vineri, 12 februarie 2010

Boala etichetarilor si a doctrinelor

Am tot avut de gand sa scriu pe acest subiect, desi aveam unele indoieli asupra utilitatii sale. Lehamitea a crescut dupa circul iscat pe cateva bloguri economice vecine in urma unor articole scrise pe aceeasi tema. Stiti ca nu ma omor cu politica si deja genul asta de teme sunt mai aproape de politica decat de economie din punctul meu de vedere. Asadar, cu avertizarile de rigoare, sa trecem la subiect.

E vorba de ideea ca etichetarea a devenit o boala. Faptul ca in ultima vreme tot mai multi recunosc faptul ca actualul sistem se apropie de termenul de expirare a incins discutiile despre schimbarile care ar trebui facute. Iar de aici pana la reinvierea dezbaterilor despre care "sistem" ar trebui sa-i ia locul celui actual nu a mai fost dect un pas. Keynesianism, austrianism, capitalism, comunism, socialism, libertarianism si multe alte modele sau doctrine. Clasificate si enuntate doar de dragul teoriei. Pentru ca in practica orice sistem e o amestecatura intre toate acestea.

Problema e ca in momentul in care prezinti o idee, trebuie automat sa primesti o eticheta. Pentru ca e simplu sa fii combatut astfel. Ai dat un citat, un link, pac eticheta. Ai enuntat o teorie, ai adus un argument, hop cu incadrarea. Iar apoi, dupa ce ti s-a "descoperit categoria" este mult mai usor sa fii combatut. Pentru ca de fapt nu se discuta ideea. Ci se ataca persoana care o enunta sau grupul in care aceasta a fost incadrata cu sau fara voia ei. Asta e toata smecheria de fapt.

Asadar m-am saturat de doctrine si etichetari. Pentru mine e simplu. Sunt adeptul libertatii. Singura limita este ca libertatea mea sa nu o afecteze pe a ta. Pare destul de usor. Stiu, detaliile ne omoara. Chestii gen proprietate privata sau comuna, legile si organizarea societatii, circulatia monetara si modelul economic sau altele de genul. Consider insa ca atata timp cat nu scapam din vedere partea cu dreptul la libera decizie a fiecarei persoane, putem trece mai usor peste detaliile respective.

Stiti cum era aia cu drumul spre iad pavat cu intentii bune ? O tot dau exemplu pe Elizabeth Warren si modul frumos in care explica ea lucrurile. Cel putin pana ajunge la partea cu reglementarea. Care desi e facuta cu bune intentii, am impresia ca uita de partea cu libertatea. Libertatea de a suporta deciziile gresite. Libertatea de a falimenta. A celor care sustin libertatea de a privatiza profiturile, dar obliga apoi pe altii sa nationalizeze pierderile.

Asadar bailouturile au fost aparent o chestie rea. Pentru ca au creat un precedent si au fost pusi sa plateasca oalele sparte cei nevinovati. Dar ne-au dat un ragaz si o amanare. O perioada de tranzitie mai lunga pentru a intelege lucrurile si a ne pregati mai bine. In ciuda faptului ca ne dorim ca totul sa fie impartit in alb si negru, lucrurile mai sunt uneori si gri. Fiecare actiune are parti bune si parti rele, asa cum explicam la filozofia lui a fi sau a nu fi bine. Intr-o perspectiva mai larga sunt constient chiar si de ideea ca fara cresterea cu si fara rost din ultimul secol, evolutia ar fi durat mai mult. Am dat cu piciorul sustenabilitatii si am inceput o goana nebuna. Impulsul dat ne-a ajutat sa ajungem aici, dar pentru asta am sacrificat aproape tot. Ei bine, tocmai pentru a nu irosi acest efort si sacrificiu ar trebui sa avem acum puterea de a face schimbarile necesare.

Viata e un joc. Intr-un joc de obicei poti trisa o data, dar daca repeti in curand nu mai ai cu cine sa te joci. Inteleg ca teoretic curentele etichetate drept "socialiste" la baza lor promoveaza egalitatea ceea ce e stupid. Dar vesnicele sicanari si goana dupa acumulari materiale ale asa-zisilor "capitalisti" sunt oare mai bune ? Individualismul poate fi promovat din alte puncte de vedere. Nu trebuie sa te intreci in marimea contului din banca. Pentru ca singurul castig pe care poti fi sigur ca nu-l vei putea pierde este acela ce nu se masoara in bani. E vorba de lucruri din astea pe care un om etichetat drept "capitalist" nu da doi bani, iar unul etichetat drept "socialist" incearca sa le ignore. Chestii gen experienta, inteligenta, respect, apreciere obtinute in urma unor activitati facute din placere, pasiune sau alte asemenea motive considerate puerile.

Iar daca propriile forte nu sunt suficiente pentru indeplinirea unui vis, poti oricand cere ajutor. Nu trebuie sa-ti fie interzis acest lucru ca in "comunism", nici negat in lipsa banilor ca in "capitalism". Parerea mea este ca un antreprenor adevarat din sistemul actual este echivalentul unui leader. Adica cineva cu motivatie personala si cunostinte superioare colectivului pe care il conduce pentru atingerea unui scop comun. In toata povestea asta, cheia este obiectivul final si nu simpla acumulare de bunuri materiale in folos propriu ale leaderului respectiv. El e recunoscut ca leader pe baza calitatilor proprii, care sunt dovedite, respectate si apreciate, nu impuse prin bani sau forta. Cam asa vad eu modul in care cineva cu o idee si o viziune isi poate pune in aplicare un proiect propriu. Asta intr-o lume pe care unii nu si-o pot imagina si nu o pot intelege, catalogand-o drept "utopica".

Concluzia de final ? Ca teoria paleste de cele mai multe ori in fata practicii. Ca etichetarile nu ajuta la nimic. Nici lupta intre asa-zisele doctrine politice sau economice. Aproape orice sistem poate fi unul bun atata vreme cat oamenii din el sunt buni. De aceea schimbarea trebuie sa inceapa de jos. De la mentalitate, de la comportamentul nostru, fara de care schimbarea sistemului va continua sa esueze. Iar pentru asta fiecare ar trebui sa gandeasca mai mult si sa arunce cu pietre mai putin. Dar mai ales sa isi apere libertatea atata vreme cat aceasta nu sta in calea libertatii celorlalti.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

22 de comentarii:

  1. Glumind, sa iti spun ceva:
    Esti un taliban! Asta pentru ca te opui etichetarii. Oricine sustine o idee e un taliban. In schimb, cei care arunca o lopata de vorbe, fara nici o idee, fara niciun argument, sunt oameni "pragmatici".

    RăspundețiȘtergere
  2. Bogdan - am fost etichetat in multe feluri, dar "taliban" nu tin minte sa fi fost. De obicei eram apocalo-pitic, fata-listic, dumeri-stick, anara-hist, socia-list sau altceva in genul asta... :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mda.. lumea e plina de erori de judecata(logical fallacies).
    Iar a face lucrurile mai bune de sus in jos ain't gonna happen..asta pentru ca nimeni nu poate sti ce inseamna "mai bun"..
    Opusul unei ideologii nu este o alta ideologie ci nicio idelogie.. si culmea ca exista aceasta "nicio ideologie", i-am putea spune emergent-ism..
    Chiar incercarea unuia sau a mai multora de a organiza lucrurile intr-un anumit fel creaza problema..
    Poate nu e nevoie decat sa stam cuminti si sa ne vedem de treburile noastre..
    sa nu salvam nimic.. doar sa fim..

    RăspundețiȘtergere
  4. <E vorba de lucruri din astea pe care un om etichetat drept "capitalist" nu da doi bani, iar unul etichetat drept "socialist" incearca sa le ignore. Chestii gen experienta, inteligenta, respect, apreciere obtinute in urma unor activitati facute din placere, pasiune sau alte asemenea motive considerate puerile.

    Aici mi se pare ca gresesti foarte tare.
    Iti dau un exemplu (mai necunoscut, ce-i drept, dar imi e cunoscut mie si drept urmare am incredere ca nu vorbesc prostii). Herber Dow. Un exemplu perfect de antreprenor. Cu multe falimente la activ, dar cu final fericit. :)
    http://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_Henry_Dow
    http://www.ohiohistorycentral.org/entry.php?rec=109

    Placere, pasiune, experienta, inteligenta, respect...

    RăspundețiȘtergere
  5. individul_x - ei, acuma nici prea cuminti nu putem sta.. ca ne-am plictisi.. iar pana la a ajunge inapoi la a exista pur si simplu mai avem un pic de evoluat... :-)

    mona - evident ca exista mereu exceptii de la regula generala, tocmai de aceea spuneam ca "omul sfinteste locul" si nu sistemul din care face parte sau eticheta de "capitalist" care i se pune.

    RăspundețiȘtergere
  6. Prea multe etichete şi prea puţine caractere...

    Era firesc ca revoluţia informaţională să ducă la asta !

    RăspundețiȘtergere
  7. Flavian, tu le zici exceptii, eu le zic exemplele cele mai frumoase. Bineinteles ca majoritatea nu se ridica la acest nivel, dar de aici pana la caracterizarea facuta de tine e cale lunga. :)

    Oricum, ce vroim sa intreb: tu cand spui "capitalist" te referi la cei care detin capitalul sau la cei care cred in principiile aferente chiar daca sunt doar salariati?

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunt alaturi de individul x. Nicio ideologie, doar libertatea, restul vine de la sine.

    RăspundețiȘtergere
  9. ANAMORF - iar revolutia informationala abia ainceput, cred ca viitorul va fi si mai interesant... :-)

    mona - exemple de genul acesta am mai dat si eu. Uite AICI inca unul: cati bancheri poti spune ca te astepti sa faca asa ceva ?

    Cand spun "capitalist" ma refeream la ceea ce incearca de obicei eticheta respectiva sa defineasca: libertatea producţiei şi a comerţului având ca scop obţinerea profitului.

    Ma refeream asadar la majoritatea antreprenorilor din sistemele etichetate drept "capitaliste" care incep activitatile respective pentru profit financiar si nu din placere, pasiune sau dorinta de a face un bine societatii. Ba chiar din contra. Si e pacat. Chiar daca exista si exemple frumoase.

    Dan - ma bucur ca suntem destul de multi care gandim astfel

    RăspundețiȘtergere
  10. Flavian,

    in lumea mea mica eu am o definitie personala a capitalismului pe care il aprob: in loc de maximizarea profitului eu as pune maximizarea utilitatii personale (desi as incerca sa ma feresc cat pot de folosirea termenului de utilitate).
    Deci pentru mine un capitalist adevarat urmareste nu numai maximizarea profitului ci si maximizarea altor variabile (in functie de valorile personale ale fiecaruia).

    Libertatea productiei si a comertului avand ca scop maximizarea utilitatii personale. Gresesc?

    Si atunci se ajunge exact la ce spune individul x.

    Dar accept faptul ca termenul potrivit nu e "capitalist", de asta prefer "antreprenor". (pe Dow l-am dat ca exemplu de antreprenor)

    RăspundețiȘtergere
  11. Si bineinteles ca nu sunt de acord cu necesitatea calitatii de team-leader intr-un antreprenor (deci nici cu definitia ta). As tinde mai degraba spre cea a lui Schumpeter: un inovator, vine cu noi tehnologii sau le imbunatateste pe cele existente, creste eficienta, productivitatea si ce mai vrei tu. Intr-un cuvant sunt cei fara de care cresterea economica nu ar fi posibila.

    RăspundețiȘtergere
  12. mona - nu gresesti, exact aia voiam si eu sa explic. Ca maximizarea utilitatii personale e mult mai importanta decat maximizarea profitului financiar.

    In privinta leader-ilor, cred ca definitia ta se apropia mai mult de ideea unui inventator. Si sunt de acord ca acestia trebuie sprijiniti in ceea ce fac.

    Uneori insa startul unui proiect util societatii poate veni si de la cineva fara cunostinte tehnice sau idei proprii. Cum au fost de exemplu cei care au propus preluarea ideii din Estonia pentru proiectul letsdoitromania.

    RăspundețiȘtergere
  13. Flavian,

    Păi dacă abia a început şi arată deja în halul ăsta, totul numai etichetă,

    încotro mai poate să se îndrepte ?!

    O fi mediul mesajul, dar nici chiar aşa...

    RăspundețiȘtergere
  14. <maximizarea utilitatii personale e mult mai importanta decat maximizarea profitului financiar.

    Profitul financiar este doar una dintre multele variabile care determina uitilitatea (din nou, cu rezervele de rigoare in folosirea termenului de utilitate).
    Nu as spune ca le putem compara importanta, o asemenea comparatie poate duce prea usor discutia inspre judecarea sistemelor de valori ale indivizilor. Chestie care ar intra in mare contradictie cu lasatul ala in pace de care povesteste individul x.

    Legat de exemplul tau: simplul fapt ca s-a preluat o idee neexistenta la noi in tara face din persoana respectiva un mic antreprenor. Isi risca timpul (e si asta o resursa si inca una foarte limitata!) pentru ca nu are siguranta obtinerii de extra-utilitate, poate si ceva resurse financiare (chiar daca mici). Daca are succes poate creste bunastarea societatii (voluntarii care se vor implica in proces castiga bunastare - altfel nu ar alege sa se implice + bunastarea castigata si de catre cei care nu se implica in proiect). Daca nu are succes (nimeni nu se implica in proiect) pierde tot timpul dedicat proiectului.
    Deci da, din punctul meu de vedere poate fi considerat un antreprenor!
    E adevarat totusi ca ar putea fi un antreprenor de succes sau unul pierzator ( dupa cum crede, de exemplu, anamorf).
    Dar nimeni nu a sustinut ca un individ poate fi numit antreprenor doar daca are succes in actiunile sale!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cu buna stiinta (de dragul argumentatiei) am ales sa ignor unele informatii de pe aceasta pagina: http://www.letsdoitromania.ro/index.php?id=42 :)

    RăspundețiȘtergere
  16. ANAMORF - cred ca revolutia informationala va ajuta la accelerarea tranzitiei de care spuneam si care va duce in derizoriu etichetarile, cat si alte concepte sau teorii considerate astazi fundamentale. Nu doar in economie, dar si in politica, stiinta sau spiritualitate.

    mona - in mare sunt de acord, exceptand minimizarea faptului ca de multe ori profitul financiar propriu, luat ca si criteriu, ca si scop sau cum vrei, ajunge sa intre in conflict cu utilitatea la nivel de societate. Vorbesc de cazurile in care antreprenorul face cu buna stiinta un rau societatii, doar pentru propriul castig financiar. Acest fenomen este sa zicem "incurajat" in anumite categorii de sisteme, desi in final, asa cum subliniam, mentalitatea la nivel individual ramane elementul esential.

    RăspundețiȘtergere
  17. <Vorbesc de cazurile in care antreprenorul face cu buna stiinta un rau societatii, doar pentru propriul castig financiar.

    Daca ai fi spus "face cu buna stiinta un rau altui individ" poate am fi avut un punct de plecare pentru o discutie interesanta.

    Dar cand vine vorba de conceptul de utilitate la nivel de societate pentru mine asta e ori stop joc ori inceputul unei discutii luuuungi despre social welfare. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. mona - cu scuzele de rigoare, cred ca aleg prima varianta si zic pas de data asta. Sunt cam racit pentru a ma "incinge" acum la astfel de discutii, iar teoria de dragul teoriei nu a prea fost oricum printre pasiunile mele... :-)

    RăspundețiȘtergere
  19. Sorry pentru moderare, credeam ca am fost destul de clar cand am spus ca nu vreau circ si aici.

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Flav

    Nu te supara, da' nu prea te-nteleg...

    Cauza principala a "bolii etichetarii@ e entropia informationala !

    Dezvoltarea comunicatiilor nu va duce decat la o inflatie si mai mare de tag-uri...

    @ mona

    Poa' sa fie si de succes, si tot sa nu fie antreprenor !

    RăspundețiȘtergere
  21. ANAMORF - voiam sa spun ca unul din efectele revolutiei informationale a fost o mai rapida propagare a cunoasterii. Asta a venit intr-o prima faza cu efectele pe care le mentionai, anume comunicarea mai usoara si dezbateri mai multe pe tema "etichetelor" respective.

    In final insa cred ca va duce la intelegerea faptului ca etichetarile acestea sunt inutile, asa cum s-a intamplat in cazul meu. Voiam sa subliniez astfel ca dezbaterea pe marginea etichetelor e doar o etapa dintr-un fenomen mai amplu.

    Am tot dat exemplu cazul imobiliarelor, unde discutiile pe marginea acestui subiect au cunoscut o evolutie asemanatoare. Au inceput cu cativa oameni ce avertizau pe tema respectiva, apoi a urmat o explozie a discutiilor, finalizata acum cu o intrare in umbra a subiectului pe masura ce lumea si-a indreptat atentia spre fenomenele economice mai ample.

    Cred ca aceeasi evolutie o vor avea si discutiile pe teme economice in general, incluzand si pe cele despre sistemele financiare si modele sociale teoretice. Pentru ca vom avea lucruri mai importante de analizat, desi unora le pare cam greu de crezut asa ceva acum.

    RăspundețiȘtergere