joi, 9 septembrie 2010

Valoarea banilor - material cu poze

Poza de mai jos o cunoasteti deja. Am mai pus-o de cateva ori pe aici pentru ca si in cazul inflatiei ramane valabila zicala cu o imagine face cat o mie de cuvinte:

E vorba de dolar, cel mai tare FIAT money la ora actuala, moneda de rezerva internationala la care se raporteaza toti in acest moment. Discutam insa la un moment dat cu Dan Selaru ca ar fi interesant de vazut un grafic asemanator cu valoarea leului de-a lungul timpului. Pe internet n-am gasit sincer un astfel de grafic, am gasit in schimb rata inflatiei in tabelul de la INS si am introdus datele intr-un simplu excel. Ce a iesit, va prezint mai jos.

Spre deosebire de dolar, al carui grafic e facut pentru o perioada de aproape un secol, tabelul INS contine date doar pentru perioada 1971-2009. Prima miscare a fost asadar sa realizez un grafic pe intreaga perioada respectiva. Cum arata patru decenii de imprimare in nestire de hartiute a BNR-ului ? Cam asa ceva:

Am pornit cu 100 de lei. Care din cate se observa, pana prin 1989 la schimbarea regimului, isi pastrau inca buna parte din valoarea originala. Imprimanta BNR-ului se pare ca a luat-o insa razna tare de tot ulterior. Atat de tare incat graficul nu mai face fata si am fost nevoit sa fac un zoom pentru a vedea mai bine cum stau lucrurile. Avem asadar urmatoarea poza cu perioada dupa 1989 care arata asa:

Se observa ca prapadul cel mai mare l-a facut BNR in nici 3 ani. Perioada 1991-1993 e critica, in 1994 deja era rezolvata treaba. Vremuri tulburi, nu-i asa ? Hai sa mai facem un zoom, ca dupa 1995 iar nu se mai intelege nimic din cei 100 de lei cu care pornisem initial la drum. Alegem perioada incepand cu anul 2000 dupa care lucrurile incepeau chipurile sa se stabilizeze:

In 2000 din suta de lei initiala nu mai ramasesera nici macar 10 bani. Tiparnita insa mergea in continuare, BNR-ul isi facea treaba. Din cei vreo 8 bani ramasi, tot reuseste sa ne mai fure vreo 6 in urmatorii 9 ani. Cat a mai ramas asadar din munca celui care ar fi vrut sa puna deoparte munca lui in valoare de 100 de lei in 1971 ? Vreo doi bani. Punguta a ramas cu numai doi bani. Restul de 99 de lei si 98 de bani au fost furati prin inflatie de boierii mari de la stat cu ajutorul BNR.

Stiu, sunt satul de argumentele inflationistilor. Ca nu e furt, e un fel de "stimulare" care a scapat de sub control, ca doar la noi se intampla asa, chit ca mai sus sta drept dovada si graficul dolarului. Ca banii trebuie investiti, sa circule, iar daca eu vreau doar sa-mi protejez munca de o viata ar trebui sa bag agoniseala la banca, unde primesc dobanda. Asta daca-s vreun nesatul caruia nu-i mai ajunge pensia cu care ma va rasfata statul la batranete. Banca stie ea apoi cum sa investeasca banii aia mai bine decat un biet ignorant in ale economiei si circulatiei banilor in natura ca mine.

Aaa.. de fapt nu-i chiar asa ? Pai ia sa vedem: Azi la CEC un leu depui, maine ia-l de unde nu-i. Sau n-am retinut eu bine reclama ? Citez: “e caraghios ce s-a intamplat, dar inflatia i-a topit suma de la CEC… asadar, cei 5.000 de lei, care reprezentau doua salarii medii nete din anii 1980-1985, au fost transformati in…50 de bani ”. E intr-adevar caraghios, nu-i asa ? Cand doar unul imprima bani, iar ceilalti trebuie sa munceasca pentru ei… ce sa-i faci ? Un hot "normal" se chinuie sa sparga usa, sa-ti intre in casa, sa caute banii sub saltea si sa-ti fure agoniseala in mod "cinstit". Baietii la costum au o varianta mai simpla de a-ti fura munca pusa deoparte: inflatia... furt prin imprimare, fara deranjul de a-ti mai controla noaptea pe sub saltea. Ma intreb insa care hot e mai periculos... :)

Of, of, of... ce le-a facut statul banilor nostri... Cum era vorba aia ? Daca ar pricepe lumea, maine ar fi toti oamenii in strada ? Uite inca un motiv pentru care am facut grupul BNR adresat celor nemultumiti de aceste lucruri. E un inceput...

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

marți, 7 septembrie 2010

Grupuri de clienti pentru diferite banci

Motto: BCR nici nu stii... cat de mica incepi sa fii. Si vei vedea pe cine alegem sa facem banking... ;)

Lista incepe sa creasca asa ca am zis sa fac si eu o enumerare. Daca mai apar si altele dati un semn, voi actualiza linkurile.

Pentru ca se inmultesc ciumpercutele:

Clienti Volksbank

Clienti BCR

Clienti Raiffeisen

Clienti BRD

Clienti ING

Clienti Alpha

Clienti RBS

Clienti Bancpost

Clienti OTP

Clienti Banca Romaneasca

Clienti Banca Transilvania

Clienti Crediteurope

Clienti Piraeus

Clienti Unicredit

Un grup mai deosebit: Clienti BNR

Creste si numarul de persoane inscrise. Incet, dar sigur... :)

Cel mai mare este grupul clientilor VB care a trecut de 1800 de membri.

Recomand sa revedeti Joaca de-a bancile scris acum nici un an. Si pentru completare Bancile, garantarea si raportarile

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

luni, 6 septembrie 2010

De weekend - Overdose: The Next Financial Crisis

Mda, stiu ca e luni deja, dar materialul e chiar bun:



Am actualizat linkul, deoarece cel pus initial nu mai era disponibil.

Acesta e din trei parti, deocamdata sunt aici Partea 2 si Partea 3.

Daca dispare iar, puteti incerca pe torenti cu linkul dat mai jos de alex.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

vineri, 3 septembrie 2010

Noutati si comentarii

Ma distreaza tot mai tare in ultima vreme baietii cu drepturile de autor. Carora le-a venit si lor randul zilele acestea sa invete lectia privind utilitatea statului. Sa iasa in strada, sa faca tam-tam si sa ameninte ca-si iau jucariile si pleaca. Sunt simpatici si sunt mai vizibili decat altii, pentru ca presa oficiala are multi reprezentanti in categoria respectiva. Hehe, pana la urma or sa priceapa toti intr-un fel sau altul cum stau de fapt lucrurile. Stresul nu ajuta. N-ati inteles ca in maxim doi-trei ani sistemul de acum va fi istorie ? Cand populatia imbatraneste, petrolul e pe duca, albinele dispar, solurile sunt chimizate, semintele modificate genetic, aerul poluat, oceanele raman fara pesti, metalele sunt tot mai rare, padurile tot mai putine, iar sistemul are nevoie de cresterea exploatarii si noi resurse FIZICE.. la ce mai ajuta politicienii, hartiile, bancile si bullshitul acestora... ? Intrebarea e evident retorica, tocmai din cauza ca realizez faptul ca multi ar face orice pentru a evita sa si-o puna, cu atat mai putin sa raspunda in mod obiectiv la ea.

Politicul e cel mai vizibil, dar cine are un pic de rabdare sa se opreasca si sa priveasca in jur va observa cum se destrama sub ochii nostri cu totul: economia, bancile, statele, sistemele politice, nu doar in Romania, ci peste tot. Emigrarea e o falsa solutie, ba chiar indraznesc sa repet ca peste 2-3 ani le va fi mai greu celor emigrati decat celor care au ramas in tara ? De ce ? Pai pentru simplul fapt ca vesticii sunt mult mai dependenti de infrastructura economica decat noi. In momentul in care sistemele vor incepe sa faca poc, iar economiile sa pice ca dominourile, romanii vor fi mai obisnuiti cu greul, cu munca si cu inexistenta statului care acum nu doar ca nu-i ajuta, ba le mai baga si bete in roate. Paradoxal, pentru multi dintre noi in acel moment va fi un pic mai bine. Iar pentru restul, treptat, pe masura ce vor renunta de tot la dependenta de iluzia “protectiei” oferite de maria sa statul, lucrurile vor deveni tot mai limpezi.

O alta poveste care a atras atentia zilele acestea este cea despre un nene care a luat cu asalt sediul Discovery Channel pentru a prezenta un manifest, insa a sfarsit impuscat: Discovery Channel gunman James J. Lee's manifesto. Unii il considera pur si simplu bezmetic, la fel cum l-au considerat si pe cel care acum cateva luni intra cu avionul in sediul IRS pentru a protesta impotriva taxarii abuzive a statului. Altii considera asta ca inca un semn ca lumea incepe sa se trezeasca si ca manifestul contine niste cerinte sunt in mare parte de bun simt, chiar daca limbajul e cam dur si totul s-a terminat cam tragic. Cartea lui Daniel Quinn am mai recomandat-o si eu pe aici, e o lectura interesanta si nu s-ar putea spune ca poate cauza reactii violente. Omenirea are intr-adevar probleme de supra-populare, de supra-consum si de poluare. Iar mass-media oficiala acorda intr-adevar prea mult timp spalarii pe creier a oamenilor inclusiv prin emisiuni gen Discovery in care se face prezentarea ultimelor tehnologii in domeniul armamentului. Dar se pare ca iti trebuie ceva mai multa pregatire ca sa faci o miscare in stil V la modul serios... ;)

Tot apropo de manipulare, a mai aparut ieri inca o stire legata de povestea cu petrolul. Sa fie ASTA o scuza pentru "a doua scurgere" din golf de care insista Matt Simmons ? Ne lamurim in 2-3 zile. Pana atunci, recomand un articol excelent privind adevaratele lectii oferite de sistemul traditional de invatamant. Cu multumiri lui pai mei de la care am preluat subiectul: The Six-Lesson Schoolteacher

Eram printre putinii care vorbeam acum cateva luni bune de eruptiile solare, de efectul lor asupra incalzirii sistemului solar cunoscut si sub numele de incalzire globala, ca si de afectarea sistemelor electrice. Dar parca de cand toata lumea vorbeste de asta si incearca sa transforme iar stirea intr-un bau-bau senzationalist, nu mai e asa michteaux ca pe vremuri: Massive solar storm to hit Earth. Oricum, soarele pare sa se fi linistit de cateva zile si odata cu asta a venit bineinteles si vremea rece de afara.

Care e secretul unui investitor adevarat ? Nu e nici un secret. Motiv pentru care in final inchei cu o concluzie la discutia de acum cateva zile referitoare la diferenta intre investitori si speculatori. Am mai gasit intre timp un unghi din care putem privi lucrurile. Totul se rezuma la limite, pentru ca totul e relativ. Depinde de fiecare cum isi seteaza limitele respective. Unii prefera sa considere actionarul ca implicat in procesul de productie. Altii spun ca doar incepand de la consiliul de administratie se poate discuta de asa ceva. Managerii cred ca de fapt de la ei incepe munca efectiva. Sefii de departament sunt convinsi ca managerii mai mult freaca menta cu sedinte inutile in loc sa se ocupe de problemele reale. Inginerul ii baga pe toti in aceeasi galeata: plimbatori de hartii care habar nu au cum se face o piesa. Muncitorul care da la pila e ferm convins ca el are dreptate atunci cand spune cu mandrie: NOI muncim... nu gandim... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

marți, 31 august 2010

Stiri pe scurt

Iar trei bucati, alese pe spranceana. Primul e un scenariu foarte bun despre modul in care s-ar putea sa evolueze lucrurile pe ultima suta de metri. Daca va place, vedeti ca exista si partea a doua care vine cu lamuriri suplimentare, iar nea Gonzalo mai are cateva articole interesante:

How Hyperinflation Will Happen
Right now, we are in the middle of deflation. The Global Depression we are experiencing has squeezed both aggregate demand levels and aggregate asset prices as never before. Since the credit crunch of September 2008, the U.S. and world economies have been slowly circling the deflationary drain.

To counter this, the U.S. government has been running massive deficits, as it seeks to prop up aggregate demand levels by way of fiscal “stimulus” spending—the classic Keynesian move, the same old prescription since donkey’s ears. But the stimulus, apart from being slow and inefficient, has simply not been enough to offset the fall in consumer spending. For its part, the Federal Reserve has been busy propping up all assets—including Treasuries—by way of “quantitative easing”.

The Fed is terrified of the U.S. economy falling into a deflationary death-spiral: Lack of liquidity, leading to lower prices, leading to unemployment, leading to lower consumption, leading to still lower prices, the entire economy grinding down to a halt. So the Fed has bought up assets of all kinds, in order to inject liquidity into the system, and bouy asset price levels so as to prevent this deflationary deep-freeze—and will continue to do so. After all, when your only tool is a hammer, every problem looks like a nail.

Yields are low, unemployment up, CPI numbers are down (and under some metrics, negative)—in short, everything screams “deflation”. Therefore, the notion of talking about hyperinflation now, in this current macro-economic environment, would seem . . . well . . . crazy. Right? Wrong: I would argue that the next step down in this world-historical Global Depression which we are experiencing will be hyperinflation.

Most people dismiss the very notion of hyperinflation occurring in the United States as something only tin-foil hatters, gold-bugs, and Right-wing survivalists drool about. In fact, most sensible people don’t even bother arguing the issue at all—everyone knows that only fools bother arguing with a bigger fool.

A minority, though—and God bless ’em—actually do go ahead and go through the motions of talking to the crazies ranting about hyperinflation. These amiable souls diligently point out that in a deflationary environment—where commodity prices are more or less stable, there are downward pressures on wages, asset prices are falling, and credit markets are shrinking—inflation is impossible. Therefore, hyperinflation is even more impossible.

This outlook seems sensible—if we fall for the trap of thinking that hyperinflation is an extention of inflation. If we think that hyperinflation is simply inflation on steroids—inflation-plus—inflation with balls—then it would seem to be the case that, in our current deflationary economic environment, hyperinflation is not simply a long way off, but flat-out ridiculous.

But hyperinflation is not an extension or amplification of inflation. Inflation and hyperinflation are two very distinct animals. They look the same—because in both cases, the currency loses its purchasing power—but they are not the same.

Inflation is when the economy overheats: It’s when an economy’s consumables (labor and commodities) are so in-demand because of economic growth, coupled with an expansionist credit environment, that the consumables rise in price. This forces all goods and services to rise in price as well, so that producers can keep up with costs. It is essentially a demand-driven phenomena.

Hyperinflation is the loss of faith in the currency. Prices rise in a hyperinflationary environment just like in an inflationary environment, but they rise not because people want more money for their labor or for commodities, but because people are trying to get out of the currency. It’s not that they want more money—they want less of the currency: So they will pay anything for a good which is not the currency.

This recovery is not going to happen—that’s the news we’ve been getting as of late. Amid all this hopeful talk about “avoiding a double-dip”, it turns out that we didn’t avoid a double-dip—we never really managed to claw our way out of the first dip. No matter all the stimulus, no matter all the alphabet-soup liquidity windows over the past 2 years, the inescapable fact is that the economy has been—and is headed—down.

In other words, Treasuries are now the New and Improved Toxic Asset. Everyone knows that they are overvalued, everyone knows their yields are absurd—yet everyone tiptoes around that truth as delicately as if it were a bomb. Which is actually what it is.

So this is how hyperinflation will happen: One day—when nothing much is going on in the markets, but general nervousness is running like a low-grade fever....
Iar pentru ca ma intreba cineva ieri despre burse si FED avem un articol bun si pe tema asta:

The Elites Have Lost The Right to Rule
I do not have a clear window into the highest levels of power in many areas such as the military or the intelligence community but I do have a very good understanding of it when it comes to the financial system and the economy. At the end of the day everyone knows that those who can create the money and credit have the ultimate power over any political system. Therefore, at the top of the economic power of the world is the Federal Reserve and at the top of that is Ben Bernanke. This is why I took a great deal of interest in reading the full text of his speech today. Much will be written about it but I want to tackle it from two points. First, who is Ben Bernanke?

You can really see into his head from reading this speech. He is an academic who thinks he is smarter than everyone else which is why he is in the position he is in. He thinks the key to monetary policy is to trick people into doing things that will hurt them in the end. He believes the mal-investments he intends to push people and institutions into equals economic growth. What surprises me so much about the investment community and the American public in general is that so many fail to understand that we live in a top down centralized economic system much more similar to China in more ways than people want to admit. We look at how the government steers the economy in China and sneer. How are we so different right now?

As far as the speech itself, it confirms something I mentioned several weeks ago. Banana Ben absolutely wants to do a massive QE2 program. The only thing holding him back is gold is near an all time high. What he wants is gold much lower and stocks much lower to give him cover. Gold has not cooperated so he is in a bind. He cannot print a massive amount of money with gold here and stocks at 1055 because what happens if gold soars and stocks sell-off in the days that follow such an announcement? What if the response in the treasury market is not as desired? He is scared to do it here and he is right to be scared because such a reaction would be the end of the Fed right then and there. The Fed will be gone anyway within a few years in my opinion but it’s going to fight hard to survive and if you want to make money in this market you need to understand that. The most powerful institution in the world is fighting for its survival. Never forget that.

I think that with the Fed in a bind they will accelerate and become ever more aggressive in behind the scenes games. This will make markets even more volatile and extraordinarily challenging. This is financial war make no mistake about it. The only way in my opinion to survive this is to buy all dips in precious metals, agriculture and oil. It is in these three areas that I expect to see the most price inflation as money eventually figures out the end game. The end game is more and more people will eventually wake up to the fact that the markets are a hologram put in front of you by the magicians at the Fed. That what constitutes real wealth in the years ahead will be owning food, energy and a means of exchange that will be accepted should a black market economy arise as it has in virtually all nations at one time or another throughout history.
Ultima este despre un nene care nu mai are grija burselor, a economiei si a banilor in general:

Omul care a renunţat la bani: "Sute de români vor să ştie cum e"
Mark Boyle, un economist care a decis să trăiască fără să se mai folosească de bani, spune, într-un interviu acordat EVZ, că în ultimele zile românii au început să-i îmbrăţişeze ideile.

Tânărul irlandez Mark Boyle (31 de ani), absolvent de studii economice, a renunţat încă din 2008 să mai folosească bani. Presa britanică l-a privit drept un erou ciudat şi a relatat cum trăieşte "natural" lângă o fermă ecologică din Bristol, într- o rulotă, cum mănâncă ce cultivă, cum găteşte la foc, afară, cum împarte tot cu cei care vor să ajute.

Singurele "luxuri" tehnologice de care abuzează ar fi un laptop de pe care "alimentează" un blog al comunităţii "freeconomy" - concept lansat şi numit de Mark "model economic" care a strâns peste 20.000 de utilizatori, bazat pe ideea de a trăi cu cât mai puţin şi de a împărţi cu cei din jurul tău de la cunoştinţe tehnice, obiecte, la locuinţe etc. - şi un telefon mobil pe care poate doar primi apeluri. Atât laptopul, cât şi telefonul sunt încărcate cu energie de la un panou solar.


Inspirat de Gandhi să trăiască cu cât mai puţin


Mark susţine că munceşte ca voluntar pe la ferma vecină pentru fructe şi legume, că se tratează de orice suferă cu plante şi că propovăduieşte, pe unde e întrebat, viaţa fără bani. Acum câteva zile a lansat şi o carte, "The Moneyless Man" ("Omul fără bani"), pe care, în ciuda filosofiei sale, o vinde. "Banii merg însă în scopuri caritabile", explică irlandezul.

Într-un interviu acordat EVZ, Mark povesteşte cum l-a determinat "lipsa de respect" faţă de mediu a oamenilor să arunce banii pe fereastră. Şi cum, deşi iniţial se dorea a fi un experiment de doar un an, i-a plăcut viaţa asta atât de mult încât a decis să nu se mai atingă de "ochiul dracului" niciodată.

Tânărul recunoaşte că nu a fost primul şi nici singurul care a renunţat la bani. Spune că Gandhi l-a inspirat şi că e conştient că sunt pe lume oameni care, de nevoie, duc aceeaşi viaţă, cu mai puţin entuziasm însă.
P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

vineri, 27 august 2010

Povestiri despre bani

Sase prieteni pe o insula aveau o gradina si un lac din care traiau linistiti. Produceau 100 paini si 100 pesti, iar pentru schimburi foloseau 200 de hartiute de hartie. Fiecare muncea, isi vedea de treaba lui si obtinea astfel zilnic o paine si un peste. Indiferent daca era pescar, agricultor sau brutar primea doua bucatele de hartie ce le putea schimba pe o paine sau un peste. Intr-o zi, celui care avea pe langa meseria de brutar si rolul de a avea grija de hartiute i-a venit o idee. In loc sa produca paine, s-a gandit ca ar fi mai simplu sa produca inca o bucatica de hartie. Au aparut asadar 201 de bucati de hartie cu care se imparteau painile si pestii. Lumea l-a inceput n-a observat diferenta, fiecare avea portia doar cu un pic mai mica iar cel care facuse hartiuta suplimentara manca si el o paine.

Lucrurile insa nu s-au oprit aici. Invatat ca poate manca fara sa munceasca, brutarul a mai imprimat cateva hartiute. Ba i-a povestit ideea sa si unui amic mai bun. In curand, pe insula erau 400 de bucati de hartie. De produs nu se mai produceau chiar 100 paini si 100 pesti, pentru ca tot mai multi preferau sa produca bani sau sa ii primeasca fara sa munceasca. Treptat, cei sase de pe insula au observat ca nu mai puteau schimba o hartiuta cu un peste sau o paine. Ci reuseau sa mai ia doar o jumatate de peste sau o jumatate de paine. Oamenii incepeau sa devina tot mai nemultumiti. Si-au dat seama ca nu mai merge asa, ca trebuie schimbat ceva si s-au adunat sa discute.

Unul dintre ei incerca sa le explice ca sistemul e gresit, ca nu-i normal sa produci doar hartiute sau sa le primesti pe degeaba, dar nu reuseau nicicum sa se inteleaga. In cele din urma au zis asa: Vreti solutii ? Vreti schimbari ? Hai sa votam. Suntem 6 prieteni la o masa: un student, un pensionar, un somer, un bugetar, un infirm si un muncitor. Sa-si spuna fiecare pararea si apoi sa luam o decizie in mod democratic. Si s-a votat. Cu majoritate de 5 la 1 ca muncitorul sa lucreze mai mult si sa i se retina in plus cateva hartiute pentru a fi distribuite celorlalti, astfel ca sa le fie tuturor mai bine. Evident, ca de obicei, este intamplatoare orice asemanare cu o tara in care exista 18 milioane de majori cu drept de vot, 3 milioane angajati in sector privat, 5 milioane pensionari si 1,5 milioane bugetari.

Ideea acestui articol despre valoarea banilor se cristaliza de cateva zile, dar am ajuns la forma finala dupa ce pointiv imi semnala pe un forum comentariul celor de la ING intr-un articol in care se chinuiau sa explice modul de functionare al monedelor alternative. Cele de care am mai vorbit si noi pe AICI. Fraza cheie este asta: Spre deosebire de monedele nationale, a caror valoare in mod obisnuit creste odata cu trecerea timpului, au existat anumite monede alternative a caror putere de cumparare se deteroria. Aceasta se intampla datorita necesitatii aplicarii periodice (de exemplu saptamanal), contra cost, a unor stampile pe bancotele respective. Evident ca cea mai tare parte este aia cu aprecierea monedelor nationale odata cu trecerea timpului. Sunt sigur ca au uitat sa mentioneze graficul asta:

Apoi, revenind la partea cu monedele alternative. Asa cum cititorii mai vechi si mai curiosii stiu probabil deja, avem exemplul GOGO unde se explica pas cu pas modul in care se poate face introducerea in circulatie a unor astfel de bani. In cazul GOGO taxa anuala era de 5% iar banii nu aveau nevoie de stampile sau timbre ci pur si simplu erau schimbati atunci cand expirau. Dar principala diferenta intre deprecierea monedelor alternative si a celor nationale este de fapt modul in care se realizeaza aceasta.

La cele nationale inflatia e variabila si se face pe ascuns. Pur si simplu BNR tipareste cat si cum are chef, iar oamenii merg la noroc. Intr-un an poti sa ai inflatie 5% in alt an 50% sau chiar mai mult. In anii 90 tipareau in draci, acuma s-au mai calmat, in speranta aderarii la euro. Cand s-o spulbera si iluzia asta, s-ar putea sa inceapa iar tiparirea dupa ureche. La monedele alternative deprecierea e fixa si e la vedere. Pur si simplu stii ca atunci cand iei moneda, peste 1 an aceasta va valora FIX cu 5% mai putin sau cu cat se stabileste valoarea timbrului respectiv. Poti sa-ti faci un calcul, sa rotesti banii si sa ai in vedere "taxarea" respectiva, pentru ca ii cunosti exact dimensiunea.

Bancile nationale oscileaza asadar. Unele vand iluzia ca banii sunt un mijloc de pastrare a valorii muncii depuse, dar iti fura valoarea muncii de sub saltea fara sa se mai chinuie sa-ti intre in casa ca hotii "normali". Altele recunosc inflationarea si indeamna oamenii sa bage banii la banci, unde chipurile primesc dobanda. Iar de aici incepe alt circ...

Dar cum am inceput cu o poveste, se cuvine sa incheiem cu un banc. Care e mult mai usor de inteles pentru cei care l-au mai auzit deja. Un tip mergea prin desert pe o camila, de vreo doua saptamani. Ramasese fara apa, fara mancare si suferea ingrozitor din cauza caldurii. La un moment dat, trece unul fugind pe langa el. Mai merge ce mai merge si vede pe altul alergand. Incercand sa afle care-i treaba, se ia dupa el si il întreaba:
- De ce fugi dom'le in halul asta?
- Pai alergand, se formeaza niste curenti în jurul meu, care fac racoare si nu mai sufar de caldură. E o idee noua, am auzit-o de la un tip pe nume Keynes.
- Interesanta, idee! Isi zice omul nostru.
Se suie pe camila si o indeamna sa mearga mult mai repede. Si intr-adevar se face mai racoare. La un moment dat camila obosita, incearca sa ia o pauza.
-Hmmm, isi zice omul, cred ca trebuie sa o mai stimulez cu cateva lovituri.
Ii da cateva bice si o convinge sa alerge din nou. Si merge el asa un timp, pana ce camila da iar semne de oboseala.
-Hmmm, isi zice omul, e clar ca iar are nevoie de un stimul. Ia sa-i mai trag eu cateva lovituri ca vad ca altfel nu merge treaba.
La un moment dat insa, camila terminata cade pur si simplu jos. Se uita omul la ea, incearcand sa o stimuleze iar cu cateva bice, sa faca cumva sa o scoale - nimic.
- Hmmm, isi zice el, se pare ca a inghetat de tot...

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

joi, 26 august 2010

Noutati si comentarii

Luna august a sosit, omul negru... mai are vreo trei zile si-l declaram la obiecte pierdute. Ca sa fim totusi corecti, ieri DOW a cochetat din nou cu bariera de 10.000 iar zilele urmatoare poate reuseste sa o depaseasca si se hotaraste sa si ramana acolo. Pana atunci, hai sa mai vedem ce se mai aude in lumea iconomica si nu numai, ca de cand n-am mai scris cred ca ma dadeati imediat disparut.

Cu ce sa incepem, cu ce sa incepem. Cu ai nostri, ca de obicei. V-am zis eu ca incepe sa se recunoasca oficial incet-incet: Rata creditelor neperformante a urcat la peste 10%. Ritmul de crestere constituie un motiv de ingrijorare pentru stabilitatea financiara. Rata creditelor neperformante in sistemul bancar a urcat la 10,2% in vreme ce rata riscului de credit, respectiv finantarile clasificate in categoriile indoielnic si pierdere, ca pondere din total imprumuturi a urcat la 17,81%, se arata intr-un document postat miercuri de BNR pe pagina sa de internet. Tot de la noi, din categoria "manipulare, manipulare, dar sa stim si noi" avem articolul articolul lui Cristian Dogaru: Cu cine fac bloggerii banking ?

Ramanem in zona blogurilor unde mai avem un articol al lui Dan Selaru: "Azi la CEC un leu depui, mîine el va scoate pui". Se insista pe ideea economisirii, a faptului ca situatia in care am ajuns se datoreaza in mare parte consumului doar de dragul consumului, chiar si pe datorie. Povestea spusa in reclama la CEC e frumoasa, dar mai avem si o alta varianta din pacate: Azi la CEC un leu depui, maine ia-l de unde nu-i. Motiv pentru care insist din nou sa aveti grija unde va pastrati economiile, ca altfel e pacat de munca depusa. Explic inca o data ca aurul fizic nu se cumpara pentru specula ci in speranta ca peste 10 ani munca pe care am depus-o pentru el sa valoreze tot o bucata de branza si o paine, nu un sfert din branza si un covrig. Sau un sul de hartie igienica in caz ca benerel si marinarel au chef sa se joace cu butonul de print.

Trecand la un alt gen de stiri locale, se pare ca nu suntem singurii care luam in considerare necesitatea unui eventual backup la sistemul actual de comunicatii. Oprescu lansează "radio seism" cu 800.000 de euro. Spre deosebire de statiile "clasice" pentru publicul larg de care discutam noi pe aici, Oprescu are in vedere niste jucarii mai smechere in sistem TETRA. TETRA este platforma unică de radiocomunicaţii mobile digitale, destinată serviciilor radio mobile, voce şi date, criptate, şi care ar urma să fie utilizate de toate autorităţile şi instituţiile statului. In special in cazul in care sistemele clasice vor fi perturbate in urma unor evenimente gen eruptie solara, pene electrice sau un eventual cutremur care pare din ce in ce mai probabil.

Dar ca sa nu ramanem in zona negativista, se inmultesc stirile conform carora s-ar putea ca toamna aceasta sa ne ofere un alt gen de evenimente. Ceva poate chiar mai spectaculos decat un razboi cu Iranul sau un cataclism natural, insa de natura pozitiva. NASA ne tot pregateste de ceva vreme: NASA To Announce Big News. Iar dupa UK, Franta sau China, a venit si randul brazilienilor sa desecretizeze materialele legate de aparate de zbor de alta origine decat cea terestra: Brazil UFO Sightings To Be Documented, Made Public. Vorbim aici de acte oficiale, lucruri documentate si oameni seriosi care nu au fumat nimic, n-au baut nici macar ayahuasca.

Pe plan international, trecand in zona economica, am gasit un articol bunicel privind piata muncii din China: Even in China, Cheap Human Resources Are Becoming Scarce. Tot din lectura ultimelor zile mai recomand un ultim articol al celor de la NIA: The World Won't Flock to Paper. Si tot legat de metale pretioase ar mai fi asta: Rethinking Gold: What if It Isn't a Commodity After All ? Pentru cei care prefera in schimb bonurile de trezorerie avem: Monday Market Movement – All in on Bonds!

Si pentru ca vorbim de burse si traderi, inchei cu o dilema pe care o avea cineva pe un forum zilele astea. Care e diferenta intre un investitor si un speculator ? Si de ce un investitor e vazut ca un personaj pozitiv, iar un speculator ca ceva negativ ? In primul rand vreau sa mentionez ca partea cu negativul nu e total corecta. Eu asociez speculatorii cu o specie necrofaga, ce ajuta la curatarea elementelor moarte sau bolnave din economie. Problema apare atunci cand bacteriile sau pradatorii se inmultesc. Ajungand ca dintr-o specie-capusa ce face unori si lucruri utile, sa atace partile sanatoase ale economiei, sufocand-o. Altfel spus: daca incercam sa traim toti din specula si nu mai muncesc decat "fraerii" uite unde ajungem. Smecheria este insa ca speculatorii pot supravietui doar atata vreme cat reusesc sa-si controleze lacomia pentru a nu-si distruge gazda. Au asadar un mecanism de auto-reglare integrat, isi poarta samanta propriei distrugeri care e inclusa in sistem si care le limiteaza astfel negativitatea.

In al doilea rand, revenind la diferenta dintre speculator si investitor. E cam aceeasi diferenta cu cea dintre producator si bisnitar. Teoretic amandoi obtin profit. Producatorul ia terenul in arenda, cumpara seminte, angajeaza oameni, planteaza, ingrijeste si dupa un an recolteaza. Bisnitarul ia recolta si o vinde in cateva zile la suprapret in piata, unde a dat spaga la gardieni pentru taraba, iar producatorul nu mai gaseste loc. Omul din piata nu face diferenta si nu stie cine-i vinde marfa, el cumpara cartofi si nu pricepe de ce s-au scumpit. La un nivel mai inalt, in exemplul de mai sus inlocuiti bisnitar cu Glodman Sachs, piata cu Wall Street, gardieni cu politicieni si vedeti daca incepe sa sune cunoscut... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.