intre proiect si executie este.. ehee.. cale lunga. Atat ca timp cat si la costuri. Prima statie de transformare 110KV / 400 KV la 3 x 250MW cu putin noroc va deveni activa zilele astea. Din estimarile celor din teren, mai dureaza insa vreo 2 ani pana se pun in picioare si restul statiilor. Iar asta e cel mai avansat proiect de eoliene de la noi. Concurentii de la Iberdrola nici nu s-au apucat inca de treaba. Eh, noi sa fim sanatosi ca poate vara asta cu chiu cu vai dau drumul la prima statie de transformare. Ma intreb insa un an de intarzieri ce efect are asupra randamentului “investitiei" ? Unde e teoria si cum stam cu practica ? Dar mai ales ce se intampla cu EROEI in momentul in care factorii Dorel, viscol si intarziere de un an intra in ecuatie ?

Seful echipei de care spuneam e un nene de treaba, am stat la povesti cu omul si mi-a povestit multe din aventuri. Mi-a fost greu in schimb sa-l lamuresc un lucru. Acelasi lucru de care ma lovesc zilnic pe blog, pe forumuri sau in alte discutii. Anume faptul ca eolienele NU sunt o SURSA grozava de energie "verde" ci doar un alt mod prin care ne furam caciula. E inca un motiv pentru care sunt sigur ca vrajelile si imbarligaturile pe care le incerca "baietii destepti" merg la “investitorii” mai slab de inger. Imi e clar totodata ca vulpoii pricep cum e cu “afacerea eolienelor” si rolul statului in treaba asta. Inca o bula, inca o nota de plata sub nasul contribuabilului. Evident, orice sut e un pas inainte. Inainte adica spre ziua in care se va alege praful de “stat” in urma atator tzepe trase de baietii destepti. De cei de pe burse, de cei din imobiliare sau de cei din energie.

Va spuneam ca Spania e cel mai frumos exemplu in acest caz. Dupa baloanele umflate in imobiliare, eolienele au fost un nou teren de joaca. Alex Nicolin ne dadea un articol relevant pentru situatia energiei verzi in Spania. In raportul la care se refera acest articol se spune negru pe alb ca pentru fiecare slujba creata in domeniul “regenerabilelor”, alte doua au fost pierdute (fiscalitate ridicata, competitivitate economica masluita). In plus compania nationala energetica merge in pierdere datorita obligatiei de a cumpara de pana la 6 ori mai scump energia eoliana, acumuland datorii. Stimulentele statului au creat de asemenea o imensa bula speculativa in acest domeniu, bancile investind sume imense de bani in astfel de proiecte.

Mi se pare normal ca la costuri de productie in zona E50-E60/MWh si vanzare la E30-E40/MWh se face tzandari si ultima bruma de randament. Ce ziceam eu de EROEI 3 sunt vise frumoase. In exemplul respectiv cu eoliene EROEI este sub 1, adica iesi in pierdere. Hidrocarburile de bine de rau ne-au dus in spate un secol cu EROEI intre 10 si 100. Ca am poluat la greu cu ele iar acum sunt pe duca in timp ce noi pierdem vremea si irosim resursele pe false alternative e alta poveste. Una foarte trista in acest moment.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.