Alternative energetice - problema transportului

Episodul sapte al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Continuam acum cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea.

Da, problema transportului energetic ramane una spinoasa. Sa luam un exemplu. Ultima moda in Romania sunt acum parcurile eoliene din zona Dobrogea. In aceeasi zona, centrala nucleara de la Cernavoda produce deja 1400 MW cu 2 reactoare nucleare. Adica aproximativ 700 MW pe reactor, acoperind aproape 20% din consumul electric actual al tarii. Asadar in Dobrogea au inceput sa apara proiecte eoliene de sute de MW in care se "investesc" cam 1-1,5 milioane euro per MW. Adica bagi intr-un parc eolian de 700 MW cam 1 miliard euro si teoretic il amortizezi in 7 ani. Ba chiar 5 ani in zonele cu vant bun, insista cei care incearca sa-ti vanda "afacerea". Si in 20 de ani cat e durata de viata a parcului ajungi sa "castigi" vreo 2,8 miliarde.

Ah, ce frumos e pe hartie. Ai un EROEI "fantastic" de aproape 3 dupa aceste calcule. Se uita bineinteles de faptul ca mereu "investitia" reala depaseste in final valoarea estimata pe hartie. Sau ca apar intarzieri de tot soiul, ori ca vantul nu bate mereu la fel in ciuda graficelor si previziunilor. Se uita si ca intre timp apar proiecte concurente cu o tehnologie superioara care pot duce la scaderea costului energiei. Dar mai ales se uita faptul ca in acest moment Transelectrica a primit cereri de racordare pentru o capacitate totala de 22.000 MW. Ceea ce depaseste cu mult capacitatile de transport estimate undeva la vreo 2600 MW disponibili. Fara sa mai luam in considerare faptul ca se discuta despre finalizarea reactoarelor 3 si 4. Tot in Dobrogea, zona cu eolienele.

Si uite asa ajungem sa intelegem cum se arunca de pomana resurse imense pe niste proiecte aflate la limita rentabilitatii, in timp ce solutiile reale pentru rezolvarea problemelor energetice sunt in alta parte. Si ajungem sa intelegem ca degeaba produci cantitati imense de energie intr-o zona anume sau intr-o perioada anume, daca aceasta nu poate ajunge la utilizatorul final. E cam greu sa-i zici omului din Moldova, Transilvania sau Oltenia ca daca vrea energie sa vina in Dobrogea. Dar numai cand bate vantul.

Stiu, e simplu de urmat logica cu care am fost obisnuiti in ultimul secol. Vom construi retele suplimentare. Vom insira fire, stalpi si linii de inalta tensiune mai multe. Nu conteaza ca si acestea fura din randament. Nici impactul asupra mediului in zonele in care sunt amplasate. Sau ca mai consumam niste resurse aiurea sau ca EROEI e tot mai slab. Nici ca omul va fi in continuare dependent de un fir care il leaga de o sursa aflata la sute de km distanta. De fapt tocmai asta e smecheria. Sa-l tii legat de "sistem" si platitor de factura. Ce s-ar face saracul om daca n-ar trebui sa munceasca pentru a "cotiza" jumatate din venituri doar pentru a-si acoperi cheltuielile cu energia ?

Oare n-ar fi mai utila descentralizarea productiei in loc de continuarea acestei politici de aglomerare a unor producatori ineficienti, urmata de pierderea timpului si resurselor cu insiratul de stalpi si fire ? Ce ar insemna oare aducerea productiei mai aproape de consumatorul final ? N-ar fi oare mai utila eliminarea intregului lant de intermediari si capuse care mananca taxe si energie ? Oare de ce consumatorii de energie sunt numiti clienti captivi ? Sunt doar niste intrebari retorice la care nu astept raspuns.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.